Sârmă

Am avut un vis. Un vis în care sârma de pretutindeni era liberă să-şi constituie societatea ei sârmoasă, în care nu există sârme ghimpate, neghimpate, galvanizate, zincate, de cupru, de fier, groase sau subţiri. O lume în care toate sârmele sunt egale.

M-am ciupit. M-am scărpinat la coaie. M-am ciupit iar, că mă excită chestia asta şi am descoperit că ăla nu a fost vis. Lumea noastră este lumea sârmei. Sârma conduce existenţa noastră, ea este cea care ţine universul laolaltă. Literalmente. Să-ţi spun de ce, neiniţiatule care aparţii tipologiei care mă trezeşte pe mine la şapte dimineaţa ca să închid un robinet. Omule! Robinetul ăla, dacă era legat cu sârmă, nu se mai strica! Dacia ta ruginită nu se dezintegrează pentru că i-ai legat toba de eşapament cu Sfânta Sârmă. Nici Mercedesul tău nu ar trece de ITP dacă nu ar avea măcar cinci metri de sârmoi în el, sub el, în balamale şi, mai ales, în instalaţia electrică.

Şi pentru că am ajuns la electricitate, cum crezi tu că ai putea să te plimbi cu tramvaiul fără sârme? Cum crezi că supravieţuieşte mă-ta fără să îmi facă mie felaţii la drumul mare? A furat toată sârma electrică de la calea ferată dintre Iaşi şi Galaţi şi a dat-o la fier vechi. De fapt, a devalizat Vasluiul, Oltul şi Sălajul, de-aia nu mai e curent pe acolo. 

Sârma este şi motivul pentru care Hitler a fost şmecher. Avea atât de multă sârmă, că a făcut perimetre imense, garduri peste garduri, până s-a trezit cu o mulţime de incinte din care aproape că nu se putea scăpa. Aşa că le-a umplut cu evrei şi ţigani. Istoria lumii este strâns legată de sârmă sau cusută cu sârmă. Sârma ne iubeşte. Viaţa noastră este guvernată de sârmă. Dacă nu ar exista această minune a tehnicii, eu nu aş putea fi, acum, conectat la internet. Chiar dacă eu am net wireless. E o sârmă spirituală, înţelegi? Fantomele există, dar reprezintă doar sârmăraie. Iar oraşele noastre sunt mirifice datorită sârmelor. Nu poţi să te uiţi şi tu la stele, că trebuie să vezi fire peste fire. Iubiţi sârma! Reparaţi Daciile cu sârmă! Sârma este viitorul, şi-a câştigat eliberarea din sclavia frânghiei şi, acum, e regina universului. Apropo, ştiai că suliţa cu care ar fi fost împuns Christos ăla în coastă se futuse, iar împărăteasa bizantină Elena, mama lui Costel, a reparat-o... cu sârmă? Aia e Sfânta Sârmă, pupaţi-o ca pe Pula Făcătoare de Minuni a Sfântului Pafnutie Eunucul!

Nightwish - Swanheart