Opritoriu de seminţie "Ibovnicie adaos" - chip de întrebuinţare

1. Bagă de samă să nu-i fi fost venit sorocul sau să nu i se fi stricatu poleiala. Desveleşte cu grije poleiala, întrebuinţându-te numai de degete. Să nu te agiuţi de ace, dinţi sau custuri!

2. Sugrumă capătul cel supţire al opritoriului de seminţie spre a-l goli de văzduh. După ce ţi se va fi întărit şi va fi gata de întrebuinţat semeremteştul, desfăşoară opritoriul seminţiei până ţi se acoperă ruşinea pe de-a întregul. Fii cu băgare de seamă ca zgârciul să fie la marginea cea dinafară, ca să fie lesne a se desfăşura! Dacă ai îmbrăcat cu greşeală opritoriul, cată de întrebuinţează unul nou!

3. După ce-ţi vei fi golitu hodrobrenţile, scoate opritoriul cât încă e dănănaia tare. Fii cu băgare de semă să nu ţi se scurgă seminţia, căci e păcat de moarte s-o risipeşti pe pământ şi se primeşte canon ca pentru malahie!

4. Înoadă opritoriul cel de gumă la capătul cu zgârci şi sloboade-l cu gunoiul, dar grije mare să nu-l dibuie coconii!

Întrebuinţate des şi cuviincios, opritoarele de seminţie din gumă "Ibovnicie Adaos" agiută muierile să nu cadă grele şi ţin ciuma şi alte boale departe de trupul tău. Ţine inte, însă, că nimic nu e fără de cusur! Opritoarele de seminţie "Ibovnicie Adaos" sunt de trei ori cercate ca nu cumva să scape vre unul stricatu în negoţ. 

Trei Parale - Arză-l focul dascăl

Icoana făcătoare de felaţii de la Mănăstirea Sodomeni

În acea zi cu eclipsă şi cu ploaie de meteoriţi, direct de la Muntele Athos, bastionul bărbăţiei dumnezeieşti unde metrii de falus însumat al cuvioşilor părinţi se ridică doar în faţa Maicii Domnului, icoana cu buze veşnic calde pătrunse în Mănăstirea Sodomeni pentru a fi, la rându-i, pătrunsă de evlavioşii pelerini adunaţi într-o coadă mai lungă decât ar putea fi cuprinsă de o privire omenească sau de o gură dumnezeiască.

Se spune că îngerii înfierbântaţi ar fi posedat mâna stângă a celui care-a fost binecuvântat a o picta pe Aproape Fecioara. Conform înţelegerii dintre heruvimi şi duhurile rele, cele din urmă au posedat dreapta care manevra ghioaga erectă şi lubrifiată a iconarului Paisie. De cum s-au slobozit, icoana de sub pensulă şi sula de sub mână, cele două s-au unit în bipolarul priapism, deopotrivă blestem şi binecuvântare. Icoana, de atunci, se spune că ar fi făcătoare de felaţii şi dătătoare de lemn matinal veşnic, motiv pentru care a fost pusă la loc de cinste pe Muntele Sfânt, unde, de atunci şi până la eclipsă, a însufleţit sutanele cu forţa de a se înfofoli în jurul a ceea ce mai degrabă arată a catarge decât a trupuri închinate Domnului.

Mănăstirea Sodomeni era de maici. Ce-ar putea face, te întrebi, gingaşele călugăriţe înfofolite în suficiente straturi de veşmânt cât sa strunească umezeala vaginală, cu asemenea icoană? Patriarhul răspunde cu logica pe care numai un om al Domnului o poate avea: "Un singur leac are udeala diavolească a maicilor, boala care le îndepartează de Pletosul Pironit: pula. Dar maicile nu atrag decât pe autorul acestui text ciudat, iar măgarul ăla nu calcă-n biserică nici să-l biciuieşti, darămite-n mănăstire! Aşa că trebuie atrase cantităţi cât mai mari de mădulare vânjoase, pentru că, altfel, lăcaşul de la Sodomeni riscă sa intre în faliment".

Şi madularele s-au aliniat, flasce, la uşa mănăstirii pentru a ieşi de-acolo pe veci erecte. La intrare, bărbaţi cu penisuri. La ieşire, penisuri cu bărbaţi. În schimbul blestematei blagoslovenii, şi-au lăsat agoniseala în cutia de argint a milei şi ADN-ul pe buzele tot mai groase, dar tot mai nesătule ale Fecioarei. Unii dintre ei se arătau darnici şi cu măicuţele care nu fuseseră niciodată mai pline de duh şi de har. Ba, câteva dintre ele nici nu făcuseră vreodată cunoştinţă cu duhul sau cu harul. Poveştile despre icoană deja circulau din gură-n gură, la fel cum aveau să circule mătărângile credincioşilor. Seminţia celor ce trec pe la ea acţionează ca un fel de botox şi umflă tot mai mult gingaşele porţi ale Sfintei Guri. "De-ar fi fost mai larg cadrul, să cuprindă şi celelalte două seturi de buze, întrepătrunse, umede şi primitoare cu ce-i lumesc precum au fost şi cu Duhul Sfânt la Buna Vestire!", suspinau părinţii athoniti pe vremea când Fecioara se afla pe Muntele Sfânt.

Mirenii, în schimb... Păcătoşii! Numai la pizda cea nici de prunc despicată nu le era gândul! De îndata ce-şi târau priapismele dureroase prin poarta de lemn a mănăstirii, numai la găuri hâde trăgeau, ceea ce mult a mâniat pe Domnul. După ceva timp, Creatorul a pus zăgaz minunilor icoanei, nu înainte de a trece şi El pe-acolo, deghizat într-un batrânel gârbovit, şi a poruncit ca opera îngerilor şi-a diavolilor să nu mai dea priapism, ci să vindece cancerul. Si la ce căcat ai vrea să scapi de cancer, dacă tot nu ţi se scoală pula? Şi uite de-aia a dat faliment Mănăstirea Sodomeni, iar icoana Maicii Domnului, acum doar făcătoare de minuni, zace, însetată, prin podul nu ştiu cărei Mitropolii şi plânge, dar nu că nu mai poate aduce fericire, ci pentru că ei nu i se mai aduce fericirea sub nas. Plânge mir, ce-i drept, în ceaunul unui biet clopotar care-şi prăjeşte zi de zi cartofii în el. Şi de cum mirul sfânt atinge limba clopotarului, cel mai puternic muşchi al trupului său se oţeleşte atât de tare, că, dacă loveşte clopotele de bronz ale catedralei, le face să sloboade un sunet atât de plăcut urechii, că ortodocşi din toată lumea vin să asculte liturghia şi să pupe ceva cadavru uitat prin preajma altarului! Şi de-aia chestia care atinge clopotele şi le face să bată se numeşte "limbă".

Turisas - One more

Când îşi imaginează oamenii cum arăţi tu în pat?

Imaginaţia bolnavă a semenilor te vânează peste tot. Mai eficientă ca orice pervers, aşteaptă să faci o mişcare ca să-ţi zugrăvească portretul pornografic la adăpostul te miri cărei cutii craniene. Când? Unde? 

1. Când cumperi prezervative împreună cu o femeie. Casiera va avea mereu privirea aia. Uneori vei citi în ochii ei cât de udă e. Încearcă să-ţi spună telepatic că vrea să ţi se alăture. 

2. Când cumperi prezervative singur. Oare cu cine le vei folosi? Cum? Ţi se va suge penisul? Vânzătorul ar dori şi el asemenea tratament. Cine nu l-ar dori? Oare arată bine tipa? Dar dacă nu e tipă? Dacă... Vai, să-ţi dea mai repede cutia de prezervative până nu îl observi. Dacă stă bine să se gândească, el n-a încercat niciodată un alt el. Oare cum o fi? Oare... Nu, schimbul trebuie să se încheie cât mai repede. 

3. Când mergi pe stradă cu un trandafir în mână. Cumperi o felaţie din viitor sau te revanşezi pentru una din trecut, care s-a finalizat în gura cui nu trebuia? Trandafirul ăla va vedea atât de multe scene pe care trecătorul de lângă tine nu poate decât să şi le imagineze pe jumătate... Baba care se aşează lângă tine în tramvai, oare când a primit ultimul trandafir? Când a simţit ultimul falus zvâcnindu-i între fesele unsuroase şi acum cvasifluide? Uită-te la ea. Va avea privirea aţintită asupra masculinităţii tale, dar mintea-i va fi cinematograf pentru adulţi!

4. Când te apleci spre o femeie să-i spui ceva la ureche. Dacă vârful limbii tale îi atinge accidental pielea, iar ea îţi ia mâna şi ţi-o apasă de vulva ei suculentă? Dacă exact asta-i ceri când, de fapt, îi spui doar că ăla care stă în faţa ta pute a varză stricată? Poate sucurile ei put a varză stricată!

5. Când nici măcar nu faci nimic. Cum ai arăta făcând ceva? Cum ar fi să se topească îmbrăcămintea de pe tine, să rămâi expus, iar toţi oamenii din jur să sară asupra ta, hulpavi, libidinoşi, erecţi şi umezi, să se înfrupte din goliciunea ta, în timp ce tu eşti butaforia nemişcată şi fără vlagă a unui viol aproape necrofil? Dar dacă ai fi tu violatorul şi ai ţintui-o de un zid rece pe cea în mintea căreia ai primit acest rol? Acum i-ar plăcea. Ce contrast între cărămizile reci care-i întăresc sfârcurile şi împunsăturile fierbinţi, adânci dintre pulpele ei! Ce scârbos, pentru că aşa spune un glas fără gură!

6. Când te scarpini acolo, jos. E o atingere lascivă? Îţi aranjezi erecţia sau ţi-o provoci? Ce vrei să faci cu ea? Ce-i în mintea ta? Oare minţile voastre pot intra în contact? Pot avea coitus? Poate smţi şi tu umezeala ei, poate o şi vezi. Ştii că te-a observat. Ce faci? Te mai atingi? 

Korpiklaani - Nordic Feast

Ghid de agăţat petarde ortodoxe

Uneori, întâlneşti o femeie frumoasă. O vrei. Aşa că îi spui unele replici standard, gen scoţi ştrumeleagul la ea şi-i spui "vezi că ăsta nu se suge singur". În mod normal, orice femeie pune botul la replica asta. Dar eşti surprins să vezi că îţi spune că vrea să aştepte până la căsătorie sau că dacă ai avea frica lui Dumnezeu, te-ar suge în uşa băii. Dar tu eşti un dihor ateu. Alteori, ajungi prin ştie dracu' ce monastire de maici, iar Surioara Sofronia parcă cere falus. Dar tu nu ştii cum să agăţi duhovniceşte corect, aşa că n-ai ortodoxe fundamentaliste în palmares. Uite ce să le spui:

Hai să ne prefacem că tu eşti Eva şi în Arborele Cunoaşterii creşteau banane.

Vrei să-ţi arăt exact cât de tare era Sfânta Cruce?

Hai să vezi cum a despărţit Moise Marea Roşie şi cum s-a înecat faraonul în ea!

Hai în altar să-ţi arăt nişte moaşte care izvorăsc mir când le săruţi cu destulă evlavie.

Hai să ne jucăm de-a Maica Domnului şi Sfântul Duh!

Ştiai că există ceva mai bun decât Bunavestire?

Am aici ceva care o să te facă să înţelegi ideea de omnipotenţă divină.

Aş vrea să-ţi arăt ciocanul cu care L-au pironit pe Hristos de cruce.

N-ai chef să punem Mântuitorul în Mormânt?

Să ştii că există lucruri care învie în trei minute, nu în trei zile. 

Hai să vedem împreună ce-a făcut Domnul în a şaptea zi!

Uite cum a convins-o şarpele pe Eva să-i pape merele.

N-ai chef să înfigem lumânarea în colivă?

Hai să-ţi arăt de ce n-au voie femeile pe Muntele Athos!

Ăsta (îi arăţi ştrumeleagul din dotare) este Muntele Golgota. Nu se escaladează singur.

Ne jucăm un pic de-a inchizitorul şi vrăjitoarea?

Ştii la ce mă duce cu gândul cuvântul "erezie"? La ce-mi provoci tu când te spovedeşti în faţa mea.

Am auzit că-ţi place duhovnicul tău. Hai să-ţi dau motive să treci pe la el.

Tu transformi carnea în lemn mai repede decât a transformat Hristos apa în vin!

Hai să-ţi demonstrez cum s-a rupt în două Templul din Ierusalim!

Vreau să-L cufund pe Hristos în Iordan şi să-l Botez.

Mi se mai spune că am ceva în comun cu Irod cel... Mare.

Acum aştept o invazie de futaci prin mănăstirile patriei, unde aveţi datoria sacră de a desacraliza surorile şi de a face poze cu cărţile legionare din biblioteci! Succes la pironit Hristosul de cruce. La botezat Domnul. La înfipt suliţa în coasta lui Mesia. Aţi înţeles aluzia.

Turisas - Ten more miles

Marş la bibliotecă

Dacă s-ar citi mai multe cărţi, lumea ar fi mai nimfomană. Nimeni nu scrie cărţi din cărţi. Se scrie din experienţă, ca să pară natural. Sau se scrie din cur, din imaginaţie, din ceva impalpabil. Există cărţi care te fac să-ţi doreşti lucruri şi cărţi care te fac să te laşi de lucruri. A doua categorie suferă de lipsă de relevanţă, e dominată de Biblie. Este o porcărie. Cine scrie cărţile alea este aproape mort pe dinăuntru pentru că aşa s-a născut.

Primele cărţi, în schimb, sunt cele scrise de oameni cu adevărat morţi pe dinăuntru, dar morţi de oboseală, pentru că au făcut fel de fel de lucruri. Au avut o viaţă şi asta se vede din scriitură. Au şi citit, au citit biblioteci întregi. De-acolo şi-au luat vize de călătorie spre stări, sentimente, acţiuni. Şi-ar fi putut lua mai multe, dacă lumea ar fi citit mai mult. Când scrii, ştii foarte bine că o să te citească foarte puţină lume. Mai mari şanse să te faci auzit ai avea dacă te-ai duce în primul bar, ai bea trei sticle de pufoaică proastă şi ai începe să faci scandal. Ai spune lucruri interesante. Le-ai spune, nu le-ai scrie. Dar, când te apuci de scris, nu te mai interesează. Tu ştii că ai existat, că eşti propriul tău erou. Ţie nu mai ai ce să-ţi demonstrezi, e o problemă de "cine are urechi, să audă". Dar alea sunt cărţile bune, pe care le arunci pe geam pentru cine o avea chef să le ridice de pe asfalt şi să le citească. Nu le scrii ca să le vinzi, pentru că ai învăţat de mult să te descurci fără bani. Le scrii pentru că speri să inspiri pe cineva să fie ca tine, chiar dacă eşti depravat, decăzut şi decadent, un arbore găunos care nu face decât să umble, să meargă din inerţie sau să cadă la vale după ce-a fost uns cu toate alifiile. Ştii? Să inspiri e mai uşor decât vor unii să te facă să crezi. Sigur, oamenii care umplu săli cu cretini ca să le vândă DVD-uri cu căcat m-ar contrazice. Lor le plac cuvintele mari, pentru că poate ştiu să le folosească. Adevărul e că asta o poate învăţa oricine. Dar te faci auzit când vorbeşti limba celui care te ascultă. Unul care se hrăneşte din măreţia unor cuvinte complicate n-o s-o apuce niciodată pe calea ta de om dezorganizat şi puţin nebun, ar avea prea multe de pierdut. Scrie ca să scoţi un porc din noroi, nu ca să tai aripile unui vultur. 

Ideea e că am chef de futut ca la carte şi n-a citit nimeni cartea aia, iar eu nu sunt Sven să fut orice are fie şi un rudiment de gaură. Şi nu trebuie să aibă sens, azi n-am sens, azi nu vreau să am logică. 

Sabaton - The Carolean's prayer

Mi-e dor de ea

Mai ţine minte cineva că am omorât un personaj feminin ca să nu mă trăsnească în occiput complexul lui Pygmallion? Mi-e dor de ea, pentru că am visat-o. Am nevoie de cineva nou, de un "corp aberant bizantin" pe care să fac experimente literare şi nu numai. Aceasta este povestea lui Gandamaktoniu, omul al cărui ficat este atât de eficient încât nu se poate îmbăta decât dacă-şi injectează vodcă în jugulară.

Gandamaktoniu a evoluat atât de mult în comparaţie cu specia lui, pe care nu o poate urî din moment ce nu împărtăşeşte din ea decât aproximativ numărul membrelor, încât a decis să-şi deschidă o mânăstire cu acoperiş verde. Problema era că nicio instituţie nu voia să se lege de mănăstirea aproximativ verde a lui Gandamaktoniu, pentru că ea era plină cu cărţi. Cărţi aproximative, scrise de el în vremurile bune, când călătorea cu un rucsac plin de branule şi un geamantan de sticle de vodcă rusească, notând în nişte caiete pe care numai el ştia de unde le scoate cuvinte aleatorii, adunate de pe te miri unde. De fapt, el crease. Gandamaktoniu poate fi considerat aproximativ Dumnezeu, nu doar pentru că încurcate-i sunt căile, dar pentru că aparenţa lui grotescă este atât de aberantă, că e aproape metafizică. În plus, are un ficat de robot şi respiră suprarealism prin fiecare por, mai ales că opera lui e de neînţeles chiar şi pentru el. De aproximativ zece ori a dorit să facă un rug aprins cu vodcă şi să-şi ardă cărţile ciudate, dar jugulara începea de fiecare dată să-i tremure incontrolabil, ca o râmă bolnavă de Parkinson. Atunci dezgropa, conştiincios, un ac pe care şi-l îndesa pofticios în vena beţivă, îl lega cu un furtunoi negru direct de gura sticlei, saluta nazist şi-şi agăţa trăscăul de trei degete ale mâinii suspendate. Mergea în pas de gâscă pe străzile aproximativ drepte ale oraşului cu nume ciudat, atât de ciudat încât devenise titlul următoarei cărţi a lui Gandamaktoniu. De la ferestre, oamenii i se închinau. Superioritatea lui nu trebuia exprimată decât de aerul pe care-l emana. 

Ideea de bază a acestui Quijote deformat, foarte beţiv şi uşor alunecat la dreapta este că are un penis asemănător unei limbi de cameleon pe care, în urmă cu câteva zeci de ani, l-a întins fără ţintă. A nimerit în vaginul descompus al Carinei şi de atunci Gandamaktoniu este omul aproximativ perfect şi, dacă nu i-ar puţi capul pulii a pizdă putredă, ar fi cu adevărat un Dumnezeu printre noi. Drept urmare, şi-a smuls din cel de-al treilea picior, mult mai scurt decât celelalte două şi cu un singur deget, un snop de nervi. Treaba aceasta duru foarte tare, dar durerea şi-o curmă cu o perfuzie de vodcă, în timp ce, spânzurat cu nervul, atârna deasupra unei străzi înguste a oraşului-carte pe care-l supusese în ciuda duhorii pe care i-o emana membrul viril. 

Kamelot - March of Mephisto

Am un sfânt preferat!

Personajele religioase au sfinţi preferaţi. De ce? Nu, nu de ce au ăştia sfinţi preferaţi, că am încetat să mai încerc să le înţeleg căcaturile. De ce n-ar avea şi ateii sfinţi preferaţi? Dacă iei la scuturat calendarul ortodox, pun pariu că trei sferturi dintre omuleţii cărora le-a trântit Biserica cerculeţul în cap n-aveau nici cea mai mică străbatere religioasă. De fapt, nici nu erau creştini mulţi!

Iniţial, am vrut să fac un cult pentru Sfânta Parascheva, pentru că aş fute-o. Mă rog, pe tipa din icoană aş fute-o, că moaştele arată cam nasol. Dar Parascheva asta a declanşat moartea unor copii nevinovaţi. Drept urmare, misogin fiind, am zis că trebuie să iau un bărbat. Şi s-a nimerit bine ca alesul să se serbeze fix de ziua mea. Doamnelor, domnilor, mazăr facăr gentălmenilor, vi-l prezint pe Sfântul Vladimir, Luminătorul Rusiei!

Vlăduţ a fost un dârlău beţiv şi curvar care a renunţat la cele 800 de târfe ale lui doar ca s-o ia în ştangă pe sora împăratului bizantin Vasile II Boulgaroktonos, însă numai după ce ditai basileul (autocrator, isapostolis etc, etc, etc), incapabil să-şi mai ţină imperiul laolaltă, s-a rugat bine de el. Apoi a creştinat cu japca nişte mii de rusnaci mahmuri, scufundându-i la grămadă în Nipru, nu pentru că Hristos ar fi tare, dar pentru că, după cum ne spune Prima Cronică Rusească, creştinii au voie să bea, spre deosebire de musulmani, şi nici nu-s ultimii fraieri ca evreii cei "uitaţi de Dumnezeu". În plus, surioara împăratului de mai sus nu voia penis nespălat de păgân, ci penis nespălat de creştin. Cum Vladimir era, de fapt Valadmaar Sveindalsson, os de vareg, deci, până la aceste fapte de vitejie se ocupa cu jecmănitul convoaielor de nave de pe Nipru. Nave aparţinând bizantinilor drept-credincioşi ortodocşi. 

În consecinţă, Valadamaar Sveindalsson devine Sfântul Vladimir, Luminătorul Rusiei, un fel de Sf. Ap. Andrei a cărui existenţă e mai uşor de probat. Morala: Dacă el a putut ajunge sfânt, eu ce Hristosu' mă-sii am? Beau ca un rus. De futut, nu comentez, că cine ştie cine mai citeşte pe-aici (faceţi şi voi o listă, dar discret!). Să ajut îmi place. Să înec oameni îmi doresc. Nu ştiu cu cine am să încep, dar am să înec mai mult ca Vladimir. Creştin nu-s, dar uneori mai fac câte-o cruce cu pula-n chiloţi, involuntar, când se ridică strâmb. Vreau să fiu sfânt. La fel de sfânt ca Valadmaar Sveindalsson! Vreau ca sufletul meu să facă sex cu sufletul Sf. Parascheva după ce crăp!

Anonim - Bache bene venies (Codex Buranus, 200) 

Căcarea meseriilor, volumul I: Psihologul

Stimabile sau stimabilă, tu, care-ai mai cetit pe-aici slovele-mi de duh, ştii că eu încep serii şi nu le termin. Asta e încă una. Ştii care e paradoxul? Că nici seria seriilor neterminate nu am s-o termin, pentru că asta ar însemna să termin o serie. Deci terminând o serie, termin două: seria respectivă şi seria seriilor neterminate. Ceea ce nu prea are sens, deci nu mai termin nicio serie ca să nu implodeze Universul înainde să mai dau o cârjă şi-o vodcă.

Bun, după ce mi-am făcut creierul să zvâcnească precum legendara mea erecţie de dimineaţă, cunoscută în comunitatea ştiinţifică sub numele de cutremur, trec la treabă, că am nişte psihologi de căcat. Care-i ideea? Multe dintre meserii merită etichetate cu căcaturi jignitoare şi incorecte politic. Normal că nu-s valabile pentru tot practicantul de rând al meseriei, dar e mişto să vezi cum sare toată ghilda la bătaie. Aici e vorba de nişte căcaturi pe care le gândesc cei care au deprins un meşteşug anume, nişte cuşti intelectuale din care nu-i scoţi nici sub ameninţarea sexului anal. Cândva am să scriu şi despre istorici, ca să nu vină comentacii să spună că mă dau perfect şi cu pula mare, deşi sunt perfect şi am pula mare.

Psihologul, deci, este, de regulă, femeie şi cam arată bine. Mai rar am văzut psiholoage nasoale, iar un geniu nebun ca mine dă destul de des peste asemenea specimene. Manifestă fătucile astea un magnetism ciudat, de mătărângă trezitor cum poate doar pe la măicuţe mai întâlneşti. Dar numai să nu deschidă gura. 

1. Psihologul va propovădui egalitatea între oameni şi acceptarea tuturor ciurucurilor. Vor spune că orice om are ceva bun sau frumos în el, iar când vei veni cu un exemplu, gen Eugen Ţurcanu sau alt nebun, vor schimba subiectul. Deci sunt nişte stângişti care regurgitează de pe undeva trebuşoara asta cu pacea şi înţelegerea între oameni, de parcă nu ar şti că, dacă nu ar exista probleme între oameni, ar fi şomeri.

2. Psihologul va vedea ceva sexual în orice. Dacă te caci din picioare, e ceva sexual. Dacă de caci şezând, e ceva sexual. Dacă te uiţi la sânii pe care, invariabil, ţi-i arată, e ceva sexual. După psiholog, toţi am fost futuţi în cur de mame vitrege lesbiene în copilărie, deci toate mamele sunt vitrege şi au o cutie cu puli de cauciuc în cămară. 

3. Psihologul crede că te cunoaşte dinainte să stea de vorbă cu tine. După mers, după cum îţi stă cămaşa, după sensul în care-ţi place să te ştergi la cur, psihologul va şti ce temperament ai şi cum urmează să reacţionezi la stimuli. Dacă personalitatea ta are o neregularitate, ceva care nu se potriveşte în tipar, psihologul va fi ofensat. Cel mai rău lucru pe care poţi să i-l faci unui psiholog este să nu te potriveşti etichetei pe care ţi-o pune dinainte. 

4. Psihologului îi place să facă sex oral. Nu mă întrebaţi de unde ştiu asta. Le place. Sunt aşa de nimfomani sau nimfomane, încât o recunosc pe faţă. Uneori cred că e o momeală. Dacă nu vrei să dai o muie unui psiholog, te trece la ciudaţi sau la homosexuali. Şi când spun asta, mă refer la o muie aproape afectuoasă, profundă, reciproc avantajoasă, nu la o scârbeală băloasă trasă la drum de seară pe repede înainte, înapoi, înainte, înapoi, cu sughiţuri şi bukkake.

Johnny Cash - Ain't no grave

Tehnici de agăţat.

...Şi Domnul a văzut cum păcatul malahiei era din ce în ce mai răspândit, şi râurile se albeau cu seminţia nefericiţilor, iar munţii pleşuvi încărunţeau misterios, fără să fi nins de jumătate de an. Aşa că Domnul S-a înduplecat şi a dat oamenilor tablele tehnicilor de agăţat, ca să dea şi manipulatorii la buci întru tardiva lor mântuire preapocaliptică. Doar e 2012, ce Pula Domnului?

1. Să nu te sfinţeşti cu deodorant de la 3,80 peste tricoul Armani, ci să-l pui pe pielea ta după ce faci baie, adică treaba aia ruşinoasă cu apă şi săpun, ca să nu puţi ca o cocotă masculină comunistă dată cu parfum de lăcrămioare, ci să provoci vibraţii plăcute părului din nasul agăţatei.

2. Să cureţi brânza de pe pula ta aşa cum curăţă şi greşiţii tăi brânza de pe pula lor.

3. Să schimbi chiloţii tăi chiar dacă i-ai mai schimbat o dată anul ăsta. 

4. Să nu râgâi râgâiala ta de salam săsesc mirositoare asupra alesei inimii tale şi să nu borăşti borala ta abjectă în preajma ei. Dacă nu te poţi abţine, nu mai bea ţuică de prune cu o seară înainte.

5. Să te ştergi la cur după ce te caci, căci a celor cu curul curat va fi împărăţia futaiului şi nici cearşaful celei pe care-o vei fute nu va prezenta urme maronii a doua zi dimineaţă.

6. Să nu comanzi la cina voastră cea de taină mici cu mujdei, căci a ta va fi împărăţia putorii şi femeia ta îţi va vomita în gât când te va simţi puturos.

Şi de-aici, a doua tablă începe, dar ea s-a pierdut căci cel care-a primit-o, nevrednic de misiunea-i sacră, a alunecat pe un pietroi, a căzut şi-a spart-o. De fapt, nu mai am eu chef să dau lecţii tuturor începătorilor.

Nightwish - Lappi Lapland

Viaţă de mântuitor

Nu e uşor să fii Hristosu'. Lumea crede că e fain de tot să fii Dumnezeu, să abuzezi de oameni cum vrei tu, să pui copaci, să coci apocalipse... Nu e chiar aşa. Dumnezeii au o slujbă de căcat. Toată lumea te strigă, dar trei sferturi dintre ei o fac în timp ce se fut. Nu vor nimic, doar să te uiţi la pornache. Şi tu te uiţi, că doar Dumnezei suntem, nu baloţi de paie! Alţii vor să te fută. Apoi e partea cu rugăciunile. Tot norodul se roagă de tine pentru bani. Dacă aş da bani tuturor după cum cer, ar apărea situaţii gen "Şi Domnul a spus: Să fie inflaţie! Şi s-a umplut lumea de inflaţie". Ar fi aşa mulţi bani, că n-ar valora nimic. I-aţi pune pe foc, bă, ţăranilor, şi degeaba m-aş mai chinui eu să vi-i tipăresc! Plus că tuşul de Sfântă Imprimantă e cam scump şi cam greu de găsit. Şi, pula Mea, mi-e lene! 

Apoi vin alţii cu rugăciuni pentru putere de muncă. Pe ăştia îi mai tolerez, dar dacă ar avea putere de muncă ar ajunge nişte părăsiţi trişti, nişte salahori corporatişti sau şantierişti. Puterea de muncă e o ghiulea legată de gleznă. N-ajungi nicăieri aşa. Mi-aduc aminte vremurile când eram pe pământ. Toţi erau pescari, brutari, peşti, curve, jidani, soldaţi... Toţi voiau să fie Mesia sau să vadă unul în carne şi oase. Apoi am apărut eu, un tâmplar care n-a tâmplărit în viaţa lui, cu diplomă de Haret care va să zică, şi-am început a sta în cur pe pietre şi a pălăvrăgi intens. Am ajuns unde-am ajuns, restul e istorie. Deci, ca să pun punct chestiei cu puterea de muncă... Mai bine nu.

Altă chestie care pute a căcat în meseria de Dumnezeu e aia cu justiţia şi mila. Văd că nişte troli cu sutane au scris despre Mine că sunt mila întruchipată, dar şi organul suprem de justiţie. Da, mi se spune "Organul" din motive lesne de înţeles pentru cine mă cunoaşte intim. Da, îmi place justiţia şi aş vrea să fiu colegul lui Zegrean. Dar, dragii mei popi, voi aveţi aşa multe calităţi, că inteligenţa nu a mai încăput în codul vostru genetic. O judecată făcută sub imperiul milei e o pulă moale încercând să sature o curvă. Ah, Magdalena... Revenim. E ca şi când ai juca biliard cu o funie. Dreptatea se administrează cu intransigenţă. Şi, da, mi se rupe de oameni şi de umanitate. Există oameni de căcat, oameni de tot căcatul şi oameni de mai puţin căcat. Oamenii de mai puţin căcat sunt mântuiţi, de rest nu mă interesează. Să-i fute Satan în cur până borăsc căcat, din partea mea. De-aia am creat Infernul.

Mi se mai pune, apoi, în cârcă treaba cu învierea morţilor, cerul nou, pământul nou şi eu împărat, de parcă aş fi un bulangiu care nu mai poate după putere şi distruge universul doar ca să ajungă mare smardoi. Asta sună a mafiot. Eu sunt băiat bun, anarhist, pacifist... Nu-mi băteam pula de Imperiul Roman din dorinţa de a ajunge eu cezar. Doar mă enervau grav cu pretenţiile lor de superiori, când, de fapt, erau plagiatură după greci, doar că oleacă mai puţin certăreţi între ei. Cât despre morţi... Morţi de beţi, poate şi-i trezeam dându-le oţet pe la nas. Numai eu sunt imun la oţet. Sau poate că beau cel mai straşnic, pentru că pe mine chiar m-au crezut mort şi m-am trezit după trei zile într-o peşteră, cu bube şi păduchi laţi. Habar n-am ce-am făcut în zilele alea. Ăştia zic că aş fi ajuns şi prin tribunale. Îi cred, că fac urât la băutură. 

Dar sunt şi părţi bune când te cheamă Gizăs. Sună bine numele, stau bine pleata şi barba, lumea se închină la aparatul de tortură cu care ai avut de-a face la beţia aia crâncenă, toţi se aşteaptă să le rezolvi problemele şi, dacă pe tine te doare în pulă, ei arborează mutre triste şi umede şi purced la cotizat şi la pupat de morţi... Oamenii se aşteaptă să-i salvez de la nu ştiu ce căcat de păcat originar, că ar fi mâncat nu ştiu ce curvă un măr şi, abis, se simt ei vinovaţi. Eu le zic că da, îi salvez, că-s prea proşti să-şi dea seama că-s gata salvaţi şi că nu e vina lor că a mâncat aia fructe zăpăcite. Dar e mai simplu aşa, să trăiască ei cu iluzia că, fiind aparent buni, scapă de iad. Nu scapă. Raiul e mai plin de atei, agnostici, buddhişti şi satanişti decât de creştini. Ironic. Sunt un Dumnezeu ironic. Pace vouă. Şi nu uitaţi de măr! Nesimţiţilor! Cum a îndrăznit Eva să bage-n ea mărul? Nu vă e ruşine? E numai vina voastră, futu-vă Stalin!

Silent Opera - Selene

Lustruitul pulii

După cum am promis, miercurea e zi de poştit redacţia. Sau de răspuns cititorilor. Gugăl m-a dat ca exemplu când a venit vorba de lustruitul pulii, aşa că, da, Dumnezeul din mine îţi va şterge ţie, draga mea cititoare, dezamăgirea de pe mutriţa ta dulce cu buze aproape virgine.

De unde ştiu că eşti fată? Ca să fiu sincer, nu ştiu. Dar sper că eşti, pentru că nu vereau să comunic cu un bărbat interesat de asemenea subiect. Bun, hai să vedem cum se lustruieşte pula, ca să-ţi alunece mai bine pe unde vrei tu s-o îndeşi. În primul rând, poţi folosi varianta clasică. O lingi bine. Nouă, bărbaţilor, ne place să ni se plimbe o limbuţă roz şi feminină peste vârful ciupercos al păjlăboacei. E alegerea ta dacă o şi dezmierzi cu buzele sau nu. Ideea e să fie limbă, ca să aibă luciu, să-şi lumineze calea prin hăţişurile vaginului tău găunos. 

O altă metodă, pentru penisurile moderat de zgrunţuroase, ar fi... ceva mai laborioasă. Rade-te la văgăuna cu mulţi tei. Stai departe de organ vreo săptămână, să te faci ţepoasă ca moaca unui boschetar libidinos agăţat de tine de prin birtul sătesc. Hai, nu-mi spune că nu ştii cum se simte, că te-am văzut pe-acolo! Acum, apucă mătărânga cea nelustruită cu ambele mâini şi freacă-ţi-o de podoaba capilară proaspăt crescută din propria-i cenuşă. Ar trebui să-i dai lustrul mult dorit.

Pentru falusurile cu adevărat şmirgheloase, care te fac să urli din străfundurile tale, care-ţi întorc pizdoiul pe dos, care-ţi râcâie grumazul din interior, care-ţi intră în cur ca harponul în balenă, care-ţi fac stomacul sacoşă de Kaufland etc, ai nevoie de măsuri extreme. Şi, cum cui pe cui se scoate, ai nevoie de nişte şmirghel bun, de-ăla de frecat căcatul uscat de pe mobilă după ce plec eu, nesatisfăcut, de la tine şi-ţi răsplătesc maroniu masa din bucătărie pentru performanţele tale sexuale sub ştachetă. Munca e simplă, freci pula-n cerc cu şmirghelul până reuşeşti să-ţi orbeşti vecina mezozoică de peste drum cu lumina lunii reflectată din capul cel bine ferchezuit. Pentru mai mult efect, unge baluba cu ulei sau vaselină, să iei puncte şi la impresia artistică!

Acum că te-am instruit cu privire la tema pe care mi-ai dat-o săptămâna trecută, hai să te psihanalizez un pic. Şi prin psihanaliză nu înţeleg viol în liftul de la copacul tău. De ce vrei tu o pulă lustruită? Pentru că eşti o târfuliţă care crede că orice străin are bani mulţi cu care să te poată duce în barul ăla în care n-ai intrat niciodată. Şi, pentru că eşti proastă, singurii oameni despre care eşti sigură că-s străini sunt negrii. Orice expert în stereotipuri ştie că negrii au pula aproape la fel de mare ca mine. Deci ţi se propteşte în gât. Nasol, asta înseamnă, în mintea ta îngustă, că pula nu e bine lustruită, nu că gâtlejul tău e la fel de strâmt ca tunelul săpat de un gândac în pâinea uitată-n scara de bloc două zile. Şi mai nasol e că barul în care n-ai fost niciodată e birtul sătesc mai sus menţionat. Ai rămas, cum s-ar spune, şi cu pula ruptă-n două pe gât, şi cu banii luaţi. Poştire plăcută!

Gaia Epicus - Firestorm

Curs introductiv de masacrologie. Contrarecomandări.

Am mai dat pe aici lecţii despre cum se comit crimele într-o civilizaţie civilizată, de oameni civilizaţi. Dar văd că nu prea s-a prins nimeni, mai ales după ce am râs copios de "masacrul din coafor" şi de "criminalul în serie" de la Braşov. Despre braşovean nu am cuvinte. A omorât un bărbat şi o femeie, iar preaînţelepţii poliţai, bucuroşi că au scăpat de îngheţat în ger păzind boşorogii cu măşti de Guy Fawkes de prin agorele ţării, au concluzionat că motivul a fost sexual şi ţărănoiul este marele nostru Ted Bundy. Jenibil, n-am ce spune. Dar masacrul de la coafor cere mai multe comentarii.

De la oteveu la noii săi sateliţi, Antenele, toată lumea a întors pe faţă şi pe dos tragedia teagic de şexpiriană a carnagiului, a pogromului, a atacului terorist dintr-un coafor în care se întruniseră druidele cultului telenovelelor turceşti. Ce-a făcut iobagul în cauză? A investit inteligent în tehnologie de ultimă generaţie, adică a dat trei lei pe un pistol Carpaţi la mâna a doua, de-ăla şmecher de vrei, nu vrei trage după colţ şi-i mai bun la futut mânere peste ceafă decât la împuşcat guguştiuci. Şi-a antrenat trupul şi spiritul, ca un ninja, întru comuniunea perfectă cu sticla de vodcă, să aibă oleacă de curaj. Nu orice bărbat pune piciorul în coafor, mai ales cu gânduri războinice. Eu am intrat cândva cu gând de pace şi am fost luat prizonier. Urâtă afacere. Pizda proastă din coafor, adică nevasta lui curvă, ştia că războinicul avea planuri împotriva ei. În consecinţă, a luat poziţia clasică a femeii în societate. Nu, nu s-a aşezat capră. Şi-a acceptat soarta. Asta a adus grave atingeri coaielor de wolfram ale domnului pistolar. Adică, el a investit atâtea resurse într-o operaţiune de comando şi aia se crăceşte la el aşteptând glonţul? Aşa, putea să divorţeze sau să o aştepte pe ea să se sinucidă. Cu orgoliul violat mai ceva ca Armata Roşie la Vaslui, samuraiul a început să tragă cu formidabilul său pistol Carpaţi, nimerind ştoarfa din dotare nu se ştie unde, dar eficient, dat fiind că a crăpat, ucigând încă o druidă şi săpând vagine suplimentare în celelalte înalte personalităţi cultice. Sacrilegiu! Sfântul Petru a scăpat cheia de la gât când a auzit ştirea, aşa că moartele sunt făcute poştă de satăni prin infern. Lui Hristos mai că i-au sărit aşchiile de cruce din cur când a văzut una ca asta. Fecioara Maria şi-a pierdut fecioria, fără legătură cu evenimentul. Avem un masacrator! Avem un fel de Hitler! Avem papă! Avem Brevik. Apropo, dacă ăsta a fost masacru, norvegienii ce-au mai avut? Se vede unde e civilizaţie şi unde-a pus vikingul mâna!

Lyriel - Voices in my head

Facerea de bine e futere de inimă

Dumnezeul din Mine spune că nimic nu este mai nobil decât să-ţi pese, să ajuţi, să fii bun, să dai mai mult decât primeşti şi restul de poveste se ştie. Da, te simţi foarte bine când dai mai multă muie decât primeşti, când calci pe gât mai mulţi ţigani decât te calcă pe tine, din nou etc. Păi cum să fie bine când îţi pasă? Uite, se ia un om care stă să crape mai definitiv şi decât necăcăciosul Kim Jong Il. Suferă cu inimioara şi asta nu pentru că vreo târfă i-a cerut patru lei pe un futai eşuat în lift, în loc de trei. De unde ştiu asta? Pentru că omul tău e femeie, iar femeia asta e a ta. Tu eşti un bun samaritean şi-ţi faci testele medicale aferente, în urma cărora descoperi că eşti compatibil. Pui mâna pe puşcalăul de proastă calitate din dotarea paznicului de spital şi îţi tragi trei încărcătoare în cap, să crăpi în paştele mă-tii, ca să aibă mult iubita ta fătucă inimioară nouă. Se face transplantul, aia, ca prin minune, supravieţuieşte spitalului românesc şi pleacă pe drumul ei. De aici se deschid două portaluri strălucăreţe ca poponarul din Tuailait, către două universuri paralele: Ori îşi bagă pula-n viaţa ei şi se călugăreşte, pentru că ăla pe care l-a iubit sau, mă rog, ăla din regiment care a futut-o mai cu spor, şi-a dat inima pentru ea şi nimeni altcineva nu ar putea s-o iubească la fel de cu spor, ori, după ce i se lipeşte bine aorta, sare în pula primului negru atât de bine, încât hoitul tău se va simţi, din mormânt, futut în inimă cu legendara pulă de ciocolată. 

Care-i morala scenariului? Dacă-ţi pasă şi faci bine, te fute un negru în inimă în timp ce tu eşti mort. Ai distrus trei vieţi: A ta, a curvei şi a negrului, că l-ai transformat în necrofil cu un fetiş dubios pentru atrii şi ventricule. Şi asta pentru că aşa ţi-a spus ţie bunică-ta după o supradoză de tămâie, că dacă faci bine hărpuieşti ca un ministru pe vălătuci măcar până la următoarea apocalipsă. Şi nici măcar asta nu e o afacere, că apocalipse sunt din două în două luni, iar când nu sunt apocalipse sunt alegeri.

Ca să închei, dau un sfat, că doar de-aia sunt eu duhovnic şi tu nu eşti: Dacă nu poţi face rău, măcar nu face bine! Dacă nu te excită sexual semimortăciunile care se roagă la tine, monument al nepăsării, măcar îţi faci existenţa mai simplă şi crăpi mai târziu, că mori de infarct în loc să mori de grija pula mea ştie cui!

Lord of the Dance - High Priests

Locul în care...

...Sunt atât de multe babe şi atât de puţine femei penetrabile după mai puţin de trei lăzi de bere, că tot ce e futubil se crede miss fata de la ţară. Adică nici măcar nu se bărbiereşte, pentru că pizda bărboasă de 20 de ani e mai bună ca pizda epilată de 90 şi ele ştiu asta. De ce să se mai chinuie? Dacă nu le fute nimeni aici, pleacă la Vaslui, că acolo şi după centenar se face rost de penis.

...Gheretele dorelice ale dorelilor de la Drumuri şi Poteci au geamuri termopan şi bănci de lemn, model bolşevic, înăuntru. Termopanul există nu ca să ţină frigul afară, ci ca să ţină aroma fină de picioare păroase înăuntru. Oraşul pute suficient de mult şi aşa. Acum te întrebi de unde ştiu eu ce e în gheretă. Păi, eu ştiu că aromele suculente trebuie ţinute la respect, în carceră. Dorel nu ştie, drept pentru care lasă uşa deschisă. 

...Cel mai distrus din naştere cartier din oraş, ghetoul de jidani din vremea lui Antonescu, unde, bineînţeles, nu au stat jidani şi care n-a fost făcut pe vremea lui Antonescu, dar aşa pare, şi-a tras becuri cu senzor în scări. Tovarăşi, noi n-avem geam la uşă, n-avem var pe pereţi, avem ţigani! Cine plăteşte chestia asta? Sincer, preferam să doteze fiecare apartament cu câte o pereche de curve asiatice. Cel puţin pe alea nu le fură nimeni, că le au toţi. Becul cu senzor e unul pentru fiecare etaj. Ce bine ar sta unul la mine în baie, dacă vin vreodată mergând în mâini, că mi-e prea greu capul de alcoale dubioase!

...Ca să pui pe altcineva să-ţi ia buletinul de la Evidenţa Populaţiei, trebuie să prezinţi la notar buletinul. Bine că m-am apucat de istorie, că la drept nu mă învăţa nimeni treaba asta cu gândinrea, care va să zică dacă vrei să îţi ia cineva buletinul de la Miliţie înseamnă că n-ai buletin. Dar sunt rău, am şi o alternativă: să aduc doi oameni care să confirme că eu sunt viu şi mă cheamă Iisus Christos. Dragă târfă, uită-te în icoana din torpedoul următorului BMW în care sugi pula şi vei vedea. Eu m-aş duce cu măcar 300 de sparţi la notar, măcar să ştiu că le blochez activitatea de-o zi pentru o foaie de hârtie. Muia administrativă e o artă.

Asta înseamnă un singur lucru: Am luat vacanţă şi vizitez eterna şi fascinanta Brăilă, pe care aş fi preferat s-o nimeresc chiorâş decât s-o văd aşa. Pentru sex gratis, închinăciune şi ocazia de a vă fotografia cu un monument în viaţă, dar şi pentru ofrande generoase, mă găsiţi pe-aici vreo două săptămâni. Oferta e valabilă doar pentru curve asiatice. Chiar vreau să fut o curvă asiatică.

Antena 3 - În gura presei. Nu pot să ascult TeVeul şi muzică în acelaşi timp.

Şi psihopaţii pot fi sfinţi

Există o mare discriminare împotriva ucigaşilor, violatorilor, necrofililor, pedofililor, canibalilor, torţionarilor şi altor valori ale societăţii. Din cauza asta, bieţii copii îşi găsesc modele în ţigani, manelişti (care tot o subspecie de ţigani sunt), târfe, Băsescu, Eminescu, Beethoven şi alte scursuri. Cum rămâne cu bieţii dezaxaţi? Cum rămâne cu spiritele libere? Cum rămâne cu cei pentru care sângele, groaza, lacrimile sau moartea sunt Viagra? Ei sunt demonizaţi. Ceea ce e o mare prostie, pentru că şi psihopaţii pot fi nişte oameni sfinţi şi pot ajunge în Rai. Acolo sunt îngeri. Cât mi-aş dori să îndes un par în curul unui înger şi să-mi fac din el acadea pentru pulă! Şi ştiu că şi tu ai fantezii sexuale cu ei, aşa că uite ce ai de făcut, iar Moise s-ar putea să dea un like pe Facebook.

1. Cinsteşte ziua de duminică. Ce poate fi mai plăcut decât un viol duminical? Dumnezeu n-a lucrat duminica. El s-a dus la futut. El a făcut foc şi pucioasă pe care s-o arunce asupra oamenilor. El a crăcit sfinte şi sfinţi.  De ce n-ai face-o şi tu?

2. Nu râvni la femeia sau la măgarul altuia. Mai ales la măgar. Ia-le pur şi simplu. Obligă femeia să facă sex cu măgarul şi aproapele să se uite. Ejaculează pe aproape sau pe femeie. În niciun caz, nu ejacula pe măgar, pentru că s-ar putea să-ţi întoarcă favoarea.

3. Nu păstra victimele doar pentru tine. Fă-le poştă cu aproapele tău, împarte-le şi duşmanilor, mănâncă-le în grup, fă labă cu Mâna Moartă greşiţilor tăi precum şi ei fac muie cu Gura Moartă ţie.

4. Nu discrimina! Omoară şi ţigani, şi unguri, şi leproşi, şi poponari, şi femei, şi bărbaţi, şi pedelişti! Toţi suntem egali în faţa toporului, a drujbei şi a lui Dumnezeu!

5. Nu lăsa victimele să fie duse în ispita altor psihopaţi! S-ar putea să rămâi fără bucăţi puturoase de hoit şi fără puroi la borcan, caz în care nu vei putea să mai fii milostiv şi să dai celor mai puţin avuţi ca tine din puţinul tău cu greu câştigat.

6. Să fii fericit dacă ţi-e foame, căci din două fetiţe inocente te vei sătura şi tu, şi aproapele tău. Şi dacă vrei şi un desert, te vei sătura şi mai bine din aproapele tău.

7. Nu curvi. Preacurveşte, că cimitirele şi-aşa sunt prea pline!

Mi-ar mai putea veni idei de lucruri pe care le poţi face ca să participi la Sfânta Facere de Poştă şi Creieri pe Norişori de Apoi, dar şapte sunt destule, iar şapte e un număr bisericesc. Următorul număr e abia 40 şi mi-e lene să scriu atât.  Ferice de cei psihopaţi, căci al lor va fi festinul canibalic!

Garmarna - Liten Kersti

Biblia. Geneza.

La început, a fost cannabisul. Şi Dumnezeu a spus: "Să fie brichetă!". Şi a fost brichetă. Dar Dumnezeu n-avea în ce împacheta, aşa că a urlat de s-au cutremurat toate colţurile nimicului: "Să fie foiţă, în pula Mea, că n-am în ce rula!". Şi din nimic a căzut vreun metru de "caiet", în care Dumnezeu şi-a rulat jumătate de kilogram de inspiraţie divină. Şi a spus Dumnezeu: "Hă hă hă hăăăăă... Să fie cer şi pământ, că mă ameţeşte grav tot nimicul ăsta, n-am de ce râde!". Şi s-a făcut o paleaşcă mare şi albastră, sub care s-a făcut o biluţă mică şi verde. Ăla era pământul. Iar lui Dumnezeu i s-a sculat Mătărânga, aşa că a spus, cu o mână în aerul care încă nu exista şi una pe Sfinţii Boxeri cu Inimioare Roz: "Să fie... de-ăia... Zi, bă, cum Pula Mea le zice? Îngeri, coaie! Să fie îngeri!". Şi s-a făcut oaste îngerească nemaivăzută, iar Domnul a futut la ei cinci zile şi cinci nopţi. 

Dar nu a mai scris nimeni despre asta. Sanchi, la Biblie scrie că în zilele alea ar fi făcut el animale, plante, beculeţe, ciripele, căcăţele, pula mea. De fapt, le-a făcut pe toate sâmbătă, că ştia că duminica trebuie să se ducă la biserică. Îl futea de trei luni soacră-sa aia curvă bătrână la cap să meargă la biserică, dar pe el îl cam durea la bască. Numai la iarbă îi stătea gândul. Dar soacra a zis: "Să-mi bag pula-n tine de satanist!". Şi-a fost Satană şi pulă-n curul dumnezeiesc, ceea ce explică de ce-i un zeu aşa de futut în cur. Dar Dumnezeu s-a băşicat amarnic pe aşa blasfemie şi a spus: "Să sugă soacra pula satanică după ce-mi iese mie din cur şi după aia să nu mai fie soacră!". Şi aşa a fost, că până să se prindă Satana, soţia cu pulă a lui Dumnezeu, că asupra Mamei Dracului s-a pus aşa blestem amar, s-a dus pe pulă baba. Şi la propriu, şi la figurat. 

Aşa că Dumnezeu, sătul de gura soţiei lui, Satana, a spus că are nevoie de un tovarăş cu care să bea şi el o bere. Şi s-a făcut nevoie de un tovarăş cu care să bea şi el o bere. Drept urmare, a luat Doamne un pumn de căcat, a sculptat şi a sculptat, zi de vară până-n seară până s-a făcut un burtos. A suflat în el şi a înviat burtosul. Şi cum stăteau ei la o bere, burtosul nu prea înţelegea care-i treaba cu nevasta cu pulă, cu Satana... aşa că Dumnezeu a spus: "Futu-ţi dumnezeu' tău!". Şi burtosul l-a futut pe Dumnezeu. Apoi, cu curul plin de aracet, a băgat mâna-n burtos, i-a smuls o coastă, a uns-o cu mai sus menţionatul aracet şia transformat-o întâi în pastramă, apoi în târfă. Şi-aşa a apărut femeia, care de-atunci numai după spermol şi şărpălăi umblă. Şi-a mai boscorodit Dumnezeu două vorbe, trei aberaţii să apară animale, plante şi mall-uri... şi s-a făcut duminică, aşa că a zis domnul "Să mai fie un joint" şi s-a odihnit.

Agathodaimon - Glasul Artei Viitoare

Sâni şi şobolani

Pe lângă faptul că m-am săturat să văd cum caută lumea pe Gogu "jocuri cu căcat" sau "jocuri cu futut babe" şi vreau să iniţiez un nou trend, mă gândeam că asta e cea mai pulată relaţie de simbioză din natură. Sânii şi şobolanii există doar pentru a fi alăturaţi. La fel cum un sân e naşpa fără celălalt, aşa de naşpa că nu numai că nu ţi-ai scrie autobiografia cu limba pe el, dar nici măcar nu l-ai strivi cu ciocanul pe o nicovală înroşită în foc, o pereche de sâni nu mă excită dacă n-are un şobolan fix pe mijloc, lăfăindu-se languros între ei, înecându-se periodic în sângele care curge şiroi după şiroi, evidenţiind cu eleganţă conturul sfârcurilor întărite.De ce sânge? De ce nu. Bietul animăluţ trebuie să pape ceva, nu? L-am lipit cu scoci de pieptul ei. I-am lăsat atâta libertate, cât să poată roade pielea de pe acei sâni cândva apetisanţi pentru oamenii... normali, cum îmi place să-i ironizez. 

De fapt am scris chestia asta ca pe un experiment. Vreau să văd dacă există lume interesată de minunata relaţie dintre sâni şi şobolani. În realitate, sunt atât de sictirit încât nici măcar să scriu în sictir nu am chef. Nu mai zic de inspiraţie, că n-am de unde s-o scot, şi nici ţigări nu am.

Truda - Ţâpă-te pă linoleu

Nunta mea

Să-ncep ca-ntr-o compunere de clasa a patra? Da, e mare tentaţia. Nunta mea va fi frumoasă. Nu vor fi flori multe. Nu vor fi deloc flori. Nici mireasă nu va fi. Ideea e că vor fi oameni, iar unde sunt oameni mulţi mi-a zis mama că e nuntă. Am întrebat-o ce-i cu toţi oamenii ăia dezbrăcaţi, claie pestr grămadă, din camera din spate a bordelului de la colţ. Dacă ea a zis că e nuntă, e nuntă. Eu voi fi mirele şi popa. Cum este aşa ceva posibil? Foarte simplu. Eu le voi da sărutul morţii, eu îi voi oferi pe toţi celei mai frumoase femei, mândra posesoare a dreptului de a cosi beregăţi. Nu voi purta nici costum, nici sutană. Voi purta o draperie verde cu floricele roz. Sunt uşor de găsit, mai ales în casele cu turnuleţe. Mama mi-a zis că sunt castele medievale, tata mi-a zis că sunt cuptoare de friptură. E de ajuns să arunci o găleată de napalm în ele şi se umplu cu friptură. Am să-l cred pe tata de data asta. Voi aduna toţi oamenii în jurul meu. Le voi spune să mă aştepte puţin, voi detona un focos nuclear între ei şi cine va prinde un cap va participa la următoarea mea nuntă. Cine va prinde o pulă va avea o pulă. V-am spus că nu-s flori...

Apropo, parcă-mi vine să divaghez puţin de la subiect. La fel ca Martin Luther King, am avut un vis. Am avut un vis în care vindecam femei lingându-le pizda şi bărbaţi cu toporul. Am avut un vis în care propovăduiam dreapta credinţă. Dreapta credinţă, nu adevărata credinţă. Adică Dumnezei, Christoşi, Biserici. Propovăduiam mai bine ca Eminem. Propovăduiam aşa bine, că patriarhul a spus că voi fi sfânt. Când am auzit una ca asta, mi-am făcut testamentul. Voi fi incinerat. Tot, în afară de pula mea deja legendară, care va fi pusă într-o raclă de argint, în Catedrala Mântuirii Neamului. Se va numi "Moaşte". Abia aştept să facă babele coadă la catedrală să-mi facă o muie post-mortem. Doar gândul ăsta mă face să-mi doresc să retrogradez de la statutul de zeu la cel de om sfânt. 

Moonspell - Everything invaded

Diferenţe între noi şi americani

Limba noastră naţională (organul, nu graiul) epilează anal, mai ceva ca laserul, Statele Unite, ca şi când Pământul Făgăduinţei acolo ar fi, nu sub ploaia de rachete din Israel sau prin Semiluna Fertilă. De fapt, mi se fâlfâie mie de făgăduinţa şi pământul lor, pot să trăiesc şi fără feudă. Ceea ce vreau să propun aici este o mică dezbatere: a cui limbă în al cui cur ar trebui să sălăşluiască? Totul va porni de la nişte diferenţe remarcabile între "noi" şi "ei". Să le înşirăm întru luminarea minţii:

1. Cea mai cunoscută româncă e femeie şi o cheamă Inna. Cea mai cunoscută americană e, de fapt, canadiană, e băiat şi-o cheamă Justin Bieber.

2. Aproape orice român ştie care e capitala Statelor Unite. Aproape nici un american nu ştie care-i capitala României. Cei care ştiu cred că e Budapesta.

3. Aproape orice copil român de cinci ani ştie nu doar că lumea are milioane sau miliarde de ani, dar poate să numească şi cel puţin trei specii de dinozaur. Aproape jumătate dintre adulţii americani cred că lumea are 7519 ani şi nu sunt în stare să deosebească un câine de o găină.

4. Orice român vrea să vadă Parisul. Şi americanii vor să vadă Parisul, dar ei cred că e o ţară a cărei capitală e "Franţa sau Germania, nu-mi aduc aminte".

5. Românii au bancuri cu olteni de care oltenii se prind. Americanii au bancuri cu rednecks, la care aceşti ţărănoi nu pot si zică decât... "I don't get it... Now get off my property". Replca e aceeaşi chiar şi dacă sunt în casa ta. 

6. Românul te înjură spunând că vrea să-ţi fute mama, fie ea moartă. Americanul vrea să te fute pe tine, chiar dacă sunteţi amândoi bărbaţi.

7. Românul crede că trupe ca Deicide sau Cannibal Corpse au versuri dure. Americanul crede că simbolul textelor dure e Avril Levigne, o blonduţă drăgălaşă care merge futută dupa vreo trei lăzi de bere şi care se cere futută de toţi tipii care au prietene. Iar asta o face o mare rebelă. 

8. Americanii au renunţat, cu greu, la sclavi în 1865. Românii au renunţat la ei prin secolul 15. E drept, sclavii lor eliberaţi au devenit rapperi sau preşedinţi. Sclavii noştri eliberaţi au devenit manelişti sau au plecat la ciordales în Spania. Pe de altă parte, "liberţii" noştri ştiu unde e Spania şi pot vorbi spaniola. Liberţii americani nici Spania nu ştiu unde e, nici spaniola nu-s capabili să o vorbească, nici măcar dacă ştiu "mexicană".

9. Americanii cred că Windows e făcut de americani şi sunt mândri de asta. Românii ştiu că Windows e făcut de români şi, mai mult decât atât, ştiu şi că e de căcat, dar nu din cauza celor care l-au făcut ci din cauza americanilor pentru care a fost făcut.

10. Marina americană are chiar şi avioane. Marina românească nici măcar vapoare n-are, dar dă-ţi seama ce low-cost e întreţinerea ei în comparaţie cu a celei americane...

11. Americanii nu-şi aleg preşedintele, ci lasă doar pe unii s-o facă. Totuşi, se consideră cea mai autentică democraţie. Noi ne alegem, direct, preşedintele şi avem certitudinea că tot nu suntem o democraţie. Conştientizarea e primul pas, nu? Ei nici pe ăla nu l-au făcut...

12. Americanii au falimentat economia mondială şi nu au găsit, încă, un vinovat. Noi ne falimentăm şi chioşcurile de ţigări de la colţ de stradă, deci bine că n-am avut frâiele economiei mondiale... Da, dar, măcar, noi avem avantajul de a putea da vina pe americani.

Lista poate continua, dar eu fac sex în trei. Sunt futut de lene şi de toceala pentru un examen la care vreau să-mi măresc nota ca să ajung mare voievod pe la facultate, să-mi fac mulţi vasali, să fiu gogâie cum s-ar spune, să-mi facă toată lumea ofrande în bere şi iarbă doar ca să îi binecuvântez cu notiţele mele de pe la cursuri.

Carl Orff - Fortuna imperatrix mundi (Carmina Burana)

Moartea ne-a despărţit...

O priveam cum atârna, flască, cu gâtul strâns într-un laţ donat de pianul vechi din casa ei, care, acum, nu mai ştie să cânte nota do. Coarda de pian scrijelea în pielea ei albă un set de dungi care vorbeau, în surdină, de agonia ei, de smucirile ultimelor ei suflări care, veţi vedea, nici puţine şi nici ultimele nu vor fi fost. Pe covorul încălzit de dragostea noastră stăteau, într-o dezordine care mă făcea să mă simt ca acasă, bucăţi din sânii ei şi vreo şase degete cu unghii roşii, impecabile. Diformitatea pe care o creasem era perfectă. Scâncetele ei disarmonice închinau ode surde ultimei mele opere. O iubeam sincer. Nu era doar o atracţie între noi, avea să dureze până la proverbiala despărţire de care numai Moartea ar putea fi răspunzătoare. Ştii ce nu-mi plăcea la ea? Sânii ei erau prea mici. Nu puteam să fac dragoste cu spaţiul dintre ei, iar ea n-a înţeles că aş vrea să şi-i apropie, ca să simt ceva. Aşa că n-am făcut decât să fiu mai explicit. Bisturiul fostului ei soţ, un renumit chirurg de altfel, m-a ajutat foarte mult. Îmi pare rău, iubirea mea... Nu am ştiut că era primul bisturiu şi că era atât de tocit. Deşi durerea ta mi-a depăşit aşteptările, aş fi vrut să-ţi fut mai repede sânii ăia frumoşi. Când au căzut pe jos, i-am lipit, unul de altul, şi m-am aşezat cu mădularul erect între ei. În timp ce mă mişcam, plin de plăcere, picături din sângele ei curgeau pe ceafa mea, răcorindu-mă. Aproape că terminasem... Am preferat să-mi dau drumul în rănile ei, în cinstea hălcilor de carne care mă dezamăgiseră doar pentru a ajunge să mă satisfacă mai apoi. Probabil că durerea ei a început să crească. Gemetele. Ah, gemetele! N-am să le uit niciodată. M-am temut pentru viaţa ei, pentru viaţa urletului pe care coarda de pian i-l înăbuşea... Am lăsat-o să se prăbuşească pe covor. Atunci a slobozit ţipătul perfect. Nicio simfonie n-ar fi putut să egaleze extazul pe care ea şi numai ea, neîntrecută de nimeni dinaintea ei şi de nimeni de după ea, a reuşit să mi-l provoace.

Din nou, sângele îmi umfla mădularul de care ea se temea atât de sublim. Sper că mă va ierta, dar am apelat, din nou, la acel bisturiu. Îmi plăcea vulva ei rumenită de cei patruzeci de ani pe care-i împlinise, dar mirosul de sţnge menstrual îmi repugna. Era un sânge impur pe care n-aş fi putut să-l gust vreodată. Am construit în abdomenul ei propriul meu vagin, sculptat în aşa fel încât să mi se potrivească perfect. L-am lins cu sete. I-am strecurat între buzele uscate de plâns limba mea înroşită. Am făcut dragoste cu ea în proaspătul ei organ sexual. L-am umplut. A plâns din nou. Lăcrima atât de abundent, încât orbitele ei păreau unse, aproape uleioase. Şi, într-adevăr, ochii ei aşteptau doar intervenţia mea pentru a aluneca afară şi pentru a se rostogoli pe covorul îmbibat de sânge. Am făcut-o să-şi bea propriul lichid ocular. Gustul a fost insuportabil pentru ea, căci a vomitat. M-a murdărit. M-a rănit. Eu am făcut-o să se simtă, cu adevărat, femeie. Ea nu a ştiut să mă aprecieze. A trebuit s-o părăsesc. Acolo unde fuseseră sânii pe care i-am iubit mai devreme începuseră să crească băltoace purpurii. Acolo am sărutat-o cu poftă, de adio... Apoi pe buze... Apoi, din uşa beciului, pe ochii pe care i-am aruncat, apoi, în sobă, ca să-i tămâieze requiemul. Când am închis uşa, a fost ultima oară când am văzut-o vie. Am iubit-o atât de mult... Sper că tu nu mă vei răni, aşa, ca ea, pentru ca moartea să ne despartă mai târziu de-atât...

Lyriel - The wheel of Fortuna