Ce este un "smardoi"?

Am definit, acum nişte vreme, "gentălmenul". A venit rândul smardoiului care, de cele mai multe ori, se situează la polul opus, cu toate că ar putea fi definit şi ca un "gentălmen" next level. Prima chestie care-l caracterizează pe smardoi este faptul că urăşte să fie dator. Dacă-l înjuri, îţi dă înapoi şi înjurătura, şi nişte pumni în cap, drept dobândă. Teoretic, soluţia ar fi să eviţi înjuratul smardoiului, dar nu ai cum, pentru că el există întotdeauna fix în calea ta. Vrei să traversezi? Toată lumea, în afară de smardoi, îţi va da prioritate. În plus, smardoiul te va şi înjura că ai îndrăznit tu, un pulă-bleagă, să treci strada prin faţa lui. Pe verde. Când el are roşu. Dar, sugi pula, nu eşti smardoi, deci meriţi! În teorie, dacă împrumuţi un asemenea specimen cu un leu, ar trebui să-ţi dea zece înapoi. Dar, ca un gentleman perfect ce este, el va aprecia lipsa ta de materialism, va presupune că banii nu-ţi sunt de folos şi nu vei vedea nimic înapoi de la el. E spre binele tău, nu-ţi face griji. Ce ai face cu banii? I-ai bea ca un porc!
O altă caracteristică a smardoiului este stilul vestimentar. Îl recunoşti uşor după nişte elemente clasice: lanţul de legat vaca sau, în cazul de faţă boul, nu va lipsi niciodată. De asemenea, smardoiul se diferenţiază stilistic chiar şi când poartă un simplu tricou. Cu multă pricepere, va reuşi să-l facă să leviteze undeva deasupra burţii monumentale închinate eroului decedat de la mezanin, cum spune o celebră expresie românească. De aici vine şi mersul de om futut în cur, pentru că, s-o recunoaştem, nu orice "wannabe" ajunge smardoi adevărat, deci nu orice luzăr poate să-şi convingă tricoul să învingă gravitaţia. Apropo de tricou. Nu vă lăsaţi înşelaţi de culoarea neagră a acestuia. Smardoiul nu este, niciodată, rocker. De fapt, dacă va vedea un alt om, rocker sau nu, purtând tricou negru, nu va ezita să zbiere după el "roacăre, băga-mi-aş pula-n mă-ta"!
Din fericire, expresia de mai sus se va exprima numai verbal, pentru că smardoiul, din nou dând dovadă de o fineţe ieşită din comun, se ţine departe de şcoală, cărţi şi alte prostii pentru muritorii de rând şi de foame din juru-i. Pe cale de consecinţă, ortografia acestor cuvinte îi este străină. Chiar şi când se exprimă verbal, smardoiul foloseşte o serie de expresii specifice, numai de el înţelese, gen "bag pula-n mă-sa", chiar şi atunci când nu există nici pulă, nici mamă de futut. "Bag pula-n mă-sa" este adresată unei mame generice, abstracte, iar expresia ţine loc de punct, virgulă, două puncte sau chiar cuvinte întregi. Iată, deci, superioritatea smardoiului faţă de un om aşa-zis educat: cultul, când se bâlbâie, spune "ă". Smardoiul articulează expresii complexe.
Nu în ultimul rând, atunci când un reprezentant al acestei specii trebuie să se declare învins, va uita de orice urmă de orgoliu şoferesc, şmecheresc sau ţigănesc şi va poza imediat în victimă. El va fi nevinovat, iar agresorii vor fi cei care îl vor lua pe nepregătite, dintr-o nefericită confuzie, şi-l vor tăia pe burtă, îi vor sfâşia tricoul de firmă sau vor profana mormântul mamei sale. Sau, nu. Aici, eu sunt vinovatul. Mea culpa. Aţi prins ideea. Smardoiul ştie să piardă cu onoarea care-i este caracteristică: "Eu? Nu am dat nici măcar un pumn, uită-te la mine, că am un metru şi 90 de centimetri şi vreo două sute de kile! Dracul ăla cât Boc, mic şi-al dracului, m-a bătut de m-am căcat pe mine!". Culmea este că smardoiul este, de fiecare dată, crezut, pentru că, de câte ori şi-a făcut miliţia prezenţa simţită prin cartierul de baştină al creaturii, aceasta s-a conformat, culcându-se, liniştită, pe burtoi!
Toată lumea respectă smardoii. În puşcărie sau pe străzi, aceste fiinţe beneficiază de adânci temenele din partea conlocuitorilor mai mult sau mai puţin tuciurii. Pe bună dreptate, căci lipsa ritualei plecăciuni până la şlapii chinezeşti ai smardoiului va duce la foarte multă bătaie şi la foarte mult sânge, ceea ce este foarte plăcut de urmărit de la geam, dar destul de dureros de experimentat pe propria piele subţire. Şi, nu, smardoiul nu va da mai mult de o palmă peste ceafă. Puteţi teroriza liniştiţi smardoii. A doua zi, urmare a unor telefoane bine plasate, armate întregi de smardoi vor avea grijă să năvălească asupra voastră. Ei au tupeu numai în haită. Ei au unchi, fraţi, veri, mătuşi războinice, mame amazoane, iar Boadicea le este, tuturor, poştă.
Acesta este, dragii mei, profilul psiho(pato)logic al smardoiului. Fără exces de băgare de pulă, pentru că, deşi duce lipsă, omuleţul neprietenos de pe fiecare scară va compensa cu vârf şi îndesat, în cel mai pur stil gentilom: trei puli peste nas şi încă zece pumni din partea "băieţilor" cu tricou roz pentru fiecare muie încasată razant de gura nevizitată de pasta de dinţi! Aşa e regula şi, s-o recunoaştem, aşa s-ar purta orice gentleman dacă ar ieşi un pic din casă şi s-ar cizela măcar un strop.

ABBA - Lay all your love on me