Epoca marilor migraţii. Volumul al II-lea

Viaţa de istoric are o parte bună şi o parte nasoală. Partea bună e că se bea. Nu eşti boşcău, nu eşti istoric. E simplu. Partea nasoală e că înţelegi lumea. E, acum, să-ţi explice moşul de ce te trezeşti tu în fiecare dimineaţă cu gust de pulă pe sub limbă şi de ce îţi pute a căcălău prin tramvai sau prin metrou. După cum bine ştii, şi dacă nu ştii, te invit să mă mulgi de snagă, acum vreo mie şi ceva de ani veniră peste europenii vremii câteva neamuri furioase de băieţaşi călări, şucăriţi că li se terminase combustibilul pentru cal din stepele asiatice. Şi zi de vară până-n seară, puseră foc la noi în ţară, vorba cântecului, şi violară tot ce mai putea fi crăcănat, viu sau mai puţin. 

Bun, acum că ai informaţiile care-ţi trebuie, să trecem la lucruri cu adevărat serioase. Lumea asta mare este plină de căcat. Dar căcatul nu e uniform distribuit. În unele locuri e mai mult şi se îneacă norodul în el, în alte locuri e puţin şi doar te murdăreşti oleacă pe pantofi, iar în cele mai binecuvântate regiuni nu e deloc. Ele produc căcatul pe care-l teleportează cu lopata în lumea a treia. Precum şobolanii, suboamenii care n-au fost în stare să-şi facă sistem de canalizare şi care înoată în ciocolată până la nas caută un pământ al făgăduinţei. Drept urmare, înoată spre ţărmuri mai însorite şi mai înmiresmate. Migraţia asta are loc de câteva zeci de ani, porneşte din Kebabia şi îşi are ţinta prin Europa, mai ales aia de nord şi de vest. Drept urmare, s-a umplut lumea de germani pe care-i cheamă Ali şi care poartă după ei covoraşe pe care şi le-ntind în drum în cele mai inoportune locuri şi momente. Evident, toţi omuleţii ăştia sunt un corp străin în cultura vestică. Să ne înţelegem, nu afirm superioritatea vre uneia dintre civilizaţii. Orientalii şi-au avut momentul de glorie, occidentalii la fel. Acum sunt doar nişte zombalăi culturali şi se întâmplă ca violatorul să fie estic şi violatul să fie vestic. Treaba a fost fix pe dos în vremea Cruciadelor, când cavalerii cu "zale lucii", de fapt cămeşoaie transpirate şi duhnind a pipi, au penetrat vârtos Lebensraum-ul kebăbesc. 

Revin la migraţii. Când asiaticii şucăriţi au invadat Europa, înainte de anul 1000, amărâţii Bătrânului Continent au mimat, măcar, rezistenţa. Nu că ar fi fost mari iubitori de penis de cal şi călăreţ, dar nu prea aveau pregătirea necesară să se apere eficient. Dar nu au chemat ei mongolii excitaţi. Pe la 1200, kebabii au reacţionat destul de nasol la cruciade. Adică, legitim, ce pula mea cauţi tu cu instrumentu' de tortură la mine-n semilună? Marş de te sfinţeşte la tine acasă! Astăzi, în schimb, nu mai există inteligenţa colectivă a maselor pentru că nu mai există nici prea multă inteligenţă individuală. Omul e prost, iar civilizaţia din care face parte şi-a construit-o după chipul şi asemănarea lui. Uitând cum a fost când hoardele încăciulate-n blană i-au incendiat coliba, europeanul nostru invită în casa lui pe cel care o să-i dea foc în cele din urmă. Cum îi dă foc? Apăi du-te-n pizda mă-tii dacă n-ai auzit de 11 septembrie! Cum îl cheamă? Fiind corect politic, sancţionând reticenţa băştinaşilor la ingerinţele alogene şi oferind condiţii de înflorire nou-veniţilor. 

Bun. Acum că te-am aburit bine de tot, să concluzionez cu varianta prescurtată. Politicile occidentale vis-a-vis de populaţiile orientale se poate compara cu un homosexual care primeşte vizita altui homosexual despre care ştie că are SIDA şi, cu toate astea, îşi lubrifiază anusul, se proţăpeşte în poziţia caprei şi invită mădularul infectat, fără intermedierea prezervativului, în rect. Drept urmare, sfătuiesc pro-europenii să-şi facă rezerve substanţiale de ulei, pentru că vine pula şi, dacă tot o să vă îmbolnăvească, măcar să nu vă fisureze orificiul căcăstor.

Gyvata - Dolijuta

Cum să fii un bun aztec

Propaganda actuală de peste tot încearcă să ne înveţe cum să fim buni europeni, un fel de oameni noi, iubitori de ţigani şi câini maidanezi în ciuda răului pe care ni-l fac. Se pare că singura noastră salvare, spun infecţii ăştia, ar fi Europa unită. Eu vin şi dau o alternativă sistemului, pentru că monopolul dăunează. Dacă nu vrei să fii european, poţi să fii aztec. E fain să fii aztec. Dar, pentru că eşti născut în Europa, uneori te cam bate harta şi trebuie să improvizezi. Uite ce ai de făcut:

Îmbracă-te ca un aztec! Garderoba aztecului începător trebuie să conţină, obligatoriu, blană de jaguar şi pene. Aici e greu să faci rost de aşa ceva, aşa că poţi jupui, pentru fiecare costum, vreo 50 de pisici tomberoneze şi, pentru fiecare podoabă, poţi jumuli cam 10 kile de porumbei. Ajuţi şi mediul, reducând din numărul de pisici care tulbură liniştea când au futilici şi din şansele ca oamenii nevinovaţi să fie bombardaţi cu rahat. Dacă nu ai inimă să faci aşa ceva, înseamnă că ai fost sacrificat. Dacă trăieşti, poţi să jefuieşti o curvă. Ea are şi blană de jaguar şi pene.

Fă afaceri ca un aztec! Du-de la piaţă şi plăteşte în boabe de cacao. Bea o ciocolată caldă din când în când, ca să le arăţi sărăntocilor ce mare magnat eşti tu! Intră în primul magazin de bijuterii, lasă un plic de cacao şi ia tot aurul, ca să-ţi decorezi casa cu el! Dă şpagă în pliculeţe de 3 în 1!

Fii tolerant ca un aztec! Un bun aztec nu discriminează. Aşa că declară război, în fiecare an, tuturor naţiilor din jurul tău: ţigani, unguri, ucraineni, moldoveni, bulgari, sârbi şi ce mai găseşti! Ai nevoie de prizonieri de război în cantităţi mari, pentru că trebuie să...

Fii religios ca un aztec! Încolonează prizonierii în faţa celei mai mari biserici. Suie-te în clopotniţă, pironeşte câte un prizonier de clopot, sparge-i pieptul cu un pietroi (nu cred că găseşti la bazar cuţite de obsidian) şi scoate inima din el. Şpilul este ca inima încă să bată când i-o oferi pe o tavă lui Quetzalcoatl. Apoi depozitează în faţa Primăriei toate cadavrele. Sigur, municipalitatea te va aprecia pentru zelul tău.

Fii sociabil ca un aztec! Învaţă nahuatl, nu e greu şi e o limbă tare frumoasă. În tramvai, în autobuz, în lift, aşează-te lângă oameni şi vorbeşte cu ei, povesteşte-le lucruri. Serveşte-te din mâncarea oamenilor pe care-i întâlneşti şi din orice au ei. Lasă-i şi pe ei să facă la fel cu tine, dacă nu vrei să-i sacrifici. Proprietatea aztecilor este comună, deci nu e nicio problemă. Dacă cineva nu îţi oferă din avutul lui, declară-i război şi ia-l prizonier.

Iubeşte ca un aztec! Oferă-i inima fiinţei iubite. Sau oferă lui Quetzalcoatl inima persoanei iubite. Sau iubeşte-l pe Quetzalcoatl. 

Trăim vremuri foarte grele. Vremuri în care diferenţele de opinie sunt motiv de ardere pe rug, deocamdată metaforică. Totuşi, în spiritul european al diversităţii, trebuie, neapărat, să existe şi alte curente de gândire. Să nu îţi fie frică să fii aztec în Europa! Dacă se opune cineva, te discriminează. E intolerant şi trebuie judecat, pus la plată şi, apoi, luat prizonier. Şi ştim ce se întâmplă cu prizonierii unui bun aztec, nu-i aşa?

Sabaton - Burn your crosses

De jegi rerum. Sau despre jeg.

Să nu credeţi, dragi oratori, belatori şi laboratori, că jegul e treabă simplă, pentru că nu-i. Jegul de două feluri este, anume văzut şi nevăzut. Dacă de cel văzut e lesne a scăpa cu oleacă de apă, cu unghia, cu drujba sau cu niscai cianură, nevăzutul, adesea netrădat decât de Duhoarea Duhorilor, e cel mai parşiv dintre toate. Apare, la fel ca ţiganii, peste tot. Vechii cărturari credeau că ţiganii sunt singurele vietăţi care strunesc jegul nevăzut, drept pentru care aceste creaturi cu puteri misterioase erau considerate adesea sfinte sau şamanice. Dar s-a dovedit că nu e chiar aşa, ba chiar invers, ţiganii nu ştiu a struni jegul nevăzut; ei pot doar să-l invoce, dar nu şi să scape de el. 

Aşa că savanţii au căutat în altă parte Maeştrii Întunecaţi ai Artelor Slinoase, îndreptându-şi atenţia spre lighioane şi mai stresante, ca baba de tramvai. Mulţi s-au sacrificat pe altarul cunoaşterii luciferice, stând chiar şi în acceleratu' de Sighetul Marmaţiei (tărâmul în care legenda spune că se agaţă harta-n cui) lângă ciudatele creaturi. Ei observă şi notează la ceasloavele lor cum că jegul este mai ales slobozit atunci când baba se descalţă, pe căi tainice departe de simţurile chiar celui de lângă ea, şi-şi întinde, la fel de ascuns, picioarele varicoase primprejurul victimei. Pentru o slobozire cât mai glorioasă, mişcă din degetele de la picioare, lăsând să umple aerul micile particule ce sălăşluiesc între ele. De obicei, aşa subtilă e specia asta de jeg, că mai întâi te-ntrebi de ce ţi-a chelit nasul şi de ce-ţi ţiuie urechile înainte de a-l simţi, de a-i întâlni temuţii aburi nevăzuţi.

Un alt sălaş al jegului celui tainic s-a găsit în gură. În gura oricui, aşa că nu ştii de cine să te fereşti. De multe ori, atunci când oarecine de pe-aproape deschidea gura spre a vorbi, un duh dămfos, de multe ori foarte înfuriat (se pare că nu le place curentul şi nici lumina) se abătea asupra nevinovaţilor. În cazuri fericite, originea acestor duhuri poate uşor fi descoperită după natura lor: din usturoi, din ţigări proaste, din ceapă sau dintr-o combinaţie letală a celor trei. De multe ori, însă, pare că cineva sau ceva a murit în gura celui ce cu atâta iscusinţă abate asupră-ţi urgia ucigaşă. Jegul acesta, deşi ucigaş, este lesne de stârpit cu arme magice de felul pastei de dinţi sau pastilelor Orbit, dar aparţinătorii lor nu ştiu a folosi aceste mijloace, drept pentru care, de multe ori, ajung a fi proscrişi ca nişte leproşi.

Cel mai aprig, însă, loveşte jegul atunci când formează monstruoase alianţe, mai monstruoase decât USL sau pactul Ribentrop - Molotov, mai groteşti decât "Basarabia e România", înţelegeţi voi. Învăţaţii au observat că numai la convergenţele unor forţe nesfinte se fac asemenea împreunări, în locuri precum budele ecologice (mai ales alea albastre), tramvaiele vara (forţele malefice acţionează dincolo de hotarele timpului şi spaţiului, în afara chiar a Domnului şi împotriva Lui) sau, din ce în ce mai adesea, prin bucătăriile în care au început să ajungă tot femul de neofiţi care n-au atâta tărie cât să îmblânzească Diavolul.

Concluzie: Fă baie. Serios. Fă baie Ioane, fă baie Gheorghe!

Vox Vulgaris - Rokatanc

Curs introductiv de masacrologie. Contrarecomandări.

Am mai dat pe aici lecţii despre cum se comit crimele într-o civilizaţie civilizată, de oameni civilizaţi. Dar văd că nu prea s-a prins nimeni, mai ales după ce am râs copios de "masacrul din coafor" şi de "criminalul în serie" de la Braşov. Despre braşovean nu am cuvinte. A omorât un bărbat şi o femeie, iar preaînţelepţii poliţai, bucuroşi că au scăpat de îngheţat în ger păzind boşorogii cu măşti de Guy Fawkes de prin agorele ţării, au concluzionat că motivul a fost sexual şi ţărănoiul este marele nostru Ted Bundy. Jenibil, n-am ce spune. Dar masacrul de la coafor cere mai multe comentarii.

De la oteveu la noii săi sateliţi, Antenele, toată lumea a întors pe faţă şi pe dos tragedia teagic de şexpiriană a carnagiului, a pogromului, a atacului terorist dintr-un coafor în care se întruniseră druidele cultului telenovelelor turceşti. Ce-a făcut iobagul în cauză? A investit inteligent în tehnologie de ultimă generaţie, adică a dat trei lei pe un pistol Carpaţi la mâna a doua, de-ăla şmecher de vrei, nu vrei trage după colţ şi-i mai bun la futut mânere peste ceafă decât la împuşcat guguştiuci. Şi-a antrenat trupul şi spiritul, ca un ninja, întru comuniunea perfectă cu sticla de vodcă, să aibă oleacă de curaj. Nu orice bărbat pune piciorul în coafor, mai ales cu gânduri războinice. Eu am intrat cândva cu gând de pace şi am fost luat prizonier. Urâtă afacere. Pizda proastă din coafor, adică nevasta lui curvă, ştia că războinicul avea planuri împotriva ei. În consecinţă, a luat poziţia clasică a femeii în societate. Nu, nu s-a aşezat capră. Şi-a acceptat soarta. Asta a adus grave atingeri coaielor de wolfram ale domnului pistolar. Adică, el a investit atâtea resurse într-o operaţiune de comando şi aia se crăceşte la el aşteptând glonţul? Aşa, putea să divorţeze sau să o aştepte pe ea să se sinucidă. Cu orgoliul violat mai ceva ca Armata Roşie la Vaslui, samuraiul a început să tragă cu formidabilul său pistol Carpaţi, nimerind ştoarfa din dotare nu se ştie unde, dar eficient, dat fiind că a crăpat, ucigând încă o druidă şi săpând vagine suplimentare în celelalte înalte personalităţi cultice. Sacrilegiu! Sfântul Petru a scăpat cheia de la gât când a auzit ştirea, aşa că moartele sunt făcute poştă de satăni prin infern. Lui Hristos mai că i-au sărit aşchiile de cruce din cur când a văzut una ca asta. Fecioara Maria şi-a pierdut fecioria, fără legătură cu evenimentul. Avem un masacrator! Avem un fel de Hitler! Avem papă! Avem Brevik. Apropo, dacă ăsta a fost masacru, norvegienii ce-au mai avut? Se vede unde e civilizaţie şi unde-a pus vikingul mâna!

Lyriel - Voices in my head

Facerea de bine e futere de inimă

Dumnezeul din Mine spune că nimic nu este mai nobil decât să-ţi pese, să ajuţi, să fii bun, să dai mai mult decât primeşti şi restul de poveste se ştie. Da, te simţi foarte bine când dai mai multă muie decât primeşti, când calci pe gât mai mulţi ţigani decât te calcă pe tine, din nou etc. Păi cum să fie bine când îţi pasă? Uite, se ia un om care stă să crape mai definitiv şi decât necăcăciosul Kim Jong Il. Suferă cu inimioara şi asta nu pentru că vreo târfă i-a cerut patru lei pe un futai eşuat în lift, în loc de trei. De unde ştiu asta? Pentru că omul tău e femeie, iar femeia asta e a ta. Tu eşti un bun samaritean şi-ţi faci testele medicale aferente, în urma cărora descoperi că eşti compatibil. Pui mâna pe puşcalăul de proastă calitate din dotarea paznicului de spital şi îţi tragi trei încărcătoare în cap, să crăpi în paştele mă-tii, ca să aibă mult iubita ta fătucă inimioară nouă. Se face transplantul, aia, ca prin minune, supravieţuieşte spitalului românesc şi pleacă pe drumul ei. De aici se deschid două portaluri strălucăreţe ca poponarul din Tuailait, către două universuri paralele: Ori îşi bagă pula-n viaţa ei şi se călugăreşte, pentru că ăla pe care l-a iubit sau, mă rog, ăla din regiment care a futut-o mai cu spor, şi-a dat inima pentru ea şi nimeni altcineva nu ar putea s-o iubească la fel de cu spor, ori, după ce i se lipeşte bine aorta, sare în pula primului negru atât de bine, încât hoitul tău se va simţi, din mormânt, futut în inimă cu legendara pulă de ciocolată. 

Care-i morala scenariului? Dacă-ţi pasă şi faci bine, te fute un negru în inimă în timp ce tu eşti mort. Ai distrus trei vieţi: A ta, a curvei şi a negrului, că l-ai transformat în necrofil cu un fetiş dubios pentru atrii şi ventricule. Şi asta pentru că aşa ţi-a spus ţie bunică-ta după o supradoză de tămâie, că dacă faci bine hărpuieşti ca un ministru pe vălătuci măcar până la următoarea apocalipsă. Şi nici măcar asta nu e o afacere, că apocalipse sunt din două în două luni, iar când nu sunt apocalipse sunt alegeri.

Ca să închei, dau un sfat, că doar de-aia sunt eu duhovnic şi tu nu eşti: Dacă nu poţi face rău, măcar nu face bine! Dacă nu te excită sexual semimortăciunile care se roagă la tine, monument al nepăsării, măcar îţi faci existenţa mai simplă şi crăpi mai târziu, că mori de infarct în loc să mori de grija pula mea ştie cui!

Lord of the Dance - High Priests

Locul în care...

...Sunt atât de multe babe şi atât de puţine femei penetrabile după mai puţin de trei lăzi de bere, că tot ce e futubil se crede miss fata de la ţară. Adică nici măcar nu se bărbiereşte, pentru că pizda bărboasă de 20 de ani e mai bună ca pizda epilată de 90 şi ele ştiu asta. De ce să se mai chinuie? Dacă nu le fute nimeni aici, pleacă la Vaslui, că acolo şi după centenar se face rost de penis.

...Gheretele dorelice ale dorelilor de la Drumuri şi Poteci au geamuri termopan şi bănci de lemn, model bolşevic, înăuntru. Termopanul există nu ca să ţină frigul afară, ci ca să ţină aroma fină de picioare păroase înăuntru. Oraşul pute suficient de mult şi aşa. Acum te întrebi de unde ştiu eu ce e în gheretă. Păi, eu ştiu că aromele suculente trebuie ţinute la respect, în carceră. Dorel nu ştie, drept pentru care lasă uşa deschisă. 

...Cel mai distrus din naştere cartier din oraş, ghetoul de jidani din vremea lui Antonescu, unde, bineînţeles, nu au stat jidani şi care n-a fost făcut pe vremea lui Antonescu, dar aşa pare, şi-a tras becuri cu senzor în scări. Tovarăşi, noi n-avem geam la uşă, n-avem var pe pereţi, avem ţigani! Cine plăteşte chestia asta? Sincer, preferam să doteze fiecare apartament cu câte o pereche de curve asiatice. Cel puţin pe alea nu le fură nimeni, că le au toţi. Becul cu senzor e unul pentru fiecare etaj. Ce bine ar sta unul la mine în baie, dacă vin vreodată mergând în mâini, că mi-e prea greu capul de alcoale dubioase!

...Ca să pui pe altcineva să-ţi ia buletinul de la Evidenţa Populaţiei, trebuie să prezinţi la notar buletinul. Bine că m-am apucat de istorie, că la drept nu mă învăţa nimeni treaba asta cu gândinrea, care va să zică dacă vrei să îţi ia cineva buletinul de la Miliţie înseamnă că n-ai buletin. Dar sunt rău, am şi o alternativă: să aduc doi oameni care să confirme că eu sunt viu şi mă cheamă Iisus Christos. Dragă târfă, uită-te în icoana din torpedoul următorului BMW în care sugi pula şi vei vedea. Eu m-aş duce cu măcar 300 de sparţi la notar, măcar să ştiu că le blochez activitatea de-o zi pentru o foaie de hârtie. Muia administrativă e o artă.

Asta înseamnă un singur lucru: Am luat vacanţă şi vizitez eterna şi fascinanta Brăilă, pe care aş fi preferat s-o nimeresc chiorâş decât s-o văd aşa. Pentru sex gratis, închinăciune şi ocazia de a vă fotografia cu un monument în viaţă, dar şi pentru ofrande generoase, mă găsiţi pe-aici vreo două săptămâni. Oferta e valabilă doar pentru curve asiatice. Chiar vreau să fut o curvă asiatică.

Antena 3 - În gura presei. Nu pot să ascult TeVeul şi muzică în acelaşi timp.

Şi psihopaţii pot fi sfinţi

Există o mare discriminare împotriva ucigaşilor, violatorilor, necrofililor, pedofililor, canibalilor, torţionarilor şi altor valori ale societăţii. Din cauza asta, bieţii copii îşi găsesc modele în ţigani, manelişti (care tot o subspecie de ţigani sunt), târfe, Băsescu, Eminescu, Beethoven şi alte scursuri. Cum rămâne cu bieţii dezaxaţi? Cum rămâne cu spiritele libere? Cum rămâne cu cei pentru care sângele, groaza, lacrimile sau moartea sunt Viagra? Ei sunt demonizaţi. Ceea ce e o mare prostie, pentru că şi psihopaţii pot fi nişte oameni sfinţi şi pot ajunge în Rai. Acolo sunt îngeri. Cât mi-aş dori să îndes un par în curul unui înger şi să-mi fac din el acadea pentru pulă! Şi ştiu că şi tu ai fantezii sexuale cu ei, aşa că uite ce ai de făcut, iar Moise s-ar putea să dea un like pe Facebook.

1. Cinsteşte ziua de duminică. Ce poate fi mai plăcut decât un viol duminical? Dumnezeu n-a lucrat duminica. El s-a dus la futut. El a făcut foc şi pucioasă pe care s-o arunce asupra oamenilor. El a crăcit sfinte şi sfinţi.  De ce n-ai face-o şi tu?

2. Nu râvni la femeia sau la măgarul altuia. Mai ales la măgar. Ia-le pur şi simplu. Obligă femeia să facă sex cu măgarul şi aproapele să se uite. Ejaculează pe aproape sau pe femeie. În niciun caz, nu ejacula pe măgar, pentru că s-ar putea să-ţi întoarcă favoarea.

3. Nu păstra victimele doar pentru tine. Fă-le poştă cu aproapele tău, împarte-le şi duşmanilor, mănâncă-le în grup, fă labă cu Mâna Moartă greşiţilor tăi precum şi ei fac muie cu Gura Moartă ţie.

4. Nu discrimina! Omoară şi ţigani, şi unguri, şi leproşi, şi poponari, şi femei, şi bărbaţi, şi pedelişti! Toţi suntem egali în faţa toporului, a drujbei şi a lui Dumnezeu!

5. Nu lăsa victimele să fie duse în ispita altor psihopaţi! S-ar putea să rămâi fără bucăţi puturoase de hoit şi fără puroi la borcan, caz în care nu vei putea să mai fii milostiv şi să dai celor mai puţin avuţi ca tine din puţinul tău cu greu câştigat.

6. Să fii fericit dacă ţi-e foame, căci din două fetiţe inocente te vei sătura şi tu, şi aproapele tău. Şi dacă vrei şi un desert, te vei sătura şi mai bine din aproapele tău.

7. Nu curvi. Preacurveşte, că cimitirele şi-aşa sunt prea pline!

Mi-ar mai putea veni idei de lucruri pe care le poţi face ca să participi la Sfânta Facere de Poştă şi Creieri pe Norişori de Apoi, dar şapte sunt destule, iar şapte e un număr bisericesc. Următorul număr e abia 40 şi mi-e lene să scriu atât.  Ferice de cei psihopaţi, căci al lor va fi festinul canibalic!

Garmarna - Liten Kersti

Ţiganii şi anarhia

Există o legătură deosebit de strânsă între baragladinele care, la ora 2 şi un sfert dimineaţa, ascultă manele despre evoluţia preţurilor soacrelor pe piaţa neagră şi anarhie. Are sens, nu? Nu, n-are. Nici nu poate să aibă sens ceva scris la ora asta. Pe de o parte, avem un banc de ţigani.  Dacă spun stol, strigă în cor "discriminare". Bancul de ţigani sprijină două maşini în faţa blocului. Cine nu-şi permite luxul de a-şi încălzi bucile pe capota unui Golf sau a unui Peugeot 206 aplatizează bordura trotuarului. Din maşini, face femeia-bărbat, Teleguţa Caramela Fernando del Jambon de la Udaţi Mânzu publicitate: "Soacra mică, 50 de euro!" şi-ncepe a cânta sau ceva de bucurie. Poftim? Cât costă soacra? Unii oameni se chinuie să scape de soacre şi voi vreţi să vindeţi una? Cu 50 de euro? Sau e curvă bătrână? Cât de mică e? De banii ăştia ar trebui să-mi calce şi cămaşa, nu doar să-mi sugă buturugoiul. Dar nu reclama de căcat mă interesează pe mine. Baragladinele sprijinitoare de maşini mă obligă pe mine să ascult incantaţiile ăleia sau ăluia. Sau mă obligă să nu dorm, ci să ascult black metal şi să blogăresc. Ideea e că nu pot să fac ce vrea mai sus menţionatul meu buturugoi. Spre exemplu, mă bătea gândul să arunc nişte căcat pe geam. Mie nu-mi merge canalizarea, deci când se umple găleata redescopăr omul medieval din mine şi plou. Şi când plou, apăi plou şi grindinesc de se încreţeşte litosfera. Acum nu pot, pentru că aş oripila (în cel mai bun caz) burţile cu om din parcare. 

Într-un fel sau altul, bastarzii de culoarea supei dubioase din găleata mea îmi îngrădesc libertatea impunându-mi să lucruri. (Lucruri e predicat. Aveţi ceva cu asta?). Eu, ca un anarhist care se respectă, nu sunt foarte mulţumit de chestia asta şi fac o observaţie, zic eu, pertinentă. Mare parte dintre aceşti pseudoomuleţi (ca să fiu politically correct şi să nu zic toţi, pentru că nu chiar e cazul) ar cam trebui scurtaţi de vreun kil jumate de căpăţână, vreo trei grame de coaie şi un ţol şi-un sfert de pulă flască. Ce? Doare? Bine, îi sacrificăm pe un altar închinat anarhiei. Şi nu vreau să fac asta ca să mă dau eu stăpân sau, cum zice vocea gâjâită de jos, jupân. Nu, eu doar mă apăr de intenţia ţiganilor de a se face stăpâni. După ce scap de ei, pot s-o ard anarhist cât vreau eu, pentru că nu fut pe nimeni la cap şi nu sunt futut de nimeni la cap. 

Legătura, deci, dintre ţigănoi şi anarhie este că se cam exclud reciproc. Ori păstrăm ţiganii şi sugem pulă de licurici mai ars ca becul prezidenţial, ori ne eliberăm de stăpânire cu preţul unor tone de materie maronie incertă şi amorfă pe care habar n-am unde am putea s-o depozităm. Cale de mijloc nu există. Şi, să fim serioşi, nu cred că ar fi vreo pagubă mai mare de cinci metri de funie să mergem pe varianta B. Nu ne plângem toţi că lumea e suprapopulată? Nu ne plângem că ne îndepărtăm de modul de viaţă natural? Hai să ne distrugem creaţiile, începând cu ţiganii. De ce am creat ţiganii? Pentru că am făcut, citiţi istorie şi o să vedeţi. Dar să n-aud pe cineva că o arde moralist, cum că ar trebui să reparăm greşelile de acum 600 de ani. Nu, mersi.

Opera IX - Anphisbena

Legile glorioasei noastre societăţi

Oamenilor le place să aibă legi, pentru că sunt nişte oi proaste. Românii, cu atât mai mult. Anarhia n-ar prinde niciodată aici, pentru că mereu vor exista ţigani şi ţărani printre noi. Nu s-a gândit nimeni să-i extermine, dar asta e altă poveste, pe care-o depăn eu cu tovarăşul Adolf când mai vrem să ieşim, de dragul vremurilor bune, la o dejidanizare profesionistă prin scările de bloc. Dar să trecem la normele care ne conduc minunata societate.

1. Eu te-am făcut, eu te fut primul.

2. Să nu-ţi faci nuntă fără babe cu bigudiuri şi capot pe ele. Nimic nu se compară cu o sursă de duhoare care se isterizează că nu mai e rată de Coarnele Căprii la 1 noaptea.

3. Închină-te în tramvai, chiar dacă dai cate-n gură la o sută de oameni. Dumnezeu e băiat finuţ şi o să-ţi plesnească fierea întocmai şi la timp, la fix 74 de ani şi 40 de zile.

4. Cumpără-ţi rubedenii nespălate la ţară, pe care să le cheme Domnica sau Sultănica, şi care să contabilizeze nunţile şi pomenile la care te-ai dus tu, ca să ştie dacă vin sau nu la nunţile şi pomenile tale.

5. Mergi la cimitir. Nu ştiu ce fac oamenii vii în cimitir, dar, dacă nu te duci când se duce toată lumea, eşti un wolves-heafud nenorocit, un paria, un ostracizat, un bulangiu ilegalist, futu-te Putin între degetele de la picioare!

6. Cumpără bibelouri multe. Trebuie să fie colorate şi să semene cu chestiile pe care le vezi când ai coşmaruri sau când fumezi iarbă nasoală. Musai, le vei ţine într-o cameră în care nu intri decât când ai musafiri, ca să-i impresionezi.

7. Să ai mileuri. Ele trebuie să fie gălbui, să pară vechi, şi croşetate de cumătra naşei finei mătuşii verişoarei unchiului care a crăpat şi căruia trebuie, apropo, să-i faci pomană, deci vezi punctul 5.

8. Când vorbeşti la telefon despre borşuri, ciorbe şi neamuri pe care-mi vine să le omor cu pietre, vorbeşte în aşa fel încât omul de la celălalt capăt al firului să te audă şi când se întrerupe telefonul. Dar vezi să ţipi tare, că poate omul e la Satu Mare şi tu la Constanţa.

9. Dacă-ţi pleacă namurile siloase în Italia, ai grijă să te lauzi cu banii pe care ţi-i trimit. Să-ţi iei un televizor cât cinematograful, pe care să-l pui fix în camera cea mai mică şi mai de chirpici din casă. Deasupra lui, pune un mileu şi, pe perete, un covor. E trendy să ai covoare pe pereţi şi pături de cânepă pe duşumea.

10. Periodic, plimbă-te prin oraş cu câte-un băţ în mână. Poate să fie orice. Sapă, coadă de mătură, pula mea, nu contează ce e. Dă din el cât de tare poţi, ca să atragi atenţia asupra statutului tău. Cine are coadă, are mătură. Cine are mătură, are casă, deci eşti faraon.

11. Dacă eşti femeie, nu uita să îţi iei nişte boarfe de cârpă cu floricele din care să se vadă că ai cinci metri de spaţiu între sâni şi picioare de pod. Grasă şi frumoasă. Ăsta e standardul.

12. Bate-ţi nevasta la intervale regulate. Altfel, va crede că n-o iubeşti. După ce-o baţi, fute oleacă la ea. Pizda vânătă se mulează pe ciomag ca tricoul roz pe fi-tu.

13. Când pleci cu maşina, obligatoriu ia o babă cu tine şi pune-ţi cruci şi icoane peste tot. Nu poţi să înjuri ca tractoristul dacă Dumnezeu nu ţi-e martor şi dacă nu se fălesc vreo două-trei băbăciuni că eşti bărbat adevărat, cu pulă şi tot ce-ţi mai trebuie.

Agathodaimon - Stindardul blasfemiei

Anunţ important pentru naţiune

Dat fiind faptul că s-a aflat tot, vând, la preţ de dumping, trei bucăţi ficaţi de copil, categoria de vârstă 2 - 8 ani, cinci bucăţi plămâni, două bucăţi rinichi (ăştia se dau ca pâinea caldă), un cerebel cam mucegăit, dar în stare de funcţionare, 18 degete şi vreo opt kile de piele, în special nuanţa "Dirty Chocolate". Grăbiţi-vă, că expiră! Sunt bio, nu au conservanţi şi, la trei organe cumpărate, primiţi unul gratis şi, bonus din partea firmei noastre, un cadavru golit de măruntaie, numai bun de folosit ca valiză. Veţi fi senzaţia trenului de Vaslui, garantat! Are şi mânere!

Oameni buni, voi sunteţi proşti? Cum pula mea să credeţi că vine Salvarea Infernală să vă fure puradeii plini de căcat din faţa blocului? Voi nu vă uitaţi un pic la ce-a ieşit din pizdele voastre sau ale soţiilor voastre? Cine ar cumpăra aşa ceva? Nici la McDonalds nu s-ar vinde arătările alea. Şi, în pula mea, voi nu aţi observat că ies la număr chestiuţele alea care dau din mâini şi din picioare? Sau aţi produs atât de mulţi, că nici nu mai ştiţi câţi aveţi? Eu ştiam că m-am născut într-o ţară de proşti, dar nici chiar în halul ăsta! Mie mi se strică organele în frigider, din cauza unor zvonuri de căcat, a căzut piaţa. Aţi distrus o activitate economică înfloritoare. O să rămân pe drumuri, bă! N-o să mai pot să-mi termin facultatea şi o să mă sinucid ca poliţaiu' cu cablul neplătit de la teveu!

Lyriel - Wild Birds

Diferenţe între noi şi americani

Limba noastră naţională (organul, nu graiul) epilează anal, mai ceva ca laserul, Statele Unite, ca şi când Pământul Făgăduinţei acolo ar fi, nu sub ploaia de rachete din Israel sau prin Semiluna Fertilă. De fapt, mi se fâlfâie mie de făgăduinţa şi pământul lor, pot să trăiesc şi fără feudă. Ceea ce vreau să propun aici este o mică dezbatere: a cui limbă în al cui cur ar trebui să sălăşluiască? Totul va porni de la nişte diferenţe remarcabile între "noi" şi "ei". Să le înşirăm întru luminarea minţii:

1. Cea mai cunoscută româncă e femeie şi o cheamă Inna. Cea mai cunoscută americană e, de fapt, canadiană, e băiat şi-o cheamă Justin Bieber.

2. Aproape orice român ştie care e capitala Statelor Unite. Aproape nici un american nu ştie care-i capitala României. Cei care ştiu cred că e Budapesta.

3. Aproape orice copil român de cinci ani ştie nu doar că lumea are milioane sau miliarde de ani, dar poate să numească şi cel puţin trei specii de dinozaur. Aproape jumătate dintre adulţii americani cred că lumea are 7519 ani şi nu sunt în stare să deosebească un câine de o găină.

4. Orice român vrea să vadă Parisul. Şi americanii vor să vadă Parisul, dar ei cred că e o ţară a cărei capitală e "Franţa sau Germania, nu-mi aduc aminte".

5. Românii au bancuri cu olteni de care oltenii se prind. Americanii au bancuri cu rednecks, la care aceşti ţărănoi nu pot si zică decât... "I don't get it... Now get off my property". Replca e aceeaşi chiar şi dacă sunt în casa ta. 

6. Românul te înjură spunând că vrea să-ţi fute mama, fie ea moartă. Americanul vrea să te fute pe tine, chiar dacă sunteţi amândoi bărbaţi.

7. Românul crede că trupe ca Deicide sau Cannibal Corpse au versuri dure. Americanul crede că simbolul textelor dure e Avril Levigne, o blonduţă drăgălaşă care merge futută dupa vreo trei lăzi de bere şi care se cere futută de toţi tipii care au prietene. Iar asta o face o mare rebelă. 

8. Americanii au renunţat, cu greu, la sclavi în 1865. Românii au renunţat la ei prin secolul 15. E drept, sclavii lor eliberaţi au devenit rapperi sau preşedinţi. Sclavii noştri eliberaţi au devenit manelişti sau au plecat la ciordales în Spania. Pe de altă parte, "liberţii" noştri ştiu unde e Spania şi pot vorbi spaniola. Liberţii americani nici Spania nu ştiu unde e, nici spaniola nu-s capabili să o vorbească, nici măcar dacă ştiu "mexicană".

9. Americanii cred că Windows e făcut de americani şi sunt mândri de asta. Românii ştiu că Windows e făcut de români şi, mai mult decât atât, ştiu şi că e de căcat, dar nu din cauza celor care l-au făcut ci din cauza americanilor pentru care a fost făcut.

10. Marina americană are chiar şi avioane. Marina românească nici măcar vapoare n-are, dar dă-ţi seama ce low-cost e întreţinerea ei în comparaţie cu a celei americane...

11. Americanii nu-şi aleg preşedintele, ci lasă doar pe unii s-o facă. Totuşi, se consideră cea mai autentică democraţie. Noi ne alegem, direct, preşedintele şi avem certitudinea că tot nu suntem o democraţie. Conştientizarea e primul pas, nu? Ei nici pe ăla nu l-au făcut...

12. Americanii au falimentat economia mondială şi nu au găsit, încă, un vinovat. Noi ne falimentăm şi chioşcurile de ţigări de la colţ de stradă, deci bine că n-am avut frâiele economiei mondiale... Da, dar, măcar, noi avem avantajul de a putea da vina pe americani.

Lista poate continua, dar eu fac sex în trei. Sunt futut de lene şi de toceala pentru un examen la care vreau să-mi măresc nota ca să ajung mare voievod pe la facultate, să-mi fac mulţi vasali, să fiu gogâie cum s-ar spune, să-mi facă toată lumea ofrande în bere şi iarbă doar ca să îi binecuvântez cu notiţele mele de pe la cursuri.

Carl Orff - Fortuna imperatrix mundi (Carmina Burana)

Boc, spaima istoricilor din viitor

Azi am draci. Până am deschis ştirile, am fost destul de zâmbăreţ. Dar un căcat de vreun metru şi-un scuipat mi-a futut cam toată ziua. Deci, s-a terminat cu politeţea. De aici înainte mă adresez ca un pervers de pe Târgu Ocna.

Bă, epiderma penisului! Unde biserica şi catedrala mă-tii ai găsit tu ideea de a împărţi ţara în voievodate? Băi, pulă, tu măcar ştii ce pizda mă-tii e ăla voievod? Sau judeţ? Că nu sunt de acord nici cu împărţirea actuală. Să clarificăm pentru cretinii portocalii care cotizează la banca de spermă Udrea Elena: Judeţul, dobitocii pământului, era cel care conducea, în Evul Mediu,  în Ţara Românească, oraşele. Adică un fel de Burgermeister ardelenesc sau de şoltuz moldovenesc. De asemenea, judeţul constituia şi o unitate administrativ-teritorială din Ţara Românească, în aceeaşi perioadă. Deci, e o denumire ambiguă, de căcat. Mai conformă cu tradiţia mi s-ar părea împărţirea pe provincii, la rândul lor subdivizate în comitate sau ceva, pentru că aşa era în Transilvania, cea mai cu pula mare ţărişoară românească. Plus că am da şi nişte muie ungurilor care, potrivit lui Boc, se vor alege cu voievodat de sine stătător. 

Bun, am lămurit, pentru proşti, ce e ăla judeţ. E o denumire de căcat pentru că nu are o semnificaţie foarte clară sau foarte fixă. Să vedem, în continuare, care-i faza cu voievozii şi voievodatele. Boule! Voievodul este un mahăr militar. Un fel de general, ca ăla pe care l-a pus stăpânul tău ministru al Apărării, doar că are mai multe coaie. Voievodatul, idiotule, este o formă de organizare politică prestatală, independentă sau vasală, condusă de un asemenea mahăr militar. Adică, pe undeva pe la 1247, se atestă existenţa unor teritorii conduse de lideri războinici (voievozi), unde singurul criteriu de separaţie era autoritatea economico-militară, nu etnia, limba sau religia.

Să-nţeleg că tu, un căcat care, dacă aş fi coprofil, mi-ar face muie din picioare, de la 1,56 metri ai tăi, vrei să instaurezi o oligarhie plutocratică militarizată în fiecare zonă a ţării? Pardon, ai supt pula, nu înţelegi ce-ţi spun. Caută un dicţionar, eu nu-ţi explic! Şi nici nu vreau să fiu supus al voievodului de Galaţi (ceva gen Io, Nicu, prin mila lui Dumnezeu mare voievod peste un căcat de orăşel poluat şi plin de ţărănoi şi încă unul plin de cocalar fiţoşi, adică Galaţi şi Brăila). Apropo, mingiuţă! Tu ce Paştele mă-tii o să fii? Mare logofăt al Domnului Traian cel Pleşuv? Iar Traian cel Pleşuv va fi vasal şi sugător de pulă, sub jurământ de credinţă (pentru consilium şi auxilium îţi trebuie cap), al Uniunii Europene? Că eu aşa am auzit. Mizeria asta de labă teritorială pe care-o face căcăţelul este pentru lingerea mai catifelată a curului european. 

Ca să termin aici, că vreau să ard o ţigară: există şi o alternativă, la fel de portocalie, la această bătaie de pulă adusă istoriei: împărţirea pe regiuni, adică altă bătaie de pulă adusă istoriei. Băi, târtanilor, pe regiuni era împărţită ţara în vremea lui Gheorghiu Dej! Ce urmează? Redeschideţi bulăul de la Piteşti? Gata, nu mai am dispoziţie. Rumegare plăcută. Degeaba citeşte lumea, tot cine n-are habar de nimic "leagă şi dezleagă" pe-aici. Exact, singurul care avea dreptul acesta era papa, în vremea teocr... Forget it!

Amadeus - The piano

Nervi gălăţeni (Dacă Bacovia avea nervi, am şi eu!)

Aş putea să fac o hartă cu locuri idioate din care scriu. De exemplu, gara din Galaţi. Despre asta dau una scurtă acum, că mi s-a pus pe chelie. Deşi sunt brăilean, nu am avut niciodată ceva împotriva gălăţenilor. Sunt iubitor de animale. Dar, astăzi, totul s-a schimbat. Nu, nu m-am îndrăgostit, la beţie, de vreo gălăţeancă grasă. Apropo, există şi altfel de gălăţence? Că eu nu am văzut. Revenind. Vin din Iaşi şi am de stat două ore în Galaţi. Asta ar fi destul de acceptabil, având în vedere că gara e relativ nouă, arată bine, are bibliotecă (de parcă stă pulea să citească în gară) şi magazine. Dar magazinele sunt geniale. Nu se poate plăti cu un card bancar. Pariu că la Vaslui se poate? Oare dacă le spun patronilor, se supără şi, din simţul rivalităţii, instalează nişte scule acolo? 

Nu mai zic cât am avut de căutat o priză care să funcţioneze şi să nu fie la cinci metri deasupra pământului. Cred că Galaţi este oraşul întrerupătoarelor. Sunt puse în rastel, câte cinci, şase, şapte la rând... Nici nu cred că sunt atâtea becuri în gară! În fine, am reuşit să găsesc una în sala de aşteptare, după ce a plecat o chestie ciudată care asculta manale într-un telefon cât pick-up-ul bunicii. Avea telefon cu disc de ebonită, să-l respectăm pentru asta! 

Concluzii: Gălăţencele sunt nasoale. A, mi-am adus aminte că ştiu una care arată destul de bine. OK. Majoritatea gălăţencelor este naşpa. Gara nouă e doar de faţadă, nivelul de civilizaţie tot ăla din Pleistocen a rămas. Galaţi e un Vaslui mai mare, fără magazine, fără chioşcuri şi fără bordeluri. Cel puţin pe o rază de un km în jurul gării. Orice deplasare mai lungă ar fi necesitat mai multă energie decât mi-ar fi asigurat 4 lei convertiţi în hrană. Unii gălăţeni nu au văzut în viaţa lor uşi automate. Brăilenii au dreptate să-şi bată pula de oraşul ăsta în care mai am de stat o jumătate de oră. Nero, treci la incendiat, pupa-ţi-aş bricheta ta! Apropo, tot respectul pentru Vaslui. Doar prin comparaţie, ho!

Stimaţi călători, trenul personal 7570 pleacă în direcţia Ploieşti, Tecuci, Mărăşeşti, peste două minute, de la linia 3. Vă dorim călătorie plăcută! Şi After Forever - Mea Culpa.

2012

Este 21.12.2012. Ultima pagină a jurnalului meu. Pe fereastră, se vede o apocalipsă mare şi verde care înghite, încetul cu încetul, tot ce există. Rânjeşte apocaliptic. Mă întreb de ce nu vine pe 21.12.2112. Arată mai apocaliptic data asta. S-a născut din lene chestia aia care vine. Mayaşul care a stat să scrie calendarul ăla s-a sictirit, pur şi simplu, de înşirat zile. Ştia că nu mai prinde nimeni din civilizaţia lui ziua asta. De ce ar scrie ceva pentru nişte oameni pe care nici măcar nu are posibilitatea să-i fute? Calendarul mayaş era o metodă de agăţat. Intra omul în bar, cerea o tequilla şi-i spunea mayaşei bune cu draci de lângă el: "Pisi, eu am făcut calendarul ăla bengos". Şi pisi îşi imagina că e vreun potent musculos care pozează, în stare de semierecţie, prin calendarele sexy pentru târfe femei. De fapt, era un slăbănog rahitic cu pula mare care, până ajungea la moţul erecţiei, leşina lângă tipa de lângă el. 

Ce e drept, multe lucruri s-au întâmplat până astăzi. Marş, fă! Scuze, venise apocalipsa să mă întrebe dacă am terminat. Revin. Semnele s-au adeverit. Cel mai înalt jucător din NBA a fost chinez. Cel mai bun rapper a fost alb. Cel mai bun jucător de golf a fost negru. Ştiau americani ce ştiau când au descoperit semnele astea. Alea biblice erau expirate. Lăcustele pot fi măcelărite foarte uşor trecând cu avionul prin ele. Ciumă nu mai există decât în laboratoarele băieţilor de la CIA. Cu broaşte nu prea mai plouă, din cauza secetei... Nu e destulă apă în nori încât să se formeze lacuri cu stuf şi broaşte căzătoare. Trebuiau alte semne mai realiste. Americanii rasişti au ales un preşedinte negru. Românii au intrat în Uniunea Europeană. Cea mai şmecheră economie din lume este una comunistă. Un criminal de război a ajuns papă. Maica Tereza s-a descoperit că a fost târfă. Iepuraşii roz de pluş s-au dovedit a fi malefici. Trebuia să se întâmple ceva. Mai stai, zdreanţo, că nu mori pentru câteva minute! Apocalipsa devine din ce în ce mai apocaliptică. Acum, roade, liniştită, un copac cu oameni în el. Parcă ar roade oase sau ceva. Cred că nu se simte foarte bine. Vorbea mai devreme la telefonul apocaliptic cu Holocaustul. Am înţeles că-l întreba care e leacul pentru intoxicaţia cu ţigani. Holocaustul s-a oprit, în cele din urmă, deci cred că supravieţuitori vor fi ţiganii. Ei vor fi poporul biblic care se va desfăta fără de păcat pe un pământ nou, sub un cer nou. Probabil că se abrogă cele zece porunci, ca să nu mai fie ei păcătoşi. Apocalipsa a intrat în casă. Începe să miroasă pe aici, cred că vrea să facă pipi. A văzut ceva. Roade masa. Stai, fă, că am o vază din vremea dinastiei Ming acolo! Poate o dărâmi! Adu băţul! Nu vrea, curva. Are ceva cu masa aia. Bag pula, mi-a spart vaza. Mă duc să mă lupt cu... Doamne, nu e femeie! A scos o pulă apocaliptică şi se îndreaptă cu ea spre mine. Cred că e gay. Oare nu a lovit nici o femeie? Ce scârbos, îmi dă cu ea pe la nas şi pute a brânză. Vai, cred că îmi aplică Futaiul Apocaliptic. Cred că mă duc să mă lupt cu... AAA!!!

Apocalipsa la butoane. Am avut cel mai mişto futai. După care l-am mâncat pe fraier. Tu urmezi, pregăteşte săpunul!

Apocalyptica - Bittersweet

Îndepărtarea (ca să nu spun exterminarea) cerşetorilor

Tramvai. Bine, încep clasic. E toamnă. Revenind. Tramvai. Vrei să ajungi repede în celălalt capăt de oraş, din motive pe care nici eu, nici tu nu vrem să le trecem în revistă. Stai, liniştit, pe un scaun, cu căştile în urechi, asculţi muzică, te uiţi cum trece oraşul pe lângă tine, mai observi un cur obscen de ostentativ etalat din vreo fustiţă care n-are ce căuta toamna afară din casă, te gândeşti la ţigara pe care ţi-ai irosit-o, pentru că a venit tramvaiul când tu abia ajunseseşi la jumătate... Deodată, o voce piţigăiată umple de zgomot ascuţit coşgiugul de fier cu roţi şi-ncepe a blagoslovi de mame şi nepoţi, de taţii noştri, de capră şi de pâine, de bani, copii, bătrâni, încălzire globală, cultura Cucuteni, teorema lui Pitagora, legea 5 din 1974 şi măsele stricate, toate astea pe o melodie mai iritantă ca un şmirghel folosit pe post de hârtie igienică. Pur şi simplu, te simţi epilat anal, dar în urechi. Te contrazici cu tine însuţi şi-ţi vine să scoţi un agument de sub scaun şi să-i dai cu el în cap puradelului infect care te nenoroceşte audio, dar îţi dai două perechi de palme când vezi că, sub scaun, nu e o coadă de lopată sau un stingător. 

Totuşi, trebuie să scapi de animalul care, deja, începe să pută şi se gândeşte să mai dea o cântare. Cea mai mare greşeală pe care o poţi face este să te uiţi la el. De ce ai face asta? Ştii ce voce minunată are. Ştii în ce hal pute a jeg, ţigări şi băutură, deşi nu-i dai mai mult de şapte ani. Ştii că, dacă-i dai un leu, îl bea sau îl fumează. Ştii că, cel mai probabil, are o icoană în mână şi că, deşi eşti într-un oraş de ortodocşi, icoana este catolică. De ce să-i întâlneşti privirea? Nu mai scapi de el şi te alegi cu purici, păduchi, lepră, râie şi alte cinci boli care, oficial, nu există. Dacă trece de tine, poţi răsufla uşurat vreo cinci secunde. Credeai că e singur? Din spatele tău, alt damf te loveşte. Direct în cerebel. vederea ţi se întunecă. E sor-sa!!! Mult mai mică decât puradelul principal, are potenţial imens şi poartă arme infinit mai puturoase şi mai contagioase. Plus că, dacă ai pune mâna pe daltă şi i-ai face o baie, ar putea fi chiar drăgălaşă. Dar nu te lăsa înşelat de aparenţe! Face sex cu fratele ei ca să obţină următoarea generaţie de cyborgi cerşetori cu icoane şi cântări de jale. Chestia mică şi aproape drăgălaşă trebuie şocată cât mai eficient. Te uiţi urât la ea şi-i spui, pe un ton satanic: "Ştiu că tac-tu îi dă mă-tii cu tine în cap" sau începi să-i povesteşti o moarte chinuitoare a unui copil mic, creţ şi împuţit. Îi spui că va ajunge târfă de trei lei muia pe la gară. Şi va ajunge, că de mică e poşta şatrei. Chiar dacă nu o faci să se lase de meserie şi, de câte ori vei trece cu tramvaiul prin locul acela, va trebui să-i repeţi aceleaşi lucruri, cel puţin astăzi te-ai eliberat. Dar şi mâine e o zi... 

Păcat că n-ai voie să foloseşti arme de foc, arcuri cu săgeţi sau siringi cu otravă în tramvai, ca să extermini o dată pentru totdeauna chestiile mici şi negre care umflă contul unor rromânezi înstăriţi sau care, la şase sau şapte ani, beau şi fumează mai ceva ca studenţii.

Pontice - Deva

Manifestul Partidului

Chiar aşa, de ce trebuie toate partidele să aibă nume? Cine stă să ţină minte nume gen "Partidul Popular Social Democrat pentru Înfigerea Penisului în Cur"? Votaţi partidul! Luaţi de rumegaţi programul nostru politic.

Noi suntem Eu, pentru că acest partid nu are nevoie de membri!
Susţinem exterminarea elementelor inumane din societate, de genul ţiganilor infecţi (pentru cei neinfecţi avem tot respectul şi, în cazurile indecise, rezervaţii), poliţiştilor care patrulează noaptea şi te suspectează de port ilegal de coaie şi ursuleţilor de pluş.
Susţinem creşterea economică prin legalizarea târfelor, traficului de arme, ierbii şi prin băgarea în amanet a obiectelor bisericeşti din aur. Popa poate să ardă haşiş tămâios şi într-un lighean de rufe cu lanţuri.
Promovăm statul anarhist şi prima măsură de reformă va fi desfiinţarea şi incendierea instituţiilor, sediilor şi personalului din administraţie, armată etc.
Ne dorim afirmarea ţării pentru ce este ea mai bună: calitatea de curvă a celorlalte ţări. Adică, dacă tot punem curul la bătaie, să ne căcăm înainte, ca să le văruim maro penisul vecinilor noştri europeni sau nord-atlantici!
Vom încerca instaurarea unui regim total diferit de cel de acum, care a dat faliment în toată lumea şi cică e nasol. Încă nu ştim ce regim, dar, clar, vor exista deţinuţi politici care să facă drumuri în Columbia, în schimbul mărfii pe care o importăm de acolo.
Vom legaliza crima, violul şi pedofilia cu vagaboande de 12 -13 ani care arată şi se îmbracă exact ca nişte curve cu mare vechime.
Vom construi locuri de futut în toate marile oraşe, comune, sate şi cătune.
Vom mânca porcii din curtea voastră!
Vă vom da găleţi şi pixuri mişto în campanie, deci tot ce scrie mai sus n-are nici o importanţă. Sunt sigur că până şi ţiganii infecţi şi alte ţinte ale exterminării, care vor beneficia de o surpriză când le va ciocni un om cu un puşcoci la poartă, ne vor vota, doar ca să moară cu un pix mişto în buzunar. Ce uşor sunt de manipulat oamenii, mai ales pentru faza cu exterminarea jegurilor ălora! Dacă sunt în stare să isc o revoltă împotriva mea, pot să isc şi una pe care să o conduc împotriva cui vreau eu. Eventual, gramaticii de baltă, curvelor infecte, ţărănoilor ajunşi mari orăşeni sau, în general, oamenilor a căror moacă merită să fie îndesată într-un cur.

Milow - Ayo Technology

Despre mine, ca să nu crăpaţi proşti

M-am născut într-o familie de lesbiene. Din tată în fiu. Singurele fiinţe din familia mea cărora le plac bărbaţii sunt femeile.
Dacă aş fi satanist, nu m-aş rezuma la întors cruci prin cimitire. Aş întoarce catedrale întregi cu temelia în sus.
Dacă aş fi credincios, aş fi popă şi aş fi devotat într-atât încât să beau, să fut şi să fumez etnozarzavaturi numai în altar.
Dacă aş locui în Botswana, m-aş îngropa în pule.
Dacă aş locui în Vaslui, aş avea apă şi lumină.
Dacă m-aş fi născut în Evul Mediu, aş fi spus că trăiesc în perioada contemporană.
Dacă nu aş fi fost student, decanul n-ar fi îndrăznit să chiulească de la cursurile mele.
Dacă aş fi ţigan, aş fi fost pedofil încă din copilărie.
Dacă aş fi ungur, aş vorbi cu accent ardelenesc numai de-al dracului.
Dacă aş fi evreu, aş redeschide Auschwitz-ul, ca să devin unicat, ca maneliştii.
Dacă aş fi negru, m-aş înscrie în Ku Klux Klan doar ca să creez un precedent.
Dacă aş fi rege, mi-aş pune buda în cap, m-aş căca în coroană şi aş fi al treisprezecelea Cezar.
Dacă aş candida la preşedinţie, aş angaja-o pe Alina Plugaru ca şefă de campanie şi aş iniţia proiectul "muie pentru voturi".
Dacă aş fi arab, Allah şi Mahomed ar face parte din haremul meu. Pe post de eunuci, futu-le moscheea mamei lor!
Dacă aş fi Robin Hood, m-aş angaja şerif în Nottingham, mi-aş jefui propria vistierie şi filmul ăla cretin nu ar mai exista, pentru că aş fi un Robin Hood prea paradoxal pentru mintea îngustă a regizorului de doi lei care a făcut şuşaneaua aia.
Dacă aş fi viking, prima mănăstire pe care aş sparge-o ar fi Vaticanul. Nu e mănăstire, dar, dacă e plină cu popi, e destul de bună.
Dacă aş fi englez, aş merge doar pe contrasens, că aşa am învăţat eu să conduc la Brăila.
Dacă nu aş fi brăilean, m-aş face.
Dacă aş muri mâine, azi mi-aş face o piramidă cu feţe în formă de pătrat ca să-i trag muie lui Euclid şi neamului lui. Şi ar fi mai mare ca a lui Keops, deci muie şi egiptenilor.
Dacă aş fi francez, m-aş strădui să fiu cel mai de căcat amant, să-mi dau drumul ca un erou după ce dau de trei ori din cur şi să gătesc mai prost ca oltenii, numai ca să demitizez căcatul ăla de ţară de beţivi. Asta, pentru că românii se trag din daci, deci sunt mai beţivi ca francezii şi, bonus, ne place şi cânepa. Zamolxis ştie de ce.
Dacă aş fi Dumnezeu, aş fi Dumnezeul mă-tii, tu ai fi o bunăciune şi m-ai fute de trei ori pe zi. Dacă eşti o (anumită) bunăciune, te aştept pe la mine. Chiar şi dacă nu te consideri bunăciune.
Dacă aş fi Satana, l-aş asasina pe Dumnezeu ca să mă călăreşti şi pe mine. Şi tot al mă-tii aş fi.
Dacă aş fi bucureştean, i-aş plăti pe toţi concetăţenii să ia accent moldovenesc.
Dacă aş fi chinez, aş fi înalt.
Dacă aş fi negru, aş avea pula mică.
Dacă aş fi alb, cum aş mai putea să fac mişto de oamenii foarte albi, spunându-le că fac reclamă la telemea?
Dacă aş fi taur, aş fi cel mai taur comunal dintre taurii comunali.
Dacă aş fi minotaur, aş tăia firul Ariadnei şi te-aş trimite pe tine la bibliotecă să afli care-i poanta, în timp ce eu aş fute-o pe fraiera aia cu măciuca mea de minotaur.
Dacă aş fi un iepuraş roz de pluş, tot nu m-aş lăsa de maltratat iepuraşi roz de pluş.
Ajunge, că, după aia, o să-şi dea şi proştii care n-au observat că am poza pe blog şi-mi fac reclamă pe Facebook seama cine sunt şi o să vină să mă omoare în somn. Asta nu e o problemă chiar atât de mare, având în vedere că sunt atât de cretini, încât mi-ar măcelări vecinii manelişti şi mi-ar face un bine, după care, dându-şi seama de eroarea comisă, s-ar tăvăli toată viaţa în chinuri infernale. Iar Satana nu ar fi acolo să-i ajute, pentru că i-a luat locul lui Dumnezeu ca să facă sex mult, ieftin şi de calitate. Care aveţi vreo trei prezervative?

Cargo - Ca o stea

Unele femei "e" proaste rău de tot

Există, printre noi, două feluri de femei. Unele sunt deştepte, altele sunt proaste. Celebre sunt alea proaste, pentru că ele ajung prin ziare şi pe la ştiri. Un caz elocvent este curva de fată a unui şef de post de miliţie de prin fundul pula mea ştie cărui judeţ. Ea este personajul secundar al tuturor buletinelor de ştiri, pentru că prostia ei este mai divină decât o vuvuzelă perfect creată din împletirea curului cu băşina cea mai puturoasă. Penala din poveste a primit o porţie de pumni şi picioare de la interlopul care i-o trăgea bine şi apăsat. Aici e primul paradox. Dacă paraşuta se futea cu interlopul, de ce nu a venit ta-su peste ei, să cauzeze un penis captivus şi să bage la zoo ţiganul borât? Pentru că poliţaii sunt la fel de proşti ca fiicele lor. Şi, pentru că poliţaiul a stat să facă labă cu gândul la trânta de fată, interlopul şi-a făcut datoria cetăţenească şi i-a administrat creaturii o bătaie ca la carte. Proasta a depus plângere penală, colegii tatălui au început o anchetă (clasic), după care, la auzul unor asemenea veşti cutremurătoare, zdreanţa a retras plângerea, a rămas cu vânătăile şi cu pulărăul liber, să-i mai îndese mortu-n casă de vreo două ori, pentru că altă pulă vânjoasă nu s-ar mai fi apropiat de scorbura-i puturoasă şi pletoasă ca George Fisher. Normal, cretinul, intitulat "Danezu", pentru că, desigur, era blond, nu ţigan borât, şi-a văzut de drum şi a început a bate gabori, lucru pentru care-l respect. Dar nu asta face obiectul elucubraţiei mele.

De ce există femei atât de masochiste, încât le place să suporte bătaie după bătaie, să mănânce făcăleţ în loc de mămăligă, să sugă ţeava de la calorifer în loc de pulă şi să se machieze cu hemoragie în loc de farduri? De unde pleacă deosebita concepţie potrivit căreia dacă nu-i lipeşti vreo doi pumni, de control, n-o iubeşti? Să nu care cumva să aud ONG-urile care se ocupă de protecţia pizdei proaste sărind în sus că sunt bătute femeile, pentru că astea o merită. Dacă iubita mea m-ar bate, n-aş mai sta lângă ea, pentru simplul fapt că ar însemna că nu mă mai suportă, drept pentru care nici speologie n-aş mai face, nici la corazon n-aş mai fi uns. Dar femeia are nevoi mult mai barbare. Pula este sfântă, în ciuda aparenţei sfioase şi pudice a femeii. Drept pentru care, pentru o pulă zdravănă, femeia mai prostuţă ar face orice. Femeia deşteaptă ştie că noi, bărbaţii, am fute-o şi poate găsi alinare şi var oriunde. Din păcate, femeia proastă reprezintă majoritatea, deci moştenirea ei genetică va triumfa. Aşa că, dragi doamne, aplecaţi-vă, primiţi genunchi în moacă şi pulă-n cur până crăpaţi şi nu vă mai almentaţi, pentru că un bărbat va face mereu ceea ce i se va permite. Bineînţeles, eşti cam muist dacă baţi o femeie, pentru că nu te ţin coaiele să te iei la trântă cu unul pe măsura ta, dar asta e altă problemă. Noi iubim femeile şi, dacă pumni în cap vor, pumni în cap le dăm...

Ce este un "smardoi"?

Am definit, acum nişte vreme, "gentălmenul". A venit rândul smardoiului care, de cele mai multe ori, se situează la polul opus, cu toate că ar putea fi definit şi ca un "gentălmen" next level. Prima chestie care-l caracterizează pe smardoi este faptul că urăşte să fie dator. Dacă-l înjuri, îţi dă înapoi şi înjurătura, şi nişte pumni în cap, drept dobândă. Teoretic, soluţia ar fi să eviţi înjuratul smardoiului, dar nu ai cum, pentru că el există întotdeauna fix în calea ta. Vrei să traversezi? Toată lumea, în afară de smardoi, îţi va da prioritate. În plus, smardoiul te va şi înjura că ai îndrăznit tu, un pulă-bleagă, să treci strada prin faţa lui. Pe verde. Când el are roşu. Dar, sugi pula, nu eşti smardoi, deci meriţi! În teorie, dacă împrumuţi un asemenea specimen cu un leu, ar trebui să-ţi dea zece înapoi. Dar, ca un gentleman perfect ce este, el va aprecia lipsa ta de materialism, va presupune că banii nu-ţi sunt de folos şi nu vei vedea nimic înapoi de la el. E spre binele tău, nu-ţi face griji. Ce ai face cu banii? I-ai bea ca un porc!
O altă caracteristică a smardoiului este stilul vestimentar. Îl recunoşti uşor după nişte elemente clasice: lanţul de legat vaca sau, în cazul de faţă boul, nu va lipsi niciodată. De asemenea, smardoiul se diferenţiază stilistic chiar şi când poartă un simplu tricou. Cu multă pricepere, va reuşi să-l facă să leviteze undeva deasupra burţii monumentale închinate eroului decedat de la mezanin, cum spune o celebră expresie românească. De aici vine şi mersul de om futut în cur, pentru că, s-o recunoaştem, nu orice "wannabe" ajunge smardoi adevărat, deci nu orice luzăr poate să-şi convingă tricoul să învingă gravitaţia. Apropo de tricou. Nu vă lăsaţi înşelaţi de culoarea neagră a acestuia. Smardoiul nu este, niciodată, rocker. De fapt, dacă va vedea un alt om, rocker sau nu, purtând tricou negru, nu va ezita să zbiere după el "roacăre, băga-mi-aş pula-n mă-ta"!
Din fericire, expresia de mai sus se va exprima numai verbal, pentru că smardoiul, din nou dând dovadă de o fineţe ieşită din comun, se ţine departe de şcoală, cărţi şi alte prostii pentru muritorii de rând şi de foame din juru-i. Pe cale de consecinţă, ortografia acestor cuvinte îi este străină. Chiar şi când se exprimă verbal, smardoiul foloseşte o serie de expresii specifice, numai de el înţelese, gen "bag pula-n mă-sa", chiar şi atunci când nu există nici pulă, nici mamă de futut. "Bag pula-n mă-sa" este adresată unei mame generice, abstracte, iar expresia ţine loc de punct, virgulă, două puncte sau chiar cuvinte întregi. Iată, deci, superioritatea smardoiului faţă de un om aşa-zis educat: cultul, când se bâlbâie, spune "ă". Smardoiul articulează expresii complexe.
Nu în ultimul rând, atunci când un reprezentant al acestei specii trebuie să se declare învins, va uita de orice urmă de orgoliu şoferesc, şmecheresc sau ţigănesc şi va poza imediat în victimă. El va fi nevinovat, iar agresorii vor fi cei care îl vor lua pe nepregătite, dintr-o nefericită confuzie, şi-l vor tăia pe burtă, îi vor sfâşia tricoul de firmă sau vor profana mormântul mamei sale. Sau, nu. Aici, eu sunt vinovatul. Mea culpa. Aţi prins ideea. Smardoiul ştie să piardă cu onoarea care-i este caracteristică: "Eu? Nu am dat nici măcar un pumn, uită-te la mine, că am un metru şi 90 de centimetri şi vreo două sute de kile! Dracul ăla cât Boc, mic şi-al dracului, m-a bătut de m-am căcat pe mine!". Culmea este că smardoiul este, de fiecare dată, crezut, pentru că, de câte ori şi-a făcut miliţia prezenţa simţită prin cartierul de baştină al creaturii, aceasta s-a conformat, culcându-se, liniştită, pe burtoi!
Toată lumea respectă smardoii. În puşcărie sau pe străzi, aceste fiinţe beneficiază de adânci temenele din partea conlocuitorilor mai mult sau mai puţin tuciurii. Pe bună dreptate, căci lipsa ritualei plecăciuni până la şlapii chinezeşti ai smardoiului va duce la foarte multă bătaie şi la foarte mult sânge, ceea ce este foarte plăcut de urmărit de la geam, dar destul de dureros de experimentat pe propria piele subţire. Şi, nu, smardoiul nu va da mai mult de o palmă peste ceafă. Puteţi teroriza liniştiţi smardoii. A doua zi, urmare a unor telefoane bine plasate, armate întregi de smardoi vor avea grijă să năvălească asupra voastră. Ei au tupeu numai în haită. Ei au unchi, fraţi, veri, mătuşi războinice, mame amazoane, iar Boadicea le este, tuturor, poştă.
Acesta este, dragii mei, profilul psiho(pato)logic al smardoiului. Fără exces de băgare de pulă, pentru că, deşi duce lipsă, omuleţul neprietenos de pe fiecare scară va compensa cu vârf şi îndesat, în cel mai pur stil gentilom: trei puli peste nas şi încă zece pumni din partea "băieţilor" cu tricou roz pentru fiecare muie încasată razant de gura nevizitată de pasta de dinţi! Aşa e regula şi, s-o recunoaştem, aşa s-ar purta orice gentleman dacă ar ieşi un pic din casă şi s-ar cizela măcar un strop.

ABBA - Lay all your love on me

Un ţigan la poarta raiului

Nu mă-ntrebaţi cum a ajuns baragladina acolo, dar a ajuns.

Sfântul Petru îşi tricota, liniştit, un halat de felul celor care l-au făcut celebru când, din spatele porţii, se auzi un glas gâjâit: "Sticle goale, fier vechi, ascuţim foarfeci şi cuţite!". Petru se uită pe vizor şi văzu un pitic negru care târâia după el un cărucior de fier, acoperit cu o prelată răpciugoasă.

Petru: Ce vrei, ţigane?
Ţiganul: Socares, moşule! N-ai ceva să-ţi ascut? Să-mi hrănesc şi eu copilaşii că mor de foame!
Petru: Păi vinde inelul ăla de la deget.
(Ţiganul avea, pe deget, un inel de aur mare cât o zi de post, de-ar fi încăput şi pe măciuca lui Terente)
Ţiganul: Haoleu, şi eu care am vrut să-l las acasă! Mulţam, patroane! Dacă mă vede lumea aşa, nu mai ascute nimic la mine. Dar cine eşti tu, trăiască hălăţelul tău?
Petru: Sunt Sfântul Petru. Ai crăpat...
Ţiganul: Cum, patroane, să crăp? Eşti paliu? Eu am trei neveste şi un copilaş acasă! Sau o nevastă şi trei copilaşi! De ce să crăp?
Petru: Te-a cam lovit o maşină. Era noapte şi nu te-a văzut, că te confundai cu peisajul...
Ţiganul: Adică ce vrei să zici? Eşti rasist?
Petru: Nu-s rasist, dar tu eşti negru. Cum vrei să-ţi zic? Uite, eu sunt alb, tu eşti negru.
Ţiganul: Aoleu, unde-am ajuns? Nu-s negru, bă, îs rrom şi lasă că vezi tu ce păţeşti dacă mai faci mişto de mine! Tu ştii cine e tata? Dacă dau două telefoane, vin băieţii cu săbiile la poarta aia a ta şi vezi ce tuns, ras şi frezat o să fii după ce termină ei cu tine!
Petru: Ştiu cine e tac-tu, că e pe lista mea. Vine şi el în vreo trei ani. Cât despre băieţii tăi, şi ei sunt pe listă. O să crape într-o puşcărie de pe la voi, că văd că pârnăiaşii nu se prea dau în vânt după borâturi de-astea.
Ţiganul: Borâtură e mă-ta, tataie! Ce vrei de la mine?
Petru: Să decid dacă vei merge în rai sau în iad. Totul depinde de ce ai făcut cât ai trăit.
Ţiganul: Păi, ce să fac, patroane? Am muncit, am fumat şi eu ca omul, am futut tot ce am mai găsit viu pe unde am fost, am băut, dar cu măsură... Am fost om cinstit şi mi-am trăit viaţa, nu ca tipa aia, Carina sau cum o chema...
Petru: De unde pizda mă-tii ştii tu de Carina?
Ţiganul: Păi am citit pe blogul ăluia de l-ai chemat tu la tine...
Petru: Să-l fute Catherine Zeta Jones şi pe ăla...
Ţiganul: Să-l fute! Dar, ia zi, nu sunt bun de trimis în rai? muncesc mult, ştiu să fac cazane de ţuică, să pun coadă la tigăi...
Petru: Mă, du-te dracu' de-aici! Ţie-ţi dădea lumea cuţite să le ascuţi, tigăi să le pui coadă şi aramă să faci cazane, iar tu le duceai pe toate la fier vechi! La fel cum făceai şi cu şinele de cale ferată, firele electrice, tabla de pe casa ta, Mercedesul vecinului tău...
Ţiganul: Bine, mânca-ţi-aş ceaslovul tău de ceaslov, dar să moară mortu' dacă nu m-oi face băiat bun!
Petru: Hai, marş de-aici! Am pregătit un cazan infernal pentru tine. De fapt, e un butoi de lemn, ca să nu cumva să-l furi şi pe ăla!

Petru dădu să apese pe butonul de teleportare a ţiganilor în butoi. Ţiganul începu să plângă. Petru apăsă. Ţiganul dispăru. Pe boşorog îl tăie căcarea. Porni spre Poarta Budei Paradisiace. Cheie, pula! Se căută prin buzunare. Se uită la gât. Se uită să vadă dacă nu şi-o agăţase de coaie. Cheia, nicăieri! Nici până astăzi nu se ştie unde a ajuns cheia Porţii Budei Paradisiace, dar Petru tot mai ţine căcarea în el, drept pentru care este mai morocănos ca oricând. Carina tot în infern se perpeleşte. Ţiganul stă la murat în butoiul cu varză. Catherine Zeta Jones se lasă aşteptată. A... bate cineva la uşă. Ea trebuie să fie. Pa pa!

Amadeus - King of the Fairies