Cum să fii un bun aztec

Propaganda actuală de peste tot încearcă să ne înveţe cum să fim buni europeni, un fel de oameni noi, iubitori de ţigani şi câini maidanezi în ciuda răului pe care ni-l fac. Se pare că singura noastră salvare, spun infecţii ăştia, ar fi Europa unită. Eu vin şi dau o alternativă sistemului, pentru că monopolul dăunează. Dacă nu vrei să fii european, poţi să fii aztec. E fain să fii aztec. Dar, pentru că eşti născut în Europa, uneori te cam bate harta şi trebuie să improvizezi. Uite ce ai de făcut:

Îmbracă-te ca un aztec! Garderoba aztecului începător trebuie să conţină, obligatoriu, blană de jaguar şi pene. Aici e greu să faci rost de aşa ceva, aşa că poţi jupui, pentru fiecare costum, vreo 50 de pisici tomberoneze şi, pentru fiecare podoabă, poţi jumuli cam 10 kile de porumbei. Ajuţi şi mediul, reducând din numărul de pisici care tulbură liniştea când au futilici şi din şansele ca oamenii nevinovaţi să fie bombardaţi cu rahat. Dacă nu ai inimă să faci aşa ceva, înseamnă că ai fost sacrificat. Dacă trăieşti, poţi să jefuieşti o curvă. Ea are şi blană de jaguar şi pene.

Fă afaceri ca un aztec! Du-de la piaţă şi plăteşte în boabe de cacao. Bea o ciocolată caldă din când în când, ca să le arăţi sărăntocilor ce mare magnat eşti tu! Intră în primul magazin de bijuterii, lasă un plic de cacao şi ia tot aurul, ca să-ţi decorezi casa cu el! Dă şpagă în pliculeţe de 3 în 1!

Fii tolerant ca un aztec! Un bun aztec nu discriminează. Aşa că declară război, în fiecare an, tuturor naţiilor din jurul tău: ţigani, unguri, ucraineni, moldoveni, bulgari, sârbi şi ce mai găseşti! Ai nevoie de prizonieri de război în cantităţi mari, pentru că trebuie să...

Fii religios ca un aztec! Încolonează prizonierii în faţa celei mai mari biserici. Suie-te în clopotniţă, pironeşte câte un prizonier de clopot, sparge-i pieptul cu un pietroi (nu cred că găseşti la bazar cuţite de obsidian) şi scoate inima din el. Şpilul este ca inima încă să bată când i-o oferi pe o tavă lui Quetzalcoatl. Apoi depozitează în faţa Primăriei toate cadavrele. Sigur, municipalitatea te va aprecia pentru zelul tău.

Fii sociabil ca un aztec! Învaţă nahuatl, nu e greu şi e o limbă tare frumoasă. În tramvai, în autobuz, în lift, aşează-te lângă oameni şi vorbeşte cu ei, povesteşte-le lucruri. Serveşte-te din mâncarea oamenilor pe care-i întâlneşti şi din orice au ei. Lasă-i şi pe ei să facă la fel cu tine, dacă nu vrei să-i sacrifici. Proprietatea aztecilor este comună, deci nu e nicio problemă. Dacă cineva nu îţi oferă din avutul lui, declară-i război şi ia-l prizonier.

Iubeşte ca un aztec! Oferă-i inima fiinţei iubite. Sau oferă lui Quetzalcoatl inima persoanei iubite. Sau iubeşte-l pe Quetzalcoatl. 

Trăim vremuri foarte grele. Vremuri în care diferenţele de opinie sunt motiv de ardere pe rug, deocamdată metaforică. Totuşi, în spiritul european al diversităţii, trebuie, neapărat, să existe şi alte curente de gândire. Să nu îţi fie frică să fii aztec în Europa! Dacă se opune cineva, te discriminează. E intolerant şi trebuie judecat, pus la plată şi, apoi, luat prizonier. Şi ştim ce se întâmplă cu prizonierii unui bun aztec, nu-i aşa?

Sabaton - Burn your crosses

Mi-e dor de ea

Mai ţine minte cineva că am omorât un personaj feminin ca să nu mă trăsnească în occiput complexul lui Pygmallion? Mi-e dor de ea, pentru că am visat-o. Am nevoie de cineva nou, de un "corp aberant bizantin" pe care să fac experimente literare şi nu numai. Aceasta este povestea lui Gandamaktoniu, omul al cărui ficat este atât de eficient încât nu se poate îmbăta decât dacă-şi injectează vodcă în jugulară.

Gandamaktoniu a evoluat atât de mult în comparaţie cu specia lui, pe care nu o poate urî din moment ce nu împărtăşeşte din ea decât aproximativ numărul membrelor, încât a decis să-şi deschidă o mânăstire cu acoperiş verde. Problema era că nicio instituţie nu voia să se lege de mănăstirea aproximativ verde a lui Gandamaktoniu, pentru că ea era plină cu cărţi. Cărţi aproximative, scrise de el în vremurile bune, când călătorea cu un rucsac plin de branule şi un geamantan de sticle de vodcă rusească, notând în nişte caiete pe care numai el ştia de unde le scoate cuvinte aleatorii, adunate de pe te miri unde. De fapt, el crease. Gandamaktoniu poate fi considerat aproximativ Dumnezeu, nu doar pentru că încurcate-i sunt căile, dar pentru că aparenţa lui grotescă este atât de aberantă, că e aproape metafizică. În plus, are un ficat de robot şi respiră suprarealism prin fiecare por, mai ales că opera lui e de neînţeles chiar şi pentru el. De aproximativ zece ori a dorit să facă un rug aprins cu vodcă şi să-şi ardă cărţile ciudate, dar jugulara începea de fiecare dată să-i tremure incontrolabil, ca o râmă bolnavă de Parkinson. Atunci dezgropa, conştiincios, un ac pe care şi-l îndesa pofticios în vena beţivă, îl lega cu un furtunoi negru direct de gura sticlei, saluta nazist şi-şi agăţa trăscăul de trei degete ale mâinii suspendate. Mergea în pas de gâscă pe străzile aproximativ drepte ale oraşului cu nume ciudat, atât de ciudat încât devenise titlul următoarei cărţi a lui Gandamaktoniu. De la ferestre, oamenii i se închinau. Superioritatea lui nu trebuia exprimată decât de aerul pe care-l emana. 

Ideea de bază a acestui Quijote deformat, foarte beţiv şi uşor alunecat la dreapta este că are un penis asemănător unei limbi de cameleon pe care, în urmă cu câteva zeci de ani, l-a întins fără ţintă. A nimerit în vaginul descompus al Carinei şi de atunci Gandamaktoniu este omul aproximativ perfect şi, dacă nu i-ar puţi capul pulii a pizdă putredă, ar fi cu adevărat un Dumnezeu printre noi. Drept urmare, şi-a smuls din cel de-al treilea picior, mult mai scurt decât celelalte două şi cu un singur deget, un snop de nervi. Treaba aceasta duru foarte tare, dar durerea şi-o curmă cu o perfuzie de vodcă, în timp ce, spânzurat cu nervul, atârna deasupra unei străzi înguste a oraşului-carte pe care-l supusese în ciuda duhorii pe care i-o emana membrul viril. 

Kamelot - March of Mephisto

Dumnezeii şi binele relativ

Dumnezeii sunt nişte personaje literare ce variază de la pufoşenii drăguţe până la bulangii care l-ar face invidios chiar şi pe Mao. Variaţiunile astea sunt determinate geografic, dar au în comun dimensiunea propagandistică a ideilor de "bine" şi "rău". Toţi îţi spun să nu ucizi, spre exemplu, şi toţi au o listă de excepţii de la regula asta. Nu ucide creştini. Ucide păgâni, că eşti sub ascultare. Nu ucide evrei. Ucide goimi, că tu ai pula tăiată şi ei nu. Nu-ţi ucide consătenii, ucide prizonieri de război, spune Quetzalcoatl. 

Binele reprezintă un lanţ de cauze şi efecte care duc la conservarea unei stări de fapt preexistente: sporul demografic pozitiv, existenţa Universului, păstrarea ideologiei, ordinea socială, fericirea, lipsa durerii. Binele, deci, este prin excelenţă ordine, deci un principiu conservator. Răul, în schimb, este ruptura, revoluţia, distrugerea, haosul, pornind de la cel primordial. Rău este un eveniment care perturbă simplitatea unui status quo care nu presupune prea mult efort. Când răul se întâmplă, oamenii trebuie să muncească pentru a repara, pentru a reveni la situaţia dinainte. Atunci, munca nu mai are rolul de a asigura supravieţuirea sau înflorirea civilizaţiei, ci se pierde pentru o întoarcere, putem spune, istorică. 

Dumnezeii, ca să revenim la ei, sunt nu doar forţe creatoare, ci şi judecători. Rolul lor este de a face munca asta neproductivă imediat, de a interveni în bunul mers al existenţei, de a judeca şi pedepsi factorii responsabili cu facerea de rău. "Doamne ajută!", spune un creştin, când este incapabil de a se ajuta singur, când sarcina pusă înaintea lui este prea dificilă sau chiar imposibilă. Un aztec nu are deasupra lui un zeu fundamental bun care este băiat bun şi dă ploaie, mâncare, băutură. Toate astea există în jungla abundentă din spaţiul lui vital, deci Dumnezeul aztec se situează în cealaltă extremă, a distrugerii, ca să asigure echilibrul. Se ştie că bine fără rău nu poate exista şi nici invers. Deci, dacă binele e la tot pasul, în realitatea imediată, răul care-l compensează trebuie să vină din afara naturii, de la zei. Quetzalcoatl trebuie mituit. Trebuie să i se ia de pe umeri corvoada facerii de rău prin sacrificii umane. Omul se arată vrednic de mântuire ajutând zeul. Concluzionăm că binele unui aztec este răul unui creştin şi invers.

Prin urmare, intervine în ecuaţie o dilemă de genul celei cu oul şi găina: Dumnezeu a făcut binele, sau a fost creat să reprezinte binele, calea către bine, de om? Evident, dacă ar exista un singur Dumnezeu creator, binele ar fi o noţiune universală, transculturală. Cele zece porunci sau cele unsprezece postulate satanice ar fi valabile peste tot, ca dar divin oferit tuturor culturilor, Hristos fiind universal. Afirmaţia este falsă, deci Dumnezeu este invenţia omului, iar misiunea sa este să umple golurile realităţii, s-o facă perfectă, echilibrată, s-o păzească de căderea în extreme, sarcină imposibilă omului sau chiar comunităţii. De asta, dacă evreii l-ar venera pe Odin, ar dispărea ca civilizaţie în două generaţii, iar dacă aztecii l-ar fi avut pe Hristos ar fi fost distruşi de natură şi de triburile ostile dimprejurul lor. De altfel, Hristos s-a asemănat, în vremuri de abundenţă, cu Quetzalcoatl. Civilizaţia creştină, vestică, a simţit nevoia să se extindă, în perioadele ei de maximă înflorire. Deci Iisus a pus mâna pe sabie, nefiind nici el chiar aşa de hippie cum vrea Biserica să-l construiască.

Tempus est iocundus

De jegi rerum. Sau despre jeg.

Să nu credeţi, dragi oratori, belatori şi laboratori, că jegul e treabă simplă, pentru că nu-i. Jegul de două feluri este, anume văzut şi nevăzut. Dacă de cel văzut e lesne a scăpa cu oleacă de apă, cu unghia, cu drujba sau cu niscai cianură, nevăzutul, adesea netrădat decât de Duhoarea Duhorilor, e cel mai parşiv dintre toate. Apare, la fel ca ţiganii, peste tot. Vechii cărturari credeau că ţiganii sunt singurele vietăţi care strunesc jegul nevăzut, drept pentru care aceste creaturi cu puteri misterioase erau considerate adesea sfinte sau şamanice. Dar s-a dovedit că nu e chiar aşa, ba chiar invers, ţiganii nu ştiu a struni jegul nevăzut; ei pot doar să-l invoce, dar nu şi să scape de el. 

Aşa că savanţii au căutat în altă parte Maeştrii Întunecaţi ai Artelor Slinoase, îndreptându-şi atenţia spre lighioane şi mai stresante, ca baba de tramvai. Mulţi s-au sacrificat pe altarul cunoaşterii luciferice, stând chiar şi în acceleratu' de Sighetul Marmaţiei (tărâmul în care legenda spune că se agaţă harta-n cui) lângă ciudatele creaturi. Ei observă şi notează la ceasloavele lor cum că jegul este mai ales slobozit atunci când baba se descalţă, pe căi tainice departe de simţurile chiar celui de lângă ea, şi-şi întinde, la fel de ascuns, picioarele varicoase primprejurul victimei. Pentru o slobozire cât mai glorioasă, mişcă din degetele de la picioare, lăsând să umple aerul micile particule ce sălăşluiesc între ele. De obicei, aşa subtilă e specia asta de jeg, că mai întâi te-ntrebi de ce ţi-a chelit nasul şi de ce-ţi ţiuie urechile înainte de a-l simţi, de a-i întâlni temuţii aburi nevăzuţi.

Un alt sălaş al jegului celui tainic s-a găsit în gură. În gura oricui, aşa că nu ştii de cine să te fereşti. De multe ori, atunci când oarecine de pe-aproape deschidea gura spre a vorbi, un duh dămfos, de multe ori foarte înfuriat (se pare că nu le place curentul şi nici lumina) se abătea asupra nevinovaţilor. În cazuri fericite, originea acestor duhuri poate uşor fi descoperită după natura lor: din usturoi, din ţigări proaste, din ceapă sau dintr-o combinaţie letală a celor trei. De multe ori, însă, pare că cineva sau ceva a murit în gura celui ce cu atâta iscusinţă abate asupră-ţi urgia ucigaşă. Jegul acesta, deşi ucigaş, este lesne de stârpit cu arme magice de felul pastei de dinţi sau pastilelor Orbit, dar aparţinătorii lor nu ştiu a folosi aceste mijloace, drept pentru care, de multe ori, ajung a fi proscrişi ca nişte leproşi.

Cel mai aprig, însă, loveşte jegul atunci când formează monstruoase alianţe, mai monstruoase decât USL sau pactul Ribentrop - Molotov, mai groteşti decât "Basarabia e România", înţelegeţi voi. Învăţaţii au observat că numai la convergenţele unor forţe nesfinte se fac asemenea împreunări, în locuri precum budele ecologice (mai ales alea albastre), tramvaiele vara (forţele malefice acţionează dincolo de hotarele timpului şi spaţiului, în afara chiar a Domnului şi împotriva Lui) sau, din ce în ce mai adesea, prin bucătăriile în care au început să ajungă tot femul de neofiţi care n-au atâta tărie cât să îmblânzească Diavolul.

Concluzie: Fă baie. Serios. Fă baie Ioane, fă baie Gheorghe!

Vox Vulgaris - Rokatanc

Curs introductiv de masacrologie. Contrarecomandări.

Am mai dat pe aici lecţii despre cum se comit crimele într-o civilizaţie civilizată, de oameni civilizaţi. Dar văd că nu prea s-a prins nimeni, mai ales după ce am râs copios de "masacrul din coafor" şi de "criminalul în serie" de la Braşov. Despre braşovean nu am cuvinte. A omorât un bărbat şi o femeie, iar preaînţelepţii poliţai, bucuroşi că au scăpat de îngheţat în ger păzind boşorogii cu măşti de Guy Fawkes de prin agorele ţării, au concluzionat că motivul a fost sexual şi ţărănoiul este marele nostru Ted Bundy. Jenibil, n-am ce spune. Dar masacrul de la coafor cere mai multe comentarii.

De la oteveu la noii săi sateliţi, Antenele, toată lumea a întors pe faţă şi pe dos tragedia teagic de şexpiriană a carnagiului, a pogromului, a atacului terorist dintr-un coafor în care se întruniseră druidele cultului telenovelelor turceşti. Ce-a făcut iobagul în cauză? A investit inteligent în tehnologie de ultimă generaţie, adică a dat trei lei pe un pistol Carpaţi la mâna a doua, de-ăla şmecher de vrei, nu vrei trage după colţ şi-i mai bun la futut mânere peste ceafă decât la împuşcat guguştiuci. Şi-a antrenat trupul şi spiritul, ca un ninja, întru comuniunea perfectă cu sticla de vodcă, să aibă oleacă de curaj. Nu orice bărbat pune piciorul în coafor, mai ales cu gânduri războinice. Eu am intrat cândva cu gând de pace şi am fost luat prizonier. Urâtă afacere. Pizda proastă din coafor, adică nevasta lui curvă, ştia că războinicul avea planuri împotriva ei. În consecinţă, a luat poziţia clasică a femeii în societate. Nu, nu s-a aşezat capră. Şi-a acceptat soarta. Asta a adus grave atingeri coaielor de wolfram ale domnului pistolar. Adică, el a investit atâtea resurse într-o operaţiune de comando şi aia se crăceşte la el aşteptând glonţul? Aşa, putea să divorţeze sau să o aştepte pe ea să se sinucidă. Cu orgoliul violat mai ceva ca Armata Roşie la Vaslui, samuraiul a început să tragă cu formidabilul său pistol Carpaţi, nimerind ştoarfa din dotare nu se ştie unde, dar eficient, dat fiind că a crăpat, ucigând încă o druidă şi săpând vagine suplimentare în celelalte înalte personalităţi cultice. Sacrilegiu! Sfântul Petru a scăpat cheia de la gât când a auzit ştirea, aşa că moartele sunt făcute poştă de satăni prin infern. Lui Hristos mai că i-au sărit aşchiile de cruce din cur când a văzut una ca asta. Fecioara Maria şi-a pierdut fecioria, fără legătură cu evenimentul. Avem un masacrator! Avem un fel de Hitler! Avem papă! Avem Brevik. Apropo, dacă ăsta a fost masacru, norvegienii ce-au mai avut? Se vede unde e civilizaţie şi unde-a pus vikingul mâna!

Lyriel - Voices in my head

Facerea de bine e futere de inimă

Dumnezeul din Mine spune că nimic nu este mai nobil decât să-ţi pese, să ajuţi, să fii bun, să dai mai mult decât primeşti şi restul de poveste se ştie. Da, te simţi foarte bine când dai mai multă muie decât primeşti, când calci pe gât mai mulţi ţigani decât te calcă pe tine, din nou etc. Păi cum să fie bine când îţi pasă? Uite, se ia un om care stă să crape mai definitiv şi decât necăcăciosul Kim Jong Il. Suferă cu inimioara şi asta nu pentru că vreo târfă i-a cerut patru lei pe un futai eşuat în lift, în loc de trei. De unde ştiu asta? Pentru că omul tău e femeie, iar femeia asta e a ta. Tu eşti un bun samaritean şi-ţi faci testele medicale aferente, în urma cărora descoperi că eşti compatibil. Pui mâna pe puşcalăul de proastă calitate din dotarea paznicului de spital şi îţi tragi trei încărcătoare în cap, să crăpi în paştele mă-tii, ca să aibă mult iubita ta fătucă inimioară nouă. Se face transplantul, aia, ca prin minune, supravieţuieşte spitalului românesc şi pleacă pe drumul ei. De aici se deschid două portaluri strălucăreţe ca poponarul din Tuailait, către două universuri paralele: Ori îşi bagă pula-n viaţa ei şi se călugăreşte, pentru că ăla pe care l-a iubit sau, mă rog, ăla din regiment care a futut-o mai cu spor, şi-a dat inima pentru ea şi nimeni altcineva nu ar putea s-o iubească la fel de cu spor, ori, după ce i se lipeşte bine aorta, sare în pula primului negru atât de bine, încât hoitul tău se va simţi, din mormânt, futut în inimă cu legendara pulă de ciocolată. 

Care-i morala scenariului? Dacă-ţi pasă şi faci bine, te fute un negru în inimă în timp ce tu eşti mort. Ai distrus trei vieţi: A ta, a curvei şi a negrului, că l-ai transformat în necrofil cu un fetiş dubios pentru atrii şi ventricule. Şi asta pentru că aşa ţi-a spus ţie bunică-ta după o supradoză de tămâie, că dacă faci bine hărpuieşti ca un ministru pe vălătuci măcar până la următoarea apocalipsă. Şi nici măcar asta nu e o afacere, că apocalipse sunt din două în două luni, iar când nu sunt apocalipse sunt alegeri.

Ca să închei, dau un sfat, că doar de-aia sunt eu duhovnic şi tu nu eşti: Dacă nu poţi face rău, măcar nu face bine! Dacă nu te excită sexual semimortăciunile care se roagă la tine, monument al nepăsării, măcar îţi faci existenţa mai simplă şi crăpi mai târziu, că mori de infarct în loc să mori de grija pula mea ştie cui!

Lord of the Dance - High Priests

Şi psihopaţii pot fi sfinţi

Există o mare discriminare împotriva ucigaşilor, violatorilor, necrofililor, pedofililor, canibalilor, torţionarilor şi altor valori ale societăţii. Din cauza asta, bieţii copii îşi găsesc modele în ţigani, manelişti (care tot o subspecie de ţigani sunt), târfe, Băsescu, Eminescu, Beethoven şi alte scursuri. Cum rămâne cu bieţii dezaxaţi? Cum rămâne cu spiritele libere? Cum rămâne cu cei pentru care sângele, groaza, lacrimile sau moartea sunt Viagra? Ei sunt demonizaţi. Ceea ce e o mare prostie, pentru că şi psihopaţii pot fi nişte oameni sfinţi şi pot ajunge în Rai. Acolo sunt îngeri. Cât mi-aş dori să îndes un par în curul unui înger şi să-mi fac din el acadea pentru pulă! Şi ştiu că şi tu ai fantezii sexuale cu ei, aşa că uite ce ai de făcut, iar Moise s-ar putea să dea un like pe Facebook.

1. Cinsteşte ziua de duminică. Ce poate fi mai plăcut decât un viol duminical? Dumnezeu n-a lucrat duminica. El s-a dus la futut. El a făcut foc şi pucioasă pe care s-o arunce asupra oamenilor. El a crăcit sfinte şi sfinţi.  De ce n-ai face-o şi tu?

2. Nu râvni la femeia sau la măgarul altuia. Mai ales la măgar. Ia-le pur şi simplu. Obligă femeia să facă sex cu măgarul şi aproapele să se uite. Ejaculează pe aproape sau pe femeie. În niciun caz, nu ejacula pe măgar, pentru că s-ar putea să-ţi întoarcă favoarea.

3. Nu păstra victimele doar pentru tine. Fă-le poştă cu aproapele tău, împarte-le şi duşmanilor, mănâncă-le în grup, fă labă cu Mâna Moartă greşiţilor tăi precum şi ei fac muie cu Gura Moartă ţie.

4. Nu discrimina! Omoară şi ţigani, şi unguri, şi leproşi, şi poponari, şi femei, şi bărbaţi, şi pedelişti! Toţi suntem egali în faţa toporului, a drujbei şi a lui Dumnezeu!

5. Nu lăsa victimele să fie duse în ispita altor psihopaţi! S-ar putea să rămâi fără bucăţi puturoase de hoit şi fără puroi la borcan, caz în care nu vei putea să mai fii milostiv şi să dai celor mai puţin avuţi ca tine din puţinul tău cu greu câştigat.

6. Să fii fericit dacă ţi-e foame, căci din două fetiţe inocente te vei sătura şi tu, şi aproapele tău. Şi dacă vrei şi un desert, te vei sătura şi mai bine din aproapele tău.

7. Nu curvi. Preacurveşte, că cimitirele şi-aşa sunt prea pline!

Mi-ar mai putea veni idei de lucruri pe care le poţi face ca să participi la Sfânta Facere de Poştă şi Creieri pe Norişori de Apoi, dar şapte sunt destule, iar şapte e un număr bisericesc. Următorul număr e abia 40 şi mi-e lene să scriu atât.  Ferice de cei psihopaţi, căci al lor va fi festinul canibalic!

Garmarna - Liten Kersti

Nunta mea

Să-ncep ca-ntr-o compunere de clasa a patra? Da, e mare tentaţia. Nunta mea va fi frumoasă. Nu vor fi flori multe. Nu vor fi deloc flori. Nici mireasă nu va fi. Ideea e că vor fi oameni, iar unde sunt oameni mulţi mi-a zis mama că e nuntă. Am întrebat-o ce-i cu toţi oamenii ăia dezbrăcaţi, claie pestr grămadă, din camera din spate a bordelului de la colţ. Dacă ea a zis că e nuntă, e nuntă. Eu voi fi mirele şi popa. Cum este aşa ceva posibil? Foarte simplu. Eu le voi da sărutul morţii, eu îi voi oferi pe toţi celei mai frumoase femei, mândra posesoare a dreptului de a cosi beregăţi. Nu voi purta nici costum, nici sutană. Voi purta o draperie verde cu floricele roz. Sunt uşor de găsit, mai ales în casele cu turnuleţe. Mama mi-a zis că sunt castele medievale, tata mi-a zis că sunt cuptoare de friptură. E de ajuns să arunci o găleată de napalm în ele şi se umplu cu friptură. Am să-l cred pe tata de data asta. Voi aduna toţi oamenii în jurul meu. Le voi spune să mă aştepte puţin, voi detona un focos nuclear între ei şi cine va prinde un cap va participa la următoarea mea nuntă. Cine va prinde o pulă va avea o pulă. V-am spus că nu-s flori...

Apropo, parcă-mi vine să divaghez puţin de la subiect. La fel ca Martin Luther King, am avut un vis. Am avut un vis în care vindecam femei lingându-le pizda şi bărbaţi cu toporul. Am avut un vis în care propovăduiam dreapta credinţă. Dreapta credinţă, nu adevărata credinţă. Adică Dumnezei, Christoşi, Biserici. Propovăduiam mai bine ca Eminem. Propovăduiam aşa bine, că patriarhul a spus că voi fi sfânt. Când am auzit una ca asta, mi-am făcut testamentul. Voi fi incinerat. Tot, în afară de pula mea deja legendară, care va fi pusă într-o raclă de argint, în Catedrala Mântuirii Neamului. Se va numi "Moaşte". Abia aştept să facă babele coadă la catedrală să-mi facă o muie post-mortem. Doar gândul ăsta mă face să-mi doresc să retrogradez de la statutul de zeu la cel de om sfânt. 

Moonspell - Everything invaded

Anunţ important pentru naţiune

Dat fiind faptul că s-a aflat tot, vând, la preţ de dumping, trei bucăţi ficaţi de copil, categoria de vârstă 2 - 8 ani, cinci bucăţi plămâni, două bucăţi rinichi (ăştia se dau ca pâinea caldă), un cerebel cam mucegăit, dar în stare de funcţionare, 18 degete şi vreo opt kile de piele, în special nuanţa "Dirty Chocolate". Grăbiţi-vă, că expiră! Sunt bio, nu au conservanţi şi, la trei organe cumpărate, primiţi unul gratis şi, bonus din partea firmei noastre, un cadavru golit de măruntaie, numai bun de folosit ca valiză. Veţi fi senzaţia trenului de Vaslui, garantat! Are şi mânere!

Oameni buni, voi sunteţi proşti? Cum pula mea să credeţi că vine Salvarea Infernală să vă fure puradeii plini de căcat din faţa blocului? Voi nu vă uitaţi un pic la ce-a ieşit din pizdele voastre sau ale soţiilor voastre? Cine ar cumpăra aşa ceva? Nici la McDonalds nu s-ar vinde arătările alea. Şi, în pula mea, voi nu aţi observat că ies la număr chestiuţele alea care dau din mâini şi din picioare? Sau aţi produs atât de mulţi, că nici nu mai ştiţi câţi aveţi? Eu ştiam că m-am născut într-o ţară de proşti, dar nici chiar în halul ăsta! Mie mi se strică organele în frigider, din cauza unor zvonuri de căcat, a căzut piaţa. Aţi distrus o activitate economică înfloritoare. O să rămân pe drumuri, bă! N-o să mai pot să-mi termin facultatea şi o să mă sinucid ca poliţaiu' cu cablul neplătit de la teveu!

Lyriel - Wild Birds

Moartea ne-a despărţit...

O priveam cum atârna, flască, cu gâtul strâns într-un laţ donat de pianul vechi din casa ei, care, acum, nu mai ştie să cânte nota do. Coarda de pian scrijelea în pielea ei albă un set de dungi care vorbeau, în surdină, de agonia ei, de smucirile ultimelor ei suflări care, veţi vedea, nici puţine şi nici ultimele nu vor fi fost. Pe covorul încălzit de dragostea noastră stăteau, într-o dezordine care mă făcea să mă simt ca acasă, bucăţi din sânii ei şi vreo şase degete cu unghii roşii, impecabile. Diformitatea pe care o creasem era perfectă. Scâncetele ei disarmonice închinau ode surde ultimei mele opere. O iubeam sincer. Nu era doar o atracţie între noi, avea să dureze până la proverbiala despărţire de care numai Moartea ar putea fi răspunzătoare. Ştii ce nu-mi plăcea la ea? Sânii ei erau prea mici. Nu puteam să fac dragoste cu spaţiul dintre ei, iar ea n-a înţeles că aş vrea să şi-i apropie, ca să simt ceva. Aşa că n-am făcut decât să fiu mai explicit. Bisturiul fostului ei soţ, un renumit chirurg de altfel, m-a ajutat foarte mult. Îmi pare rău, iubirea mea... Nu am ştiut că era primul bisturiu şi că era atât de tocit. Deşi durerea ta mi-a depăşit aşteptările, aş fi vrut să-ţi fut mai repede sânii ăia frumoşi. Când au căzut pe jos, i-am lipit, unul de altul, şi m-am aşezat cu mădularul erect între ei. În timp ce mă mişcam, plin de plăcere, picături din sângele ei curgeau pe ceafa mea, răcorindu-mă. Aproape că terminasem... Am preferat să-mi dau drumul în rănile ei, în cinstea hălcilor de carne care mă dezamăgiseră doar pentru a ajunge să mă satisfacă mai apoi. Probabil că durerea ei a început să crească. Gemetele. Ah, gemetele! N-am să le uit niciodată. M-am temut pentru viaţa ei, pentru viaţa urletului pe care coarda de pian i-l înăbuşea... Am lăsat-o să se prăbuşească pe covor. Atunci a slobozit ţipătul perfect. Nicio simfonie n-ar fi putut să egaleze extazul pe care ea şi numai ea, neîntrecută de nimeni dinaintea ei şi de nimeni de după ea, a reuşit să mi-l provoace.

Din nou, sângele îmi umfla mădularul de care ea se temea atât de sublim. Sper că mă va ierta, dar am apelat, din nou, la acel bisturiu. Îmi plăcea vulva ei rumenită de cei patruzeci de ani pe care-i împlinise, dar mirosul de sţnge menstrual îmi repugna. Era un sânge impur pe care n-aş fi putut să-l gust vreodată. Am construit în abdomenul ei propriul meu vagin, sculptat în aşa fel încât să mi se potrivească perfect. L-am lins cu sete. I-am strecurat între buzele uscate de plâns limba mea înroşită. Am făcut dragoste cu ea în proaspătul ei organ sexual. L-am umplut. A plâns din nou. Lăcrima atât de abundent, încât orbitele ei păreau unse, aproape uleioase. Şi, într-adevăr, ochii ei aşteptau doar intervenţia mea pentru a aluneca afară şi pentru a se rostogoli pe covorul îmbibat de sânge. Am făcut-o să-şi bea propriul lichid ocular. Gustul a fost insuportabil pentru ea, căci a vomitat. M-a murdărit. M-a rănit. Eu am făcut-o să se simtă, cu adevărat, femeie. Ea nu a ştiut să mă aprecieze. A trebuit s-o părăsesc. Acolo unde fuseseră sânii pe care i-am iubit mai devreme începuseră să crească băltoace purpurii. Acolo am sărutat-o cu poftă, de adio... Apoi pe buze... Apoi, din uşa beciului, pe ochii pe care i-am aruncat, apoi, în sobă, ca să-i tămâieze requiemul. Când am închis uşa, a fost ultima oară când am văzut-o vie. Am iubit-o atât de mult... Sper că tu nu mă vei răni, aşa, ca ea, pentru ca moartea să ne despartă mai târziu de-atât...

Lyriel - The wheel of Fortuna

Boc, spaima istoricilor din viitor

Azi am draci. Până am deschis ştirile, am fost destul de zâmbăreţ. Dar un căcat de vreun metru şi-un scuipat mi-a futut cam toată ziua. Deci, s-a terminat cu politeţea. De aici înainte mă adresez ca un pervers de pe Târgu Ocna.

Bă, epiderma penisului! Unde biserica şi catedrala mă-tii ai găsit tu ideea de a împărţi ţara în voievodate? Băi, pulă, tu măcar ştii ce pizda mă-tii e ăla voievod? Sau judeţ? Că nu sunt de acord nici cu împărţirea actuală. Să clarificăm pentru cretinii portocalii care cotizează la banca de spermă Udrea Elena: Judeţul, dobitocii pământului, era cel care conducea, în Evul Mediu,  în Ţara Românească, oraşele. Adică un fel de Burgermeister ardelenesc sau de şoltuz moldovenesc. De asemenea, judeţul constituia şi o unitate administrativ-teritorială din Ţara Românească, în aceeaşi perioadă. Deci, e o denumire ambiguă, de căcat. Mai conformă cu tradiţia mi s-ar părea împărţirea pe provincii, la rândul lor subdivizate în comitate sau ceva, pentru că aşa era în Transilvania, cea mai cu pula mare ţărişoară românească. Plus că am da şi nişte muie ungurilor care, potrivit lui Boc, se vor alege cu voievodat de sine stătător. 

Bun, am lămurit, pentru proşti, ce e ăla judeţ. E o denumire de căcat pentru că nu are o semnificaţie foarte clară sau foarte fixă. Să vedem, în continuare, care-i faza cu voievozii şi voievodatele. Boule! Voievodul este un mahăr militar. Un fel de general, ca ăla pe care l-a pus stăpânul tău ministru al Apărării, doar că are mai multe coaie. Voievodatul, idiotule, este o formă de organizare politică prestatală, independentă sau vasală, condusă de un asemenea mahăr militar. Adică, pe undeva pe la 1247, se atestă existenţa unor teritorii conduse de lideri războinici (voievozi), unde singurul criteriu de separaţie era autoritatea economico-militară, nu etnia, limba sau religia.

Să-nţeleg că tu, un căcat care, dacă aş fi coprofil, mi-ar face muie din picioare, de la 1,56 metri ai tăi, vrei să instaurezi o oligarhie plutocratică militarizată în fiecare zonă a ţării? Pardon, ai supt pula, nu înţelegi ce-ţi spun. Caută un dicţionar, eu nu-ţi explic! Şi nici nu vreau să fiu supus al voievodului de Galaţi (ceva gen Io, Nicu, prin mila lui Dumnezeu mare voievod peste un căcat de orăşel poluat şi plin de ţărănoi şi încă unul plin de cocalar fiţoşi, adică Galaţi şi Brăila). Apropo, mingiuţă! Tu ce Paştele mă-tii o să fii? Mare logofăt al Domnului Traian cel Pleşuv? Iar Traian cel Pleşuv va fi vasal şi sugător de pulă, sub jurământ de credinţă (pentru consilium şi auxilium îţi trebuie cap), al Uniunii Europene? Că eu aşa am auzit. Mizeria asta de labă teritorială pe care-o face căcăţelul este pentru lingerea mai catifelată a curului european. 

Ca să termin aici, că vreau să ard o ţigară: există şi o alternativă, la fel de portocalie, la această bătaie de pulă adusă istoriei: împărţirea pe regiuni, adică altă bătaie de pulă adusă istoriei. Băi, târtanilor, pe regiuni era împărţită ţara în vremea lui Gheorghiu Dej! Ce urmează? Redeschideţi bulăul de la Piteşti? Gata, nu mai am dispoziţie. Rumegare plăcută. Degeaba citeşte lumea, tot cine n-are habar de nimic "leagă şi dezleagă" pe-aici. Exact, singurul care avea dreptul acesta era papa, în vremea teocr... Forget it!

Amadeus - The piano

Lucruri pe care (nu) trebuie să le faci în biserică

Au trecut Paştele, Paştele Morţilor, Paştele Mă-tii şi alte sărbători de căcat prin caracterul lor profund religios, adică plin de îndoctrinare, deci până la anu' sau la următoarea pomană electorală PSD nu se mai duce nimeni la biserică. Drept pentru care pot să vă spun, acum, câteva lucruri pe care vă veţi oftica grav că nu le-aţi făcut la ultima expediţie eclesiastică.

1. Organizezi un commando de unul singur. E un fel de labă ninja. Forţezi intrarea în biserica cea mai enervantă din cartierul tău, adică aia care-ţi fute în cur dimineţile de duminică atunci când clopoţeşte o oră pentru toate babele surde, foste curve săteşti pocăite. Intri în altar. Acolo vei găsi un cufăr în formă de biserică. În cuvăr, nişte pâine. Nu o unge cu pateu, că e destul de inofensivă chestia. Cacă-te epic, dar epic, peste pâinica aia. Ia o coală A3, scri epe ea "Azi, împărtăşanie cu bucăţi de corn 7 Days" şi uită-te să vezi cum se adună iobăgimea la mâncat căcălăul tău epic. Dar să te caci epic!

2. Spânzură o capră sau ceva care seamănă a babă de crucea de sus, de pe catapeteasmă (adică, dacă eşti un incult idiot, peretele care desparte naosul de altar. Dacă eşti şi mai incult şi mai idiot, naosul e camera aia mare în care fac babele schimb de băşini umede în timpul slujbei). Ai grijă ca chestia pe care o spânzuri să aibă intestinele pe afară, iar cu sângele creaturii (sau cu suc de roşii, dacă n-are creatura sânge) desenează pule de toate mărimile şi formele pe sfinţii şi sfintele de pe pereţi. Popa îţi va mulţumi, vei fi dat afară din Biserică şi-mi vei da o bere pentru asta. 

3. Când e slujba mai emoţionantă, deci când încep toate fostele curve săteşti să se închine mai cu spor, începe să înjuri în limba latină, cu o voce de solist de black metal. Poţi să râzi de popa care nu e în stare să te nimerească cu crucioiul de la gât. Apropo, ai văzut pe la magazinele turcilor dubioşi ce cruci mişto de episcop nefutut găseşti? Întreabă cât costă şi adu-ţi aminte câţi bani donează curva de bunică-ta la biserică, înainte de a-ţi mai lăsa părinţii cretini să o împrumute cu bani!

4. Ia o târfă şi fute-o fix în altar, în timpul slujbei. Spune-i că-i dai bonus pentru decibeli, ca să fii sigur că nu nimereşti o curvă pe silent. Apropo, nu-s enervante tipele care nu gâfâie când le-o tragi? Cum pula mea mai ştii câte orgasme au avut, deci ce coaie de mamut ai tu? Ar trebui să se emită o lege care să reglementeze chestia asta.

5. Ia un CD cu cel mai nesimţit black metal, death metal şi alte asemenea chestii mişto... Ce? Nu-ţi plac? Atunci ce pula mea cauţi la mine pe blog? Marş la Zoso, pentru că, aşa cum spunea un mare clasic în viaţă, o fut pe mă-ta în cur până borăşte căcat. Hai, roiu'! Bun. Deci, ia nişte death bun şi pune-l în boxele cu care umple muistul ăla de popă tot cartierul. That will teach him! Apropo, de ce pula mea e obligat tot cartierul să asculte lăbărelile alea ortodoxe? Poate trăiesc şi musulmani, atei, satanişti, adventişti sau buddhişti acolo! Muie, mă! Nu vă mai credeţi omniprezenţi ca maneliştii că nu vă prinde bine! Noapte bună!

6. Omoară popa şi sinucide-te în timpul unei slujbe importante. Înainte de a te sinucide, strigă ceva gen BRB ca Christosul ăla al vostru!

Eluveitie - Thousandfold

Calea psihopatului

Dacă vrei să faci sex şi nu ai pe cine viola, urcă-te în primul tramvai şi fă-ţi o labă lângă cea mai bună tipă pe care o găseşti. O fată nu-şi uită niciodată primul onanist.

Dacă nu ai timp să faci baie în sângele victimelor tale, spânzură-le de picioare, taie-le gâturile şi fă un duş.

Dacă ţi-e foame, mânca-mi-ai pula.

Dacă ţi-e sete, fii Bivolaru. Sperie pe cineva până se pişă pe el şi linge-i pantalonii. Oricum n-o să-l creadă nimeni când va povesti, deci la bulău n-ajungi, iar spitalul oricum te pândeşte, deci ce sens mai are să fugi?

Dacă te plictiseşti, violează Baba din Piteşti. E o provocare, doamna e pretenţioasă cu violatorii ei.

Dacă baba nu te place, fă un duş cu ea, după metoda arătată mai sus.

Dacă te simţi inferior, candidează la preşedinţie. Vei intra în rândul lumii psihopaţilor cu siguranţă, alături de Nicolae, Ion, Emil şi Traian.

Dacă te simţi superior, candidează la preşedinţie. Lumea va fi foarte sinceră cu tine.

Dacă ţi-e rău, omoar-o pe mă-ta, că te-a făcut cu un sistem imunitar de căcat.

Dacă n-ai bani, fă un copil. Organele de bebeluş se vând la preţ dublu. Nu uita să faci sex cu el înainte de a vinde vreo bucăţică, doar eşti un psihopat care se respectă!

Dacă ai prea mulţi bani, cumpără cele mai bune organe de pe piaţa neagră şi fă-ţi o iubită. Sau un iubit, depinde de sexul şi înclinaţiile tale.

Dacă eşti dezbrăcat. fă-ţi un tricou pe care scrie "God fucker". Unii oameni se şochează mai rău dacă te iei de Dumnezeu decât dacă le violezi mamele în faţa lor. Apropo, înainte de a te îmbrăca, violează pe cineva în faţa propriei familii. Oamenilor nu le place asta.

Dacă te simţi singur, nu-ţi face griji. Suntem destui...

Epica - The obsessive devotion

Cum să scapi de cadavre

Târfele moarte nu mai încap sub patul tău? Valizele tale sunt pline cu membre umane şi tu trebuie să pleci în vacanţă? Hainele din şifonierul tău au început să pută pentru că au buzunarele pline cu degete? Dlapul tău cu medicamente dă pe-afară de atâtea borcane cu ochi şi capete? A venit vremea să scapi de toate mortăciunile care ţi-au împânzit casa de la debutul carierei tale de criminal în serie. Pentru asta există câteva metode mai mult sau mai puţin accesibile muritorului de rând, dar foarte eficiente în combaterea duhorii de hoit din apartamentul tău. În fond, de câte ori poţi să le spui vecinilor că a murit un şobolan pe coloana cu ţevăraie?

1. Metoda braziliană: Se ia un căzănoi ţigănesc. Se umple pe jumătate cu apă, se pune sare şi se pune să fiarbă. În apă, se aruncă bucăţile de mortăciune care încap. Se fierb, la foc mic, vreo cinci ore. Dacă sunt bebeluşi sau fetuşi, două ore sunt de ajuns. Poftă bună! Oasele se macină, din făină se face lipie pentru shaorma, în care se poate înfăşura carnea aia.

2. Metoda spaniolă: Faci orice fac spaniolii cu cadavrele. Eu nu ştiu.

3. Metoda chimică: Fă rost de nişte acid sulfuric. Dar ai grijă să fie mult. Litri întregi. În acelaşi căzănoi ţigănesc sau în orice recipient mare de tot care nu e făcut din ceva care să se ducă pe pulă din cauza substanţei. Umple cazanul cu bucăţile ciopârţite de hoit şi toarnă acid peste ele. Aşteaptă să nu mai ţipe şi să nu mai sfârâie. Neutralizează acidul cu sodă caustică şi varsă zămârca aia gelatinoasă în cadă. Toarnă apă peste ea (e neutră, deci nu mai face bum) şi aşteaptă să se ducă pe gaură. Nu mai face baie în cada aia!

4. Metoda românească. Dă vina pe mort: Adună toate cadavrele în mijlocul sufrageriei, într-o movilă frumos ordonată. Ia o mortăciune care seamănă bine cu tine. Dacă nu seamănă, fă-o să semene. Ai grijă să fie proaspătă. Fă-o să pară că s-a sinucis. Te-ai prins? Îţi înscenezi sinuciderea. Autorul crimei e mort, caz închis. Până se prind proştii de gabori că mortăciunea supremă nu este autorul, tu ai tot timpul să fugi în Kiribati sau în Pulahara.

Pontice - Dance to your daddy

Fii criminal în serie şi fii mândru de asta!

...Pentru că nu orice pielea pulii poate fi un ucigaş de succes. Trebuie să ai stil şi semnătură ca să te bage cineva în seamă. Altfel rişti să cazi în anonimat şi tot ce se va auzi despre tine va fi "Un bărbat din Giurtelecu Hododului a violat cinci bătrâne, le-a futut câte o sapă în cap şi s-a sinucis, după care şi-a adus aminte să-şi violeze şi tatăl cu un buştean". Cu o chestie ca asta, faci valuri în străinătate, dar, în rampa de lansare România, ai fi personificarea ideii de banal. Ai ajunge să apari în dicţionar la cuvântul "banal". Aşa că dă-mi voie să-ţi dezvălui câte ceva din reţeta succesului, ca să se facă seriale pe la OTV despre tine. Da, ştiu că nu te uiţi, dar, în România, încununarea succesului este apariţia la OTV. Eventual, invitat după Băsescu.

Acum câteva zile mă gândeam la tehnicile pe care le-aş folosi dacă m-aş apuca de trebuşoara asta cu omorâtul în serie. Normal, mi-am adus aminte, nu ştiu în ce context, de târfa aia de Carina, adică bunăciunea care picta noaptea şi nu făcea sex ziua. Aşa că am futut-o eu (mental), am făcut un plod, iar pe ăla l-am făcut criminal în serie. Unul genial. Se făcea că Ion (aşa trebuie să te cheme dacă vrei glorie şi faimă) este pictor ca mă-sa aia bună de futut. Alege numai femei la fel de bune ca mă-sa ca să le picteze. Le face nişte portrete geniale. Chestii întunecate sau porno, dar geniale. După care, le cheamă la el, să le arate operele de artă, şi le înfige un pumnal de argint (nu ştiu de ce de argint, dar sună bine în literatură) în gât, semnează picturile cu sângele lor şi scapă de hoituri. De ce le omoară? Ca să nu le mai folosească nimeni ca modele. El trebuie să fie primul şi ultimul care le eliberează frumuseţea. Odată ajunse pe pânza lui, utilitatea lor dispare şi trebuie ucise. Poţi să faci mii de victime aşa, iar locul tău în Luvru şi la OTV este asigurat. 

Îmi place cum sună ideile astea ale mele. Cred că voi mai reveni cu reţete ale succesului pentru doritorii de faimă criminală. Sunt lucruri de efect, care răscolesc sufletele slabe. Oamenii vor crede că am tendinţe ucigaşe şi poate ajung chiar şi eu la Dan Diaconescu. Promit să iau cu mine o canistră de benzină şi să incendiez garsoniera aia plină de gândaci, şobolani şi oameni politici. Să mi se ardă sursa sau ceva, că tot a ajuns chestia cu "Robotzii" obsesie naţională. Nu că n-ar fi geniale filmuleţele alea... Stai. Ce legătură are asta cu crimele? Iar o ard off topic. Pa!

Bucovina - Năpraznică goană

Pedepse gratis pentru toţi

Cred că lumea duce lipsă de pedepse. Serios, de la parlamentari la avocaţi, toţi vin cu aceleaşi pedepse în legile şi hotărârile lor. Nu mai este amuzant să stai la un proces pentru că ştii ce se va întâmpla. Fraierul cu faţă de experiment genetic scăpat de sub control va ajunge la puşcărie, indiferent ce a făcut şi indiferent dacă este sau nu nevinovat. În puşcărie, nici măcar nu va beneficia de tratament diferenţiat decât dacă arată ca o pizdă sau se epilează în cur. Sistemul ăsta jurudic nu mai este ce era în vremurile lui glorioase, când puteai să te duci la o execuţie cu floricele de porumb şi să organizezi pariuri gen "cât timp mai mişcă din ochi după ce-l ghilotinează". S-au dus şi timpurile când puteai să loveşti infractorii de la Stâlpul Infamiei cu ce găseai stricat prin frigider. Acum, spre disperarea ecologiştilor frenetici, trebuie să arunci merele mucegăite la gunoi. Erezie! Mă apuc de revoluţionat sistemul. Sugerez alte pedepse, ca să fie puţin entărteinmănt şi în justiţie!

1. Pentru grave abateri de la normele gramaticii, în Paştele şi Crăciunul mamei voastre de analfabeţi, se obligă idiotul să bage nasul în "Gramatica Limbii Române" şi se închide cardea, cu zgomot, peste nasul retardatului, ca să ţină minte să-şi sufle mucii corect gramatical.

2. Pentru furt, se pune curul infractorului pe araci şi i se îndeasă în Găleata Infinitului astfel creată tot ce a furat. Vai de cei care fură maşini sau bocanci, noroc de femeile care fură vibratoare. Asta e, nici o lege nu e perfectă.

3. Pentru viol, se obligă perversul să fute şi mama victimei. Mai ales dacă aceasta este moartă. Excepţie face cazul în care şi mă-sa e la fel de bună. Atunci, se sare o generaţie şi se trece la bunică. Dacă rudele feminine oribile ale victimei sunt de negăsit, se trece la bărbaţi iar, în lipsa acestora, statul va înfiinţa un depozit de babe din care se va lua un exponat pe măsura faptei.

4. Pentru omor mai mult sau mai puţin grav, depinde. Dacă omori un ţigan, vei primi toată averea lui ca răsplată. Dacă omori un om, vei fi spânzurat. Cu sârmă. Ghimpată. În faţa Primăriei. Şi, de gât, ţi se va agăţa o ţintă, ca să arunce tot satul cu legume în tine. Să te înveţi minte să mai omori vreodată oameni!

5. Pentru întreţinerea de relaţii sexuale cu o minorp, jos pălăria, frate! Ai ştiut tu ce-ai ştiut când ai văzut, din lanul de porumb, ce bună poate să fie o copilă de 12 ani. Doar nu e vina ta că se îmbracă exact ca ultima târfă a satului. Pedeapsa asta este pentru zdrenţele din liga de junioare, poate se mai satură şi ele de pulă!

6. Pentru propagandă religioasă, se aghesmuieşte făptaşul cu Sfânta Muie, se răstigneşte cu capul în jos pe crucea de pe turla celei mai catedrale dintre catedrale din oraşul sau satul său, se foloseşte ca ţintă pentru Poliţia Română şi i se scrie, pe un perete al Primăriei, o placă memorială prin care i se atribuie titlul de "cel cu biserica în cur".

7. Pentru fapte de onanism în locuri publice, se aplică pedeapsa penisului pe nicovala fierarului din sat. Dacă nu-i fierar, se ung, în somn, mâinile labagiului cu ardei iute. La următoarea labă, a lui va fi împărăţia usturimii de pulă!

Cred că acest cod penal va avea şi o a doua parte, pentru că deja devine prea lung şi nu-l mai citeşte nici dracu'. Nu m-ar deranja asta, dar nu vreau să văd un onanist cu pula plată zbierând prin tramvai că el nu a ştiut ce păţeşte dacă-şi practică meseria în public. Sper şi eu că revoluţionez sistemul juridic, pentru că m-am săturat de faimoasa replică "riscă X ani de închisoare". Unii chiar o duc bine în puşcărie. Acasă nu au căldură, nu au apă caldă, nu au mâncare gratis, nu-i fute nimeni în cur. Pedeapsa trebuie să fie pedeapsă, ca să plângi în somn din cauza faptei tale. Să te chinui, înţelegi? Totul se rezumă la tortură.

Garmarna - Liten kersti

Manifestul Partidului

Chiar aşa, de ce trebuie toate partidele să aibă nume? Cine stă să ţină minte nume gen "Partidul Popular Social Democrat pentru Înfigerea Penisului în Cur"? Votaţi partidul! Luaţi de rumegaţi programul nostru politic.

Noi suntem Eu, pentru că acest partid nu are nevoie de membri!
Susţinem exterminarea elementelor inumane din societate, de genul ţiganilor infecţi (pentru cei neinfecţi avem tot respectul şi, în cazurile indecise, rezervaţii), poliţiştilor care patrulează noaptea şi te suspectează de port ilegal de coaie şi ursuleţilor de pluş.
Susţinem creşterea economică prin legalizarea târfelor, traficului de arme, ierbii şi prin băgarea în amanet a obiectelor bisericeşti din aur. Popa poate să ardă haşiş tămâios şi într-un lighean de rufe cu lanţuri.
Promovăm statul anarhist şi prima măsură de reformă va fi desfiinţarea şi incendierea instituţiilor, sediilor şi personalului din administraţie, armată etc.
Ne dorim afirmarea ţării pentru ce este ea mai bună: calitatea de curvă a celorlalte ţări. Adică, dacă tot punem curul la bătaie, să ne căcăm înainte, ca să le văruim maro penisul vecinilor noştri europeni sau nord-atlantici!
Vom încerca instaurarea unui regim total diferit de cel de acum, care a dat faliment în toată lumea şi cică e nasol. Încă nu ştim ce regim, dar, clar, vor exista deţinuţi politici care să facă drumuri în Columbia, în schimbul mărfii pe care o importăm de acolo.
Vom legaliza crima, violul şi pedofilia cu vagaboande de 12 -13 ani care arată şi se îmbracă exact ca nişte curve cu mare vechime.
Vom construi locuri de futut în toate marile oraşe, comune, sate şi cătune.
Vom mânca porcii din curtea voastră!
Vă vom da găleţi şi pixuri mişto în campanie, deci tot ce scrie mai sus n-are nici o importanţă. Sunt sigur că până şi ţiganii infecţi şi alte ţinte ale exterminării, care vor beneficia de o surpriză când le va ciocni un om cu un puşcoci la poartă, ne vor vota, doar ca să moară cu un pix mişto în buzunar. Ce uşor sunt de manipulat oamenii, mai ales pentru faza cu exterminarea jegurilor ălora! Dacă sunt în stare să isc o revoltă împotriva mea, pot să isc şi una pe care să o conduc împotriva cui vreau eu. Eventual, gramaticii de baltă, curvelor infecte, ţărănoilor ajunşi mari orăşeni sau, în general, oamenilor a căror moacă merită să fie îndesată într-un cur.

Milow - Ayo Technology

Instigare la...

Sinucidere. Împuşcă-te! Chiar o s-o faci? Din cauză că ţi-am spus eu? A, bine, nu te mai împuşca, dă-mi toţi banii tăi şi pe sora ta aia bună!

Omor. Pune mâna pe cuţitul cu care taie mă-ta ceapă şi seceră tot ce prinzi viu pe stradă. Te bagi? Tu chiar mă divinizezi.

Viol. Vezi baba aia de 95 de ani? Nu-i aşa că e bunăciune? Şo pe ea! Eu te fac necrofil. Chiar pot face orice din tine? Trezeşte-te în pizda mă-tii, că mă bagi la puşcărie!

Labă tristă. Marş după uşa de la baie şi recreează-te! Mă distrez mai bine cu baia văruită de altul.

Furt. Fă-mi rost de Rondul de Noapte de Rembrandt, să mi-l pun în baie. Eşti nebun? Eu te motivez, nu te instig! Din partea mea, poţi să-l bagi şi în amanet. Nu comand furturi.

Comportament antisocial. Chiar ai arunca pungi cu căcat de la balcon la un semn al meu sau monstrul aruncător de căcat zăcea în tine dintotdeauna?

Comportanent sexual deviant. Ia la rând toate aberaţiile, de la fetişuri pentru pişat la homopoponărism. Mă îmbogăţesc vânzând filmele porno cu tine.

Asta e lista scurtă de lucruri pe care vreau să le faci pentru mine. Mă excită puterea pe care o am asupra ta sau, să fiu politically correct, puterea cu care autorităţile mă creditează. Ceea ce am scris aici este, se pare, ilegal, pentru că te instig la comportamente indezirabile. Adică, dacă tu faci toate lucrurile astea, eu sunt vinovat că ţi-am dat ideea, nu tu că eşti prost şi ai pus-o în aplicare. Ca să nu mai vorbim că, oricât de genial aş fi, sunt sigur că ideile mele le-au avut şi alţii. Nu mă consider un Che Guevara al faptelor oribile. Nu sunt un Da Vinci al crimei. Nu ai nevoie de mine ca să inventezi omorul. De mine ai nevoie ca să-ţi deschizi mintea, să-ţi accepţi condiţia şi, eventual, să ţi-o depăşeşti. De mine ai nevoie dacă ai chef de sex mult şi de calitate. De mine ai nevoie dacă ai un umor bolnav şi vrei să râzi. Dar încearcă să nu mă faci conştiinţa ta, pentru că, de la a mă admira sau a mă dispreţui până la a fi căţeluşul meu e un drum lung cu o finalitate periculoasă. Te simţi ameninţat? Citeşte altceva şi nu mă infesta pe mine, că nu mă amuzi.

Aesma Daeva - Since the machine

Instincte de criminal?

Îmi plac oamenii care spun lucruri trăznite, de parcă ar fi copii ai căror prinţi primesc bani ca să-i înveţe replici idioate pe de rost. Adică, în concret, mă refer la clasicul citat "eu nu sunt în stare să omor pe cineva". Nu, pe bune? Dacă vin cu o mătură tunată la mă-ta sau la fiică-ta aia care, peste doi ani, e bună şi-acuma şi le fut în faţa ta cu coada măturii, tu stai şi dai note ca la American Idol? Fii serios! Te-ai născut cu instincte ucigaşe foarte bine înfipte în mintea ta despre care nu ştii nimic. 

Am mai scris pe-aici, pare-mi-se, că suntem singurele fiinţe care ucid din plăcere. Da, chiar suntem, că, dacă laşi un copil sub doi ani singur cu o pisică, o omoară fără să clipească, după care râde ca mine când îmi trag coada de măturoi prin mumă-ta şi fiică-ta. Alternativ. Nici acum nu îţi vine să mă omori? Cred că ai o problemă gravă la cap. Sau crezi ce spun psihologii, că, dacă ucizi eşti nebun? Just, în unele cazuri, în care instanţele creierului tău sunt plecate prin Pulahara şi nu cenzurează trecerea instinctului până la nivel de scoarţă cerebrală... adică, atunci când nu te poţi controla. Dar nu eşti nebun dacă mă omori pe mine când mă vezi, după ce am terminat cu târfele alea două, venind cu o răzătoare, o lingură şi o bucată de ţeavă de trei ţoli. Nu vrei să ştii ce fac cu ele. Şi tu chiar ţii la zdrenţele alea două mai mult decât la mine sau la propria ta viaţă, deci ai tot dreptul să apeşi trăgaciul. Şi nu-mi spune că nu eşti satisfăcut! În alte cazuri, tot ce stă în calea plăcerii este propria ta educaţie. Ţi s-a spus dintotdeauna că viaţa este ceva deosebit de preţios. Nu, nu este. E atât de uşor de futut sau de pierdut încât nu valorează doi bani. Numai tu crezi că, dacă îţi faci un hatâr şi omori în chinuri pe cineva, faci cine ştie ce rău. Îţi faci singur un bine, iar societatea urăşte să te vadă satisfăcut. Oamenii urăsc să fuţi mai mult ca ei, să te bucuri de sânge mai mult ca ei, să ai mai mulţi bani şi o femeie mai bună. 

De fapt, dacă omorul nu era o plăcere, nu se gândea nimeni să-l interzică, pentru că nu face nimeni nimic din ceea ce nu îi place. Până la urmă, propriului tău gust i se rupe pula de legislaţie şi de tine în general. Deci, de ce mai există regulile astea, dacă ne prejudiciază atât de mult omuciderea? Pentru că, dimpotrivă, ne face prea mult bine! 

Acest articol precede unul mult mai interesant, care va veni mâine, când Majestatea Mea va avea chef să se trezească din somn. Concluzia este că mă şterg la cur cu Codul Penal şi mă duc să omor nişte oameni. Vă sfătuiesc să faceţi la fel, este foarte plăcut!

Dafydd Iwan - Ywan o hyd

Legalizaţi ouăle Kinder şi iarba!

Nu numai că americanii sunt conştienţi de reputaţia de cretini notorii pe care-o au, dar chiar se străduiesc să-şi consolideze pe zi ce trece renumele câştigat în două sute de ani de pseudodemocraţie sau ce căcat de regim evreiesc au ei acolo. O ştire de-a canadienilor, care îşi iubesc vecinii la fel cum iubim noi ungurii, spune că vameşii din State au pus sechestru nu pe casa, corporaţia sau imperiul unei tipe, ci pe oul Kinder pe care a îndrăznit să-l transporte peste graniţă. Idioţii au crezut că oul e marfă de contrabandă, pentru că, în imperiul lor, ouăle Kinder sunt interzise. Că aşa vrea penisul lor negru! Motivul ar fi acela cum că plozii lor, fără îndoială, mai cretini decât ei, ar putea să se înece cu părţile mici ale jucăriilor din ouă, la fel cum se înecau, pe vremuri, stagiarele de la Casa Albă cu pulă prezidenţială albă. Bun, legislativul americănesc nu are încredere în capacitatea părinţilor de a-şi supraveghea progeniturile infecte, ceea ce are sens, dar de ce nu scoţi şi prezervativele, preoţii catolici şi firele de iarbă în afara legii? Pentru că şi cu alea se pot îneca puradeii supraponderali, mâncători de căcat deghizat în carne tocată. De altfel, bine că e legal să deţii arme de foc de la 16 ani, chiar şi dacă eşti nebun la creierii capului. Oare cu gloanţe nu se pot îneca jigodiile mici? Şi, hai să ne ducem în absurd, presupunem că mor sute de mii de plozi după ce înghit simpaticele jucărioare Kinder. Care e paguba? Oricum America are o problemă demografică şi oricum se nasc numai retardaţi acolo. Şi partea cea mai bună abia acum urmează: canadianca neştiutoare a primit o scrisorică de şapte pagini (???) din partea autorităţilor văcăreşti, în care neamul lui redneck cere voie femeii să distrugă extrem de periculosul artefact nuclear confiscat. Nu e bai, pot să-i trimită comoara înapoi, dar costă vreo 250 de dolari soluţionarea conflictului diplomatic. Al patrulea Reich a confiscat, numai anul trecut, 25.000 gren... pardon, ouă Kinder. Ilegale, normal.
Dragi tovarăşi, militaţi pentru legalizarea oului Kinder şi a ierbii! Dacă iarba e pentru copii, ouăle Kinder vor extermina populaţia americană şi vom scăpa şi noi de o pulă mare de supt.

Nathalie Cardone - Hasta siempre comandante Che Guevara