Pravilă despre întrebuinţarea cuviincioasă a desinemergătoarelor de pe pământ, ape şi din văzduh, precum şi a altor asemenea lucruri aduse din Apus

1. Cine vrea a căsni un desinemergătoriu pentru pământ, ape sau văzduh trebuie să aibă încuviinţare domnească scrisă şi s-o poarte după sine mereu.

2. Este neîngăduit a se merge cu desinemergătoarele pe drumurile şi potecele satelor şi oraşelor mai iute decât două poşte într-un ceas.

3. Neîmpăcarea iuţelei cu chipul şi înfăţişarea drumului se plăteşte cu treizeci de lei.

4. Fără de tăgadă se va găsi în lada de zestre loc pentru un caftan întorcătoriu de lumină şi pentru o roată de înlocuială, după cum se cuvine împlută cu văzduh.

5. De la căderea iernei, toate desinemergătoarele de pe pământ trebuie a avea roate de omăt.

6. Se pedepseşte cu pierderea capului căsnirea desinemergătorului cu minţile veselite de licori ameţitoare sau în timpul grăitului la departevorbitoriu.

7. Sburatul cu machine de fier prin văzduh la înălţime mai mare decât a norilor cei de vreme potrivită aratului trebuie a se face cu chibzuinţă, să nu intre văsduhul înăuntru şi să înăbuşe pe căsnitor.

8. Luminătorii de sfărmat pâcla care de asemeni orbesc pe alţi oameni de pe drum sunt neîngăduiţi.

9. Trebuie a se da întâietate pedeştrilor care vor a trece drumul prin acele locuri anume dungate pentru trecut cu piciorul şi de toată lumea ştiute şi astfel înţelese.

10. În faţa arborelui desineluminător şi schimbătoriu de chip se va sta până i se va arăta chipul cel verde.

11. Când ispravnicul din slujba ordinei de pe drumuri şi poteci întinde mâna a stavilă, este ca şi poruncă domnească pentru căsnitoriu a priponi desinemergătorul pe latura din dreapta a drumului.

12. În prăvăliile de apă arăztoare, neguţătorii de acolo trebuie să vândă toţi la preţul stabilit de domnie, nu mai scump, dar nici mai ieftin.

13. În departevăzător nu se pot vărsa imagini curgătoare diavoleşti înaintea miezului nopţii, iar la ele copiilor nu le este cu voie a privi.

14. Trecutul cu piciorul al acelor drumuri de croială nemţească anume pentru iuţeală nestăvilită nu se îngăduie şi cine calcă porunca aceasta pe barba lui sau a neamului se va îngropa, dacă va muri şi ucigaşul lui nu va purta nici o vină.

15. Nu se îngăduie a se face în şcoale negoţ cu ierburi şi colburi veselitoare de minţi.

16. Nu se îngăduie a se întrebuinţa în văzul oamenilor ştrumelege zguduietoare de mâna omului făcute pentru desfătarea femeii.

17. Nu se cuvin desfătarea auzului cu musice detunătoare, întrebuinţarea sugătoriului de colb cu văzduh sau naşterea de alte sgomote dumineca sau noaptea. 

Ad'Hoc - Soarele şi luna

Ghid auto pentru femei şi antitalente

A avea maşină e omeneşte. A şti ce să faci cu ea şi cum s-o repari (legi cu sârmă) ori e mecăniceşte, ori o minune. Dacă eşti suficient de inteligent sau cultîncap încât să ştii mai mult decât a conduce sau a deosebi Dacia de Ferrari, probabil că n-ai bani de maşină. E un paradox, iar eu sunt aici să-l desfiinţez. Iacătă, dară, principalele părţi componente ale maşinii şi utilitatea lor.

1. Principala piesă a unei maşini, inima ei, după unii autori, este cheia. Cheia se bagă-n gaură, se învârte şi face maşina "vrum vrum" de fericire. "Vrum vrum" e ca un fel de orgasm muieresc: dezirabil, plăcut atât pentru maşină cât şi pentru şofer, dar nu se-ntâmplă întotdeauna. Însă fără a băga cheia în gaura special amenajată, "vrum vrum"-ul nu se întâmplă. 

2. Ignorat de mulţi, fumul este al doilea element, ca importanţă, al oricărui automobil. Fumul dă consistenţă maşinii tale. Îi dă lungime. Între fum şi calitatea vehiculului trebuie să existe un echilibru, iar această stare de pace interioară este extrem de fragilă. Adică un fum maiestuos ce împodobeşte un Trabant nu poate fi transplantat unui Lamborghini, la fel cum penele cozii unui păun nu pot fi ataşate unei vrăbii. Fumul poate fi utilizat şi în masacrarea babei (vezi punctul 3), cu un furtun care prelungeşte ţeava de eşapament până-n interior.

3. Baba. Deşi poate fi înlocuită cu varză, cartofi sau pepeni, după sezon, baba este mai mult decât un accesoriu. Ea dă viaţă, culoare şi personalitate unei maşini. Instalarea babei pe bancheta din spate este un ritual extrem de complex care, pentru a se putea înfăptui, necesită urmarea strictă a paşilor. Întâi se demontează paporniţele de pe babă. Apoi, ţinând baba ferm, dar nu brutal de antebraţ, se ridică uşor şi se împinge în interiorul maşinii. Mare grijă să nu se lovească la cap! După ce se aşează şi începe să pută şi să horcăie, se închide încet portiera, să nu se sperie, după care, pe cealaltă portieră, se instalează paporniţele în ordinea specificată de babă. Montată corect, baba asigură un condus extrem de înmiresmat şi funcţionează ca GPS invers: te-ntreabă ea pe tine din cinci în cinci minute pe ce stradă sau în ce localitate eşti. Uneori, poate funcţiona şi ca un GPS normal: te informează corect asupra hramurilor bisericilor, moaştelor adăpostite în ele şi domiciliilor fiecărui neam al ei, al tău, al prietenelor ei etc. Atunci când este înlocuită cu varză, pepeni sau cartofi, funcţia de GPS nu este disponibilă. În schimb, pute mai tare. Ultima funcţie a babei este adaptarea vitezei la condiţiile de drum. Adică are grijă să te comporţi pe autostradă ca pe un drum forestier traversat în mod aleatoriu de turme de oi sau de copii negricioşi, ca ăia de la ţară.

4. Geamul lateral. Mai important şi decât parbrizul, geamul lateral are două moduri de a fi acţionat: fie învârtitul de manivelă, fie apăsatul pe un buton care, în fiecare maşină, e în altă parte, aşa încât trebuie să năduşeşti măcar un sfert de ceas până te dumierşti cum se deschide. Manivela, în schimb, e mereu în acelaşi loc, şi la Volgă, şi la Wartburg. Utilitatea geamului este de netăgăduit. Prin el scoatem capul ca să ne băgăm pula în gâtul pietonilor care au tupeul nesimţit de a traversa pe trecere când e semaforul verde.

5. Bara. Este situată atât în faţa, cât şi în spatele autovehiculului şi scopul ei este să se îndoaie, pentru a constitui motiv de băgat pula în gâtul cui o îndoaie. Unii şoferi o folosesc şi pentru a aduna intestine de câine, pisică sau ţigan, iar folclorul Poliţiei Rutiere consemnează legende chiar şi despre copii umani contorsionaţi pe câte o bară.

6. Levierul. Constituit dintr-o bucată de fier, preferabil ruginit, levierul se păstrează mereu sub scaunul şoferului sau pe locul din dreapta, când acesta este liber, şi se foloseşte asupra mandibulei poliţistului rutier.

7. Vilbrochenul. Se situează sub blocul motor şi transformă mişcarea rectilinie alternativă a pistoanelor în mişcare circulară, prin intermediul sistemului bielă-manivelă, cotind între axul palier şi axul maneton.

J. S. Bach - Partita nr. 2