Mai taci, dracului, din gură!

Poţi să-ţi îndeşi o şosetă-n gura aia plină cu dinţi galbeni şi să te opreşti din molfăit limba aia scârboasă care deja a căpătat o culoare mov şi te aşteaptă şi pe tine? M-am săturat să ascult predicile tale bazate pe cel mult ceea ce tu numeşti experienţă de viaţă. Îmi spui că, pe vremea ta, că altă expresie cretină şi stereotipă nu eşti în stare să găseşti, nu aveai timp să te gândeşti la politică, să filozofezi la o bere, să te uiţi după o tipă, să scrii ceva sau, pur şi simplu, să leneveşti singur cu gândurile tale. Tu dădeai de mâncare la porci, culegeai iarba din grădină, duceai vaca la păscut şi te culcai la 6 seara, mai mult mort decât viu. Tu ai făcut armata şi spui că asta te-a făcut bărbat, cu toate că nici pula nu ţi se mai scoală, ba, mai mult decât să zvâcnească prin somn nu face. Şi ce-ai rezolvat? Ai luptat intr-un război care nu a fost al tău. Ai fost luat prizonier după trei zile, pentru simplul motiv că nu au vrut inamicii să consume bunătate de glonţ pe tine, iar ăsta a fost cel mai mare noroc al vieţii tale de căcat. Ai produs, în colaborare cu o târfă infectă de pe frontul de est, o progenitură care şi-a găsit o pereche la fel de cretină şi de limitată ca ea. Aţi suferit, la grămadă, într-un căcat de apartament cât o cutie de conserve şi aţi aşteptat, în lâncezeala voastră, o a treia generaţie care să vă târască afară din epica piscină cu căcat gălbui în care chiar începuse să vă placă. V-aţi uitat de pe margine la o revoluţie care este la fel de palidă între revoluţii cum eşti tu între oameni. Aţi eşuat, ca nişte balene neajutorate, într-o lume care trece pe lângă voi, care face într-o zi ceea ce n-ai făcut tu în toată viaţa ta de căcat şi, acum, tu ridici pretenţii. Vrei să-ţi bage cineva aberaţiile în seamă, teoretizezi nişte principii despre care nici măcar nu ai auzit şi te aştepţi să fii băgat în faţă peste tot. Ghici ce? Eu fac parte din lumea aia care face într-o zi mai mult decât ai reuşit tu să faci în căcatul tău de viaţă care mai are puţin şi se duce, în sfârşit, dracului, că ai săturat lumea de tine! Nu am nevoie să fiu recunoscător pentru ceea ce nu ai făcut, eu sunt aici să îmbunătăţesc tot ce au realizat ăia care-ţi sunt abia nepoţi. Eu sunt aici să şterg definitiv cu buretele mentalitatea ta de iobag, pentru că nici măcar ţăran nu ai fost. Eu sunt aici să-ţi aduc aminte că asta le-ai fi spus şi tu dobitocilor de fanarioţi dinaintea ta, dacă ţi-ai fi dat seama că lumea e mai mare decât pizda vacii cu care aveai tu fantezii zoofile când erai mic. Deci poţi să-ncerci măcar să-ţi accepţi rolul de gunoi al istoriei, să recunoşti că eşti depăşit, să nu mai ieşi din casă, să nu mai fii o bilă legată de picioarele noastre, să nu mai pretinzi să ţi se dea întâietate în alt loc decât în cimitir şi să te consolezi cu gândul că am să ajung şi eu la fel ca tine, să nu înţeleg nimic din viaţă? Diferenţa e că eu nu mă bag în ceea ce nu înţeleg, nu dau sfaturi de care n-are nimeni nevoie şi, ca să fiu enervant până la capăt, ceea ce ţi se părea ţie lux acum nici tu nu mai ştii cât timp mie mi se pare pielea pulii, deci e normal să-mi doresc mai mult. Da, sunt nemulţumit, dar fac mai mult decât să pun piedici oamenilor care vor să meargă înainte! Şi, nu, nu mă ridic de pe scaun când ai tu chef să mergi gratis cu tramvaiul, pentru că tu te plimbi, eu sunt în sesiune, am 4 kg de laptop şi două de caiet în geantă, plus un cap cât o baniţă din cauza ta şi a referatului pe care trebuie să-l fac!

Rammstein - Rosenrot