Nu tot căcatul poate fi ocolit

S-au dus timpurile de tristă (tristă, o pulă!) amintire când se produceau Dacii şi şuruburi în masă, sub supravegherea vajnicilor ingineri produşi în aceeaşi masă. S-a văzut că nu ajungi nicăieri cu ăştia, aşa că aparatul naţional de excreţie s-a reprofilat. Căcăm doctori. În economie. O sută doisprezece în fiecare an, numai la Iaşi. Adică, fiecare dintre cele opt judeţe care alimentează, de regulă, anusul de economişti de prin părţile astea de univers va fi împroşcat, anual, cu 14 stropi de indispensabilă înţelepciune şi calificare, încununată cu titlul academic de rigoare. Omule, paişpe costumişti ascultători de dubstep, purtători de cravate roşii şi cămăşi de ospătar dubios, vorbitori de o romgleză de baltă de provenienţă incertă! Paişpe businessmen, managers, marketers, advertisers, shitmasters şi altele de-ale regnului! La fiecare patru ani, s-ar putea face lejer în fiecare judeţ câte un consiliu judeţean numai cu doctori proaspeţi şi virgini în economie, ca să se administreze treaba mai ceva ca la japonezi, să ajungă România motorul care face din Pământ prima planetă pe Lună, să curgă apă la Vaslui, să se bea numai Curvoisier din 1738 la Iaşi, să se facă epurare etnică la Galaţi, să-şi ia Mitropolia Ferrari, să aibă toate casele din chirpici horn de fier şi geamuri termopan etc. 

De ce se cacă ţara românească (asta cu litere mici, nu aia veche, cu litere mari) atâta amar de specialişti de renume mondial în nimic? Păi poate dintre atâţia, unul tot o fi bun de ceva. După acelaţi principiu, Statele Unite ar fi trebuit să arunce 112 bombe nucleare peste Hiroshima şi Nagasaki, în speranţa că poate una o face poc. cu metaniile proaspăt scoase din cur, să nu cumva să funcţioneze toate. Că economistul şi bomba atomică sunt cam tot căcatul ăla. Ies dintr-un anus, sunt plăcut rotunjori, în cantităţi mici fac bine umanităţii, distrugând exact vieţile care te calcă pe nervi; dacă, însă, funcţionează prea mulţi, e cam nasol momentul că se lasă cu oleacă de apocalipsă. Dacă nu funcţionează nici unul, iar e nasol. Normal, în cazul nostru, funcţionează toţi. Sunt deosebit de eficienţi doctorii noştri în economie. Altfel, s-ar fi înjumătăţit producţia de căpşuni a Spaniei şi efectivele bordelurilor din Italia şi-ar fi fost păcat. Şi, în încheiere, o întrebare cât de cât serioasă: ce altă utilitate mai are o diplomă de doctorat, în condiţiile în care cine vrea şi cine nu vrea şi-o procură de la fabrica de menigeri (cuvânt scris corect potrivit DOOM2), în afară de ştersul la cur după o infernală avalanşă diareică şi ce valoare mai are, peste preţul cartonului de proastă calitate pe care e scrisă?

Morala: Nu bate un jidan cu palma peste umăr, că spune că eşti antisemit, te dă în judecată şi faci pârnaie ca şi când l-ai fi omorât. Şi dacă tot aia e pedeapsa... de ce nu...?

Bonnie Tyler - It's a heartache

Rugby-ist la o sută cincisprezece ani

Cunoaştem, căci suntem experţi. Cunoaştem, căci ne sare scaunul din tramvai de sub cur din cauza asta de două ori pe zi. Oh, umanitatea! Oh! Boşorogimea! Oroare! Să-mi bag pula, cum s-ar spune... Uneori, chiar mi se face milă de moşneguţii blajini, în bastoane, care se mişcă greu, apăsaţi de ani şi alte alea. Deh, mai fumez şi eu ceva, mai beau altceva... Am şi dispoziţii de-astea aproape umane. Plus că unii chiar sunt demni de tot respectul şi sunt bolnavi, bătrâni... Astăzi, fundamentele rândurilor de mai sus au fost zdruncinate, în mine, pentru totdeauna. Am poposit (ca să sune literar... Scriitorii poposesc. Fraierii se opresc, fac o haltă...) la supermarket-ul din cartier să-mi procur hrana egipteanului, adică pâine şi bere. Fix în uşa stabilimentului, o adunătură de vreo 40 de moşneguţi... se adunase ca la urs. Prima oară am crezut că s-a îmbătat vreun iobag de Vaslui şi i-o băgat coasa în coaste consoartei sau că naşte vreo femeie pe acolo, pentru că toţi murmurau ceva de neînţeles şi se uitau înăuntru. Dar, deodată, un punct se mişcă. O mână providenţială a scos mâna (sună mişto exprimarea asta) pe uşă, ţinând, la o înălţime care până şi pe mine m-ar fi provocat, un teanc de ceva. Moşnegăraia a început să facă valuri, ca pe stadion. Am fost tentat să strig "GOOOOL!", dar mi-am adus aminte că nu e meci şi că nu îmi place fotbalul. Deci, ce-i acolo? Dictatura a căzut, deci salam nu s-a băgat la băcănie.

Mâna providenţială a zvâcnit, iar teancul de ziare a zburat departe de uşă. Acord nota zece pentru strategie, că, dacă n-arunca Mâna ziarele la zece metri de uşă, în baltă (că ploua ca la pizda nefututei la ora aia), moşnegii simpatici şi gârboviţi ar fi blocat intrarea pentru minute bune şi n-aş fi putut să-mi mai procur mai sus menţionata hrană a egipteanului. Atât le-a trebuit cetăţenilor respectabili. Pe flancul drept, placaj. Pe centru, grămadă spontană. Pe stânga, fault de roşu. Bisericile au fost futute din toate direcţiile, la grămadă cu mame, Dumnezei, Christoşi, taţi, copii şi alte animale. Zece ziare la patruzeci de monştri! "Dă ziaru', na ziaru'"... Un râs isteric m-a pocnit. Nu m-am putut abţine, stăteam în mijlocul drumului şi râdeam de energia de care au putut să dea dovadă nişte muribunzi pentru ce? Suplimentul de la Adevărul, după cum avea să-mi spună o casieră cu sâni apreciabili. Poftim? Eu credeam că se dă bere şi chiar începuse să-mi pară rău că n-am intrat în grămadă ca lupul în turma de oi, să nu dau banii şi pe bidonul cu licoare amăruie. Când colo, un ziar care mie mi se pare de căcat, subţirel din punct de vedere jurnalistic şi puţin cam prea evident aservit politic.

Şi acum, întrebări: De ce, tataie, îmi spui mie că nu-i frumos să-mi bag pula, când tu bagi pumnul? Pula provoacă plăcere. Pumnul, poate, doar ţie, dacă eşti mai sado-maso decât mine. De ce-mi ceri să te las să te aşezi pe locul meu, dacă tu ai suficientă energie să te baţi ca-n neolitic pentru hârtie igienică gratis? De ce nu te duci la Biblioteca Centrală Universitară de-aici, din Iaşi, unde poţi să internetuieşti la fel de moacă pe câte site-uri de ştiri vrea pulocul tău veşnic adormit? Odihniţi-vă în pace, dragi bunici de nepoate încă bune de futut sub pod la următoarea beţie! Mâine se dau iar ziare, păstraţi-vă energia! Amin!

Deicide - Homage for Satan

Sârmă

Am avut un vis. Un vis în care sârma de pretutindeni era liberă să-şi constituie societatea ei sârmoasă, în care nu există sârme ghimpate, neghimpate, galvanizate, zincate, de cupru, de fier, groase sau subţiri. O lume în care toate sârmele sunt egale.

M-am ciupit. M-am scărpinat la coaie. M-am ciupit iar, că mă excită chestia asta şi am descoperit că ăla nu a fost vis. Lumea noastră este lumea sârmei. Sârma conduce existenţa noastră, ea este cea care ţine universul laolaltă. Literalmente. Să-ţi spun de ce, neiniţiatule care aparţii tipologiei care mă trezeşte pe mine la şapte dimineaţa ca să închid un robinet. Omule! Robinetul ăla, dacă era legat cu sârmă, nu se mai strica! Dacia ta ruginită nu se dezintegrează pentru că i-ai legat toba de eşapament cu Sfânta Sârmă. Nici Mercedesul tău nu ar trece de ITP dacă nu ar avea măcar cinci metri de sârmoi în el, sub el, în balamale şi, mai ales, în instalaţia electrică.

Şi pentru că am ajuns la electricitate, cum crezi tu că ai putea să te plimbi cu tramvaiul fără sârme? Cum crezi că supravieţuieşte mă-ta fără să îmi facă mie felaţii la drumul mare? A furat toată sârma electrică de la calea ferată dintre Iaşi şi Galaţi şi a dat-o la fier vechi. De fapt, a devalizat Vasluiul, Oltul şi Sălajul, de-aia nu mai e curent pe acolo. 

Sârma este şi motivul pentru care Hitler a fost şmecher. Avea atât de multă sârmă, că a făcut perimetre imense, garduri peste garduri, până s-a trezit cu o mulţime de incinte din care aproape că nu se putea scăpa. Aşa că le-a umplut cu evrei şi ţigani. Istoria lumii este strâns legată de sârmă sau cusută cu sârmă. Sârma ne iubeşte. Viaţa noastră este guvernată de sârmă. Dacă nu ar exista această minune a tehnicii, eu nu aş putea fi, acum, conectat la internet. Chiar dacă eu am net wireless. E o sârmă spirituală, înţelegi? Fantomele există, dar reprezintă doar sârmăraie. Iar oraşele noastre sunt mirifice datorită sârmelor. Nu poţi să te uiţi şi tu la stele, că trebuie să vezi fire peste fire. Iubiţi sârma! Reparaţi Daciile cu sârmă! Sârma este viitorul, şi-a câştigat eliberarea din sclavia frânghiei şi, acum, e regina universului. Apropo, ştiai că suliţa cu care ar fi fost împuns Christos ăla în coastă se futuse, iar împărăteasa bizantină Elena, mama lui Costel, a reparat-o... cu sârmă? Aia e Sfânta Sârmă, pupaţi-o ca pe Pula Făcătoare de Minuni a Sfântului Pafnutie Eunucul!

Nightwish - Swanheart

România supt Dan Diaconescu voievod

Mă plimbam zilele trecute pe o stradă circulată din Iaşi şi am dat peste sediul organizaţiei judeţene a Partidului Poporului. Pentru cine nu a auzit de măreaţa formaţiune politică... Muie, citiţi-l pe Zoso că nu stau să vă explic teoria chibritului. Acum, că suntem doar noi, pot să vă spun că, în geamul partidului (sau Partidului) trona o mare foaie cu care m-aş fi putut şi eu înveli, şi, credeţi-mă, sunt al dracului de lung, pe care şedea scris hrisovul lui DD sau platforma-program a pielii pulii politicii României (ce de genitive!). Adică, pe-nţelesul... poporului, ce va face Diaconescu dacă va ajunge preşedinte al României.

În primul şi-n primul rând, DD va fi un dictator infect. Nu de alta, dar nu s-o aştepta să aibă vreo susţinere în Parlament. Vrea să fie un fel de despot luminat, care va munci voluntar alături de Guvernul său. Da, una dintre prevederi spune că toată floarea cea vestită a guvernării va munci în regim de voluntariat. Cum pula lui Burebista se aşteaptă cineva ca un prim-ministru care nu primeşte nimic pentru munca lui să nu fure? Numai oteviştii ştiu asta. Odată completată organigrama de voluntari, Diaconescu se va apuca de treabă. Va da bani poporului mai ceva ca Gigi Becali. Din profitul Companiei Averea Poporului. Poftim? Bani? Sub titlul de dividende, chiar. Adică vom fi, cu toţii, acţionari. Dacă dă faliment firma sau fuge cineva în Congo cu banii, am belit penisul. Diaconescu va mai construi şi case pentru popor, cu o chirie de zece euro. În vreo cinci mii de ani, poate se amortizează investiţia asta a lui. Statul va cumpăra şi pământul nelucrat. Frate, cu ce bani aveţi de gând să faceţi asta? Uite cum va arăta România:

Vom avea un Partid unic care va face ce va vrea zeul mercantilismului de doi lei, vom putea cumpăra bilete la meciuri şi execuţii publice, vom avea televiziune unică, adică OTV, care, probabil, se va difuza peste tot, inclusiv pe străzi şi în tramvaie, dezbaterile politice vor fi făcute pe marginea unor teme ca Elodia sau măciuca lui Ciumac, în Parlament vor putea intra numai femei cu ţâţe mari şi goale, Guvernul va fi cea mai mare casă de producţie pentru filme porno cu copii, iar ziua naţională va fi ziua lui Dan Diaconescu. Vom ajunge un fel de Imperiu Roman de secol trei, dezorganizat, aproape dezagregat, împărţit şi, mai ales, anarhic (în sensul rău). Şi, ştiţi de ce mi-e mie frică? Să nu câştige, dracului, muistul alegerile, pentru că ţara pute de sugălăi de pulă care îşi fac din lăbar un fel de zeu omnipotent care este, în minţile lor atrofiate, unica noastră speranţă. Da, a noastră, inclusiv a noastră, celor care abia aşteaptă o viză de State!

Epica - Deconstruct

Nervi gălăţeni (Dacă Bacovia avea nervi, am şi eu!)

Aş putea să fac o hartă cu locuri idioate din care scriu. De exemplu, gara din Galaţi. Despre asta dau una scurtă acum, că mi s-a pus pe chelie. Deşi sunt brăilean, nu am avut niciodată ceva împotriva gălăţenilor. Sunt iubitor de animale. Dar, astăzi, totul s-a schimbat. Nu, nu m-am îndrăgostit, la beţie, de vreo gălăţeancă grasă. Apropo, există şi altfel de gălăţence? Că eu nu am văzut. Revenind. Vin din Iaşi şi am de stat două ore în Galaţi. Asta ar fi destul de acceptabil, având în vedere că gara e relativ nouă, arată bine, are bibliotecă (de parcă stă pulea să citească în gară) şi magazine. Dar magazinele sunt geniale. Nu se poate plăti cu un card bancar. Pariu că la Vaslui se poate? Oare dacă le spun patronilor, se supără şi, din simţul rivalităţii, instalează nişte scule acolo? 

Nu mai zic cât am avut de căutat o priză care să funcţioneze şi să nu fie la cinci metri deasupra pământului. Cred că Galaţi este oraşul întrerupătoarelor. Sunt puse în rastel, câte cinci, şase, şapte la rând... Nici nu cred că sunt atâtea becuri în gară! În fine, am reuşit să găsesc una în sala de aşteptare, după ce a plecat o chestie ciudată care asculta manale într-un telefon cât pick-up-ul bunicii. Avea telefon cu disc de ebonită, să-l respectăm pentru asta! 

Concluzii: Gălăţencele sunt nasoale. A, mi-am adus aminte că ştiu una care arată destul de bine. OK. Majoritatea gălăţencelor este naşpa. Gara nouă e doar de faţadă, nivelul de civilizaţie tot ăla din Pleistocen a rămas. Galaţi e un Vaslui mai mare, fără magazine, fără chioşcuri şi fără bordeluri. Cel puţin pe o rază de un km în jurul gării. Orice deplasare mai lungă ar fi necesitat mai multă energie decât mi-ar fi asigurat 4 lei convertiţi în hrană. Unii gălăţeni nu au văzut în viaţa lor uşi automate. Brăilenii au dreptate să-şi bată pula de oraşul ăsta în care mai am de stat o jumătate de oră. Nero, treci la incendiat, pupa-ţi-aş bricheta ta! Apropo, tot respectul pentru Vaslui. Doar prin comparaţie, ho!

Stimaţi călători, trenul personal 7570 pleacă în direcţia Ploieşti, Tecuci, Mărăşeşti, peste două minute, de la linia 3. Vă dorim călătorie plăcută! Şi After Forever - Mea Culpa.

Sex cu femeia bărboasă

Când piticuţii infernali au terminat de făcut din respiraţie de peşte, pană de şarpe şi barbă de femeie ciocănosul lui Thorr (a se citi, dracului, o carte ca să aflaţi ce căcat mănânc aici), n-au făcut o treabă mai bună, că n-au reuşit să bărbierească toate femeile. Aşa a ajuns o cunoscută colegă de facultate să aibă mustaţă mai mare ca a mea când mă cert cu lama. Dar ar fi interesant un futai ca la Mărăşeşti cu ea!

Te întind pe pat... Îmi scutur penele şi firele de păr de pe tricoul meu cu Harley Davidson. Îţi lipesc o palmă udă peste mutriţa ta cu buze flasce şi păduri de nepătruns fără macetă. Să te înveţi minte să-mi mai profanezi tricoul! Îmi apropii buzele de ale tale. Nu pot, nu mi-am luat Land Rover-ul şi mai sus menţionata macetă. Pe tine nu te sărut. Încep să-ţi deschei, încet, nasturii îngălbeniţi de la bluza ta slinoasă. Pe la tine, prin Paleolitic, nu a apărut maşina de spălat? Îmi place sutienul tău. E gol ca borcanul meu de castraveţi, terminat aseară. Stai, nu e gol! E plin cu bube şi cu ghemotoace de păr. Nu vreau să ştiu dacă le vomiţi sau acolo cresc. Curiozitatea nu mă lasă în pace. Deci ai păr şi pe piept. Nu te sărut nici acolo, plus că emani nişte duhori... Spune-mi sincer, a murit cineva în gura ta? Ai făcut sex în cimitir înainte să vii la mine? Mă excită oroarea, dar tu exagerezi! Îţi trag, încet, pantalonii. Şi izmenele. Şi gogoşarii. Şi furoul. Şi dau de tundră. Picioarele tale făcute din beţe de chibrituri ies dintr-un tufiş mai epic decât cel mai epic tufiş pe care l-am văzut vreodată. Încerc să găsesc nişte chiloţi acolo, în adâncuri, dar nu găsesc nimic. Îmi ţin respiraţia şi mă uit mai de aproape. Draga mea, eşti cumva bărbat? Îmi spui că nu, dar îmi vine greu a crede. Mi-e frică să nu mă trezesc cu un salam bărbos în cur. Sau să mă lovească peste frunte o sculptură terentiană. Te-aş pătrunde, dar, sincer, nu găsesc abisul nici măcar după miros. Deja, tot dormitorul miroase ca un abator abandonat cu tot cu jumătăţile de porc. Mă duc la baie, mă piş în scârbă şi pun mâna pe o lamă de ras. Gilette? Prea bună pentru tine. Bag mâna în punga cu lame de doi bani kilogramul şi o aleg pe cea mai ruginită. Mă-ndrept, lasciv, spre tine, cu ea (cu lama) în mână. De ce te sperii? Te fac frumoasă! Îmi spui că te ia vântul fără podoaba ta. Ai o religie care spune asta, sau îţi baţi joc de mine? Te împachetez, cu grijă să nu-mi prind hainele în toată sârma aia ghimpată, într-un prosop cu care m-am şters la cur când am rămas fără hârtie în miezul unei diarii orgiastice şi zbori pe geam. Incredibil, în ziar, apare cel mai bun titlu din istoria jurnalismului: "Ghemotoc gigant de blană în Iaşi. Autorităţile caută pisica-elefant". Şi eu sunt pisica. Poţi să-mi spui pisi, ziarizdo!

Blackmore's night - Home again

S-o ardem academic sau ceva

La Iaşi, nu te poţi licenţia în probleme legate de vikingi, că aşa spune un prof. Nu te poţi licenţia în istorie medievală universală, că aşa spune alt prof. Ia mai marş la tăiat strujeni pe câmp!

Să revenim la oile noastre. Am nişte întrebări academicoase pentru personalităţile academicoase care n-au altceva mai bun de făcut decât să răspundă la întrebări cretine.

1. De ce Priapus, zeul cu pula mare şi veşnic sculată, este reprezentat împreună cu o oaie?
2. De ce au cenzurat papii măciucile statuilor, dar cururile le-au lăsat goale, expuse futaiului?
3. De ce avea armata romană nevoie de oale şi ulcele cu poze porno, când puteau să pârjolească tot ce (încă) mai mişca în teritoriile ocupate?
4. De ce nu protestează femeile din insula Lesbos?
5. De ce mai există greci, având în vedere că, în Antichitate, încurajau poponăreala?
6. De câte ori pe lună se putea duce un senator roman la curve, din leafa lui?
7. Câte curve erau în Roma?
8. De ce nu reprezintă iconografia creştină momentul imaculatei concepţii sub forma unui duh în formă de pulă care intră în domnişorica?
9. De ce cărţile ştiinţifice sunt pline de erori gramaticale?
10. De ce profii care comit erori gramaticale au pretenţia să nu le comitem noi?
11. Cum pula mea să te cheme... (Scriu după examen cum, că văd că sapă lumea după nume pe Google şi ajunge aici. Asta e, mai sunt şi trădători pe la Istorie, nu îmi asum riscuri inutile)?
12. Vă ajunge?

Ştiu că nu am avut inspiraţie astăzi, dar nu este recomandat să dai două texte geniale unul după celălalt. Ajunge lumea să se aştepte la asta de la tine, iar textele de căcat ţi-ar fi sancţionate mai dur. Aşa, toată lumea ştie că trebuie să-mi suporte aberaţiile, de la cele apoteotice la cele care nici pe hârtie igienică nu ar merita să fie scrise. Face parte din farmecul meu. Şi, oricum, am seminar de Preistorie Generală, deci trebuie să fug.

Bucovina - Straşnic neamul meu

Ce-am ajuns

Să scriu pe blog din Biblioteca Centrală Universitară, așteptând să zbiere o nefutută după mine, ca să-mi dea o carte despre religia dacilor. Aș fute-o pe Bendis. Chestia asta are spelling check. Singurul cuvânt pe care mi-l subliniază este „futut”. Ce belirea pulii! Lipsa de muzică, adunătura de oameni și peisajul meu mă afectează psihic. Aștept să mă obișnuiesc cu atmosfera, ca să pot să dau, din nou, ce e mai bun și mai bolnav din mine. Până atunci, mă duc pe Lună s-o fut pe Bendis și mă documentey pe marginea legislației hittite și religiei dacilor. Noapte bună!

Telegrafic, din Iaşi

Singurul motiv pentru care îmi mişc degetele este că nu vreau să creadă cineva că m-au călcat tramvaiele de Formula 1 din Iaşi. Sunt în laboratorul de informatică L4, logic amplasat lângă II.7. Nu mă întrebaţi de ce. Proful se plimbă printre noi, deci nici pula nu pot să mi-o bag. Ups! Prea târziu. Am nimerit în cel mai genial oraş din ţara asta. Ieri a fost pupătura moaştelor, deci toate nasoalele de pe stradă mi se păreau material de futut, comparativ cu invazia babelor necrofile. Pe la cursul de Civilizaţii Preistorice, îmi venise ideea să mă substitui cadavrului şi să strănut de fiecare dată când îşi apropia vreo semimortăciune buzele de ceea ce ar fi trebuit să fie sfânta aia. Asta ar fi presupus o bătălie epică împotriva fiinţelor zbârcite, deci mi-am băgat pula. Ups! Oricum, Civilizaţiile Preistorice mi-au dat o stare suverană de somnolenţă, pentru că, la curs, nu poţi să-ţi baţi pula (ups!) de tutele din grupă. Apropo de tute, iubesc grupa în care am nimerit. Din prima zi, ne-am împărţit în oameni şi vasluieni. Vasluienii sunt vasluience, chiar dacă unele dintre ele par bărbaţi. Cert este că nu au treabă cu istoria, deci nu mă mai dă nici pulea jos de la buget. Inspiraţia a plecat, deci, bine, pa. Apropo, iar am crescut în ZeList, deşi nu am făcut nimic. Instituţiile româneşti te răsplătesc dacă freci măciuca. Vivat Patria!

Nu ascult nimic, pentru că nu avem boxe. Sau stai. Youtube nu merge. Am muzică pe stick. Ca de obicei, trec peste capul autorităţilor ca tancurile chinezeşti peste orezari.
Dagaard - Temple of the Moon

Reclame, reclame...

Carlsberg. Probabil, cea mai bună bere din lume. Sex oral faceţi? Probabil ar fi bunicel...
Domestos. Omoară microbii. Instantaneu. Vă sun eu când mai trece Fiscul pe la mine.
Colebil. Mănânci cu spor, digeri uşor. Mănânci uşor, te caci cu spor.
Activia. Activ la interior şi de simţi bine. Da? Încă nu mi-a supt nimeni pula din interiorul scrotului.
Raiffeisen. Reuşim împreună. Dovada că eşti futut la poştă de muiştii bancari.
Pisicuţele ar cumpăra Whiskas. Atunci, de ce să mai cumpăr şi eu?
McDonalds. We're loving it. What? My cock? Sounds gay...
Nokia. Connecting people. Mai nou sunteţi bordel?
Vodafone. Intră în cea mai tare reţea. După ce îţi spargi ciocanul chinuindu-te să-ţi croieşti drum de acces.
Stalinskaya. Pentru cei puternici. În sfârşit, vodcă la cisternă!
LG. Life's good. Optimismul dăunează grav calităţii electrocasnicelor.
Vanish şi scapi de pete. Eu aş fi pus sloganul ăsta la OB...
BCR. Gândim la fel. Voi vă gândiţi la cum să mă jefuiţi, eu mă gândesc la cum să vă jefuiesc...
Fanta. Fii natural! Fute tot ce prinzi pe stradă şi cacă-te la pădure.

Bag pula, mă opresc. Am postul ăsta în şpec de vreo cinci luni de zile şi tot nu mi-am găsit dispoziţia să-l termin. Nici acum nu o am, dar mă obseda faptul că stau cu 99 de postări şi voiam ca numărul 100 să fie cel mai prost post dintre toate. Nu vreau o ediţie aniversară, că asta fac toţi lăchioşii care se cred mari scriitori de povestiri nemuritoare. Cu ocazia postării cu numărul 100, dau o sută de muie umede şi maronii cu organul proaspăt scos dintr-o copcă căcăcioasă şi cacofonică de târfă neigienică de Iaşi. Am visat asta sau ceva, viaţa mea sexuală e o epavă, nici de cururi n-am parte, dar sună bine pentru o sictireală aniversar-comemorativă. Muie cu căcat!

Nightwish - Beauty and the beast