Se afișează postările cu eticheta politica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta politica. Afișați toate postările

joi, 17 octombrie 2013

Epoca marilor migraţii. Volumul al II-lea

Viaţa de istoric are o parte bună şi o parte nasoală. Partea bună e că se bea. Nu eşti boşcău, nu eşti istoric. E simplu. Partea nasoală e că înţelegi lumea. E, acum, să-ţi explice moşul de ce te trezeşti tu în fiecare dimineaţă cu gust de pulă pe sub limbă şi de ce îţi pute a căcălău prin tramvai sau prin metrou. După cum bine ştii, şi dacă nu ştii, te invit să mă mulgi de snagă, acum vreo mie şi ceva de ani veniră peste europenii vremii câteva neamuri furioase de băieţaşi călări, şucăriţi că li se terminase combustibilul pentru cal din stepele asiatice. Şi zi de vară până-n seară, puseră foc la noi în ţară, vorba cântecului, şi violară tot ce mai putea fi crăcănat, viu sau mai puţin. 

Bun, acum că ai informaţiile care-ţi trebuie, să trecem la lucruri cu adevărat serioase. Lumea asta mare este plină de căcat. Dar căcatul nu e uniform distribuit. În unele locuri e mai mult şi se îneacă norodul în el, în alte locuri e puţin şi doar te murdăreşti oleacă pe pantofi, iar în cele mai binecuvântate regiuni nu e deloc. Ele produc căcatul pe care-l teleportează cu lopata în lumea a treia. Precum şobolanii, suboamenii care n-au fost în stare să-şi facă sistem de canalizare şi care înoată în ciocolată până la nas caută un pământ al făgăduinţei. Drept urmare, înoată spre ţărmuri mai însorite şi mai înmiresmate. Migraţia asta are loc de câteva zeci de ani, porneşte din Kebabia şi îşi are ţinta prin Europa, mai ales aia de nord şi de vest. Drept urmare, s-a umplut lumea de germani pe care-i cheamă Ali şi care poartă după ei covoraşe pe care şi le-ntind în drum în cele mai inoportune locuri şi momente. Evident, toţi omuleţii ăştia sunt un corp străin în cultura vestică. Să ne înţelegem, nu afirm superioritatea vre uneia dintre civilizaţii. Orientalii şi-au avut momentul de glorie, occidentalii la fel. Acum sunt doar nişte zombalăi culturali şi se întâmplă ca violatorul să fie estic şi violatul să fie vestic. Treaba a fost fix pe dos în vremea Cruciadelor, când cavalerii cu "zale lucii", de fapt cămeşoaie transpirate şi duhnind a pipi, au penetrat vârtos Lebensraum-ul kebăbesc. 

Revin la migraţii. Când asiaticii şucăriţi au invadat Europa, înainte de anul 1000, amărâţii Bătrânului Continent au mimat, măcar, rezistenţa. Nu că ar fi fost mari iubitori de penis de cal şi călăreţ, dar nu prea aveau pregătirea necesară să se apere eficient. Dar nu au chemat ei mongolii excitaţi. Pe la 1200, kebabii au reacţionat destul de nasol la cruciade. Adică, legitim, ce pula mea cauţi tu cu instrumentu' de tortură la mine-n semilună? Marş de te sfinţeşte la tine acasă! Astăzi, în schimb, nu mai există inteligenţa colectivă a maselor pentru că nu mai există nici prea multă inteligenţă individuală. Omul e prost, iar civilizaţia din care face parte şi-a construit-o după chipul şi asemănarea lui. Uitând cum a fost când hoardele încăciulate-n blană i-au incendiat coliba, europeanul nostru invită în casa lui pe cel care o să-i dea foc în cele din urmă. Cum îi dă foc? Apăi du-te-n pizda mă-tii dacă n-ai auzit de 11 septembrie! Cum îl cheamă? Fiind corect politic, sancţionând reticenţa băştinaşilor la ingerinţele alogene şi oferind condiţii de înflorire nou-veniţilor. 

Bun. Acum că te-am aburit bine de tot, să concluzionez cu varianta prescurtată. Politicile occidentale vis-a-vis de populaţiile orientale se poate compara cu un homosexual care primeşte vizita altui homosexual despre care ştie că are SIDA şi, cu toate astea, îşi lubrifiază anusul, se proţăpeşte în poziţia caprei şi invită mădularul infectat, fără intermedierea prezervativului, în rect. Drept urmare, sfătuiesc pro-europenii să-şi facă rezerve substanţiale de ulei, pentru că vine pula şi, dacă tot o să vă îmbolnăvească, măcar să nu vă fisureze orificiul căcăstor.

Gyvata - Dolijuta

sâmbătă, 10 august 2013

Mi-e dor de ea

Mai ţine minte cineva că am omorât un personaj feminin ca să nu mă trăsnească în occiput complexul lui Pygmallion? Mi-e dor de ea, pentru că am visat-o. Am nevoie de cineva nou, de un "corp aberant bizantin" pe care să fac experimente literare şi nu numai. Aceasta este povestea lui Gandamaktoniu, omul al cărui ficat este atât de eficient încât nu se poate îmbăta decât dacă-şi injectează vodcă în jugulară.

Gandamaktoniu a evoluat atât de mult în comparaţie cu specia lui, pe care nu o poate urî din moment ce nu împărtăşeşte din ea decât aproximativ numărul membrelor, încât a decis să-şi deschidă o mânăstire cu acoperiş verde. Problema era că nicio instituţie nu voia să se lege de mănăstirea aproximativ verde a lui Gandamaktoniu, pentru că ea era plină cu cărţi. Cărţi aproximative, scrise de el în vremurile bune, când călătorea cu un rucsac plin de branule şi un geamantan de sticle de vodcă rusească, notând în nişte caiete pe care numai el ştia de unde le scoate cuvinte aleatorii, adunate de pe te miri unde. De fapt, el crease. Gandamaktoniu poate fi considerat aproximativ Dumnezeu, nu doar pentru că încurcate-i sunt căile, dar pentru că aparenţa lui grotescă este atât de aberantă, că e aproape metafizică. În plus, are un ficat de robot şi respiră suprarealism prin fiecare por, mai ales că opera lui e de neînţeles chiar şi pentru el. De aproximativ zece ori a dorit să facă un rug aprins cu vodcă şi să-şi ardă cărţile ciudate, dar jugulara începea de fiecare dată să-i tremure incontrolabil, ca o râmă bolnavă de Parkinson. Atunci dezgropa, conştiincios, un ac pe care şi-l îndesa pofticios în vena beţivă, îl lega cu un furtunoi negru direct de gura sticlei, saluta nazist şi-şi agăţa trăscăul de trei degete ale mâinii suspendate. Mergea în pas de gâscă pe străzile aproximativ drepte ale oraşului cu nume ciudat, atât de ciudat încât devenise titlul următoarei cărţi a lui Gandamaktoniu. De la ferestre, oamenii i se închinau. Superioritatea lui nu trebuia exprimată decât de aerul pe care-l emana. 

Ideea de bază a acestui Quijote deformat, foarte beţiv şi uşor alunecat la dreapta este că are un penis asemănător unei limbi de cameleon pe care, în urmă cu câteva zeci de ani, l-a întins fără ţintă. A nimerit în vaginul descompus al Carinei şi de atunci Gandamaktoniu este omul aproximativ perfect şi, dacă nu i-ar puţi capul pulii a pizdă putredă, ar fi cu adevărat un Dumnezeu printre noi. Drept urmare, şi-a smuls din cel de-al treilea picior, mult mai scurt decât celelalte două şi cu un singur deget, un snop de nervi. Treaba aceasta duru foarte tare, dar durerea şi-o curmă cu o perfuzie de vodcă, în timp ce, spânzurat cu nervul, atârna deasupra unei străzi înguste a oraşului-carte pe care-l supusese în ciuda duhorii pe care i-o emana membrul viril. 

Kamelot - March of Mephisto

sâmbătă, 25 mai 2013

Marx, tătucul nostru!

I se umflă lui Marx barba de fericire când mai scoate capul din cazanul în care se frăgezeşte infernal. Dacă s-ar fi născut Dante mai târziu ar fi avut ce asculta de la nenea ăsta. După ce a murit, a cucerit jumătate de Europă. Câteva răzmeriţe bine sincronizare mai târziu, a cucerit şi cealaltă jumătate, iar acum trebuie să ne deschidem larg porţile acolo unde Constantinopolul le-a închis, adică în calea musulmanilor care fug din ţările lor de exterminarea pe care-o facem noi, glorioşii membri ai naţiunii mondiale aşa-zis civilizate, vestice, corecte politic. Vezi unde se rupe raţionamentul? Naţiunea mondială este un gealat care intră peste tine în casă, îţi ia fiica în ştangă după care o obligă să se refugieze la el în casă. Cum o obligă? Păi ce altă casă mai e? 

Noi trebuie să fim nişte amibe care stau tot timpul crăcănate, poate-poate le pică ceva de mâncare de prin băltoacă. Trebuie să fim veşnic în călduri, veşnic receptivi la "valorile" culturale contradictorii care vin din toate părţile. Trebuie să naştem în noi contradicţii care se exteriorizează prin revoltă împotriva noastră, dar niciodată împotriva sistemului. Nu. Sistemul nu poate fi contestat. Nu poate fi criticat. Sistemul şi-a dezvoltat un bau-bau care sperie majoritatea. L-a suit pe Adolf Hitler sus de tot, pe un piedestal al urii şi al fricii, de unde latră la noi, urlă, hăuleşte din foame de "inferiori" morţi. Şi oricine vede lumea în termeni de "inferior" şi "superior" este, automat, acuzat că vrea să hrănească trollul cu mustăcioară. De parcă Hitler ar fi fost primul şi ultimul care să respingă persoane şi valori contrare propriilor idealuri şi acţiuni! De parcă am fi cu toţii o specie uniformă de roboţei, produşi în serie, turnaţi în aceeaşi matriţă.

Cam asta e ideea marxismului de azi: să ne toarne în aceeaşi matriţă a lipsei de iniţiativă, de acţiune, de individualitate, de originalitate. Unde e Leonardo da Vinci? Nu s-a mai născut de jumătate de mileniu unul ca el, deşi toţi avem cunoştinţele lui şi încă ceva peste. Avem cu ce raţiona. Dar cine raţionează? Cine are loc să raţioneze corect fără să se lovească frontal de barierele corectitudinii politice? Nu avem voie să construim un mijloc de transport cu adevărat eficient pentru că nu ar putea fi folosit de un ţigan sau de o persoană cu handicap. Nu avem voie să spunem "negru" pentru că ar fi rasist. Oare ce culoare au chiloţii mei? Încă mă mir că mai avem voie să folosim tastaturi, creioane, hârtie. Nu se simt jigniţi ciungii? Nu apare vreun ONG al ciungilor să se simtă discriminat? 

Şi după ce suntem toţi educaţi în spiritul tâmp al iubirii de tot ce are două picioare, de parcă nimic din ceea ce are două picioare nu ar vrea să ne taie gâturile pentru trei lei la prima alee dosnică, trebuie să fim sclavi. Trebuie să ne "implicăm", să intrăm în "proiecte" prin care ne aruncăm pe geam munca, doar de dragul idealului de a face absolut toate căcaturile umane să se simtă "integrate" şi iubite. Să nu plângă nici ultimul violator de copii că e discriminat. Să facem, dar, o mare horă a "voluntarilor" cu floricele-n păr numai ca să ţinem în mână mâna care va apăsa ultimul trăgaci din viaţa noastră când va simţi nevoia s-o facă! Chiar şi pe hrănitorii lui Hitler trebuie să-i iubim, după ce-i buşim bine de tot cu spinarea de perete, părinteşte. Le strângem intestinele de pe caldarâm, îi coasem la loc, ca pe nişte puzzle-uri tridimensionale, dar le modelăm în "ouăle cubice" pe care trebuie să le facem, totul în numele unei păci menţinute cu un pumn în gura celor care îndrăznesc a gândi cu capul lor şi cu un pumn în burta celor care nu sunt ca noi. Şi ăsta e un alt paradox al marii noastre naţiuni mondiale: nu e voie să-i urăşti pe cei care nu vor să facă parte din ea. Trebuie, în schimb, să fii un erou apărător al democraţiei şi să-i masacrezi. Din iubire, din ce altceva să le împrăştii creierii peste cadavrele copiilor lor?

Altai Kai - Kai Kojong

marți, 28 august 2012

Viaţă de mântuitor

Nu e uşor să fii Hristosu'. Lumea crede că e fain de tot să fii Dumnezeu, să abuzezi de oameni cum vrei tu, să pui copaci, să coci apocalipse... Nu e chiar aşa. Dumnezeii au o slujbă de căcat. Toată lumea te strigă, dar trei sferturi dintre ei o fac în timp ce se fut. Nu vor nimic, doar să te uiţi la pornache. Şi tu te uiţi, că doar Dumnezei suntem, nu baloţi de paie! Alţii vor să te fută. Apoi e partea cu rugăciunile. Tot norodul se roagă de tine pentru bani. Dacă aş da bani tuturor după cum cer, ar apărea situaţii gen "Şi Domnul a spus: Să fie inflaţie! Şi s-a umplut lumea de inflaţie". Ar fi aşa mulţi bani, că n-ar valora nimic. I-aţi pune pe foc, bă, ţăranilor, şi degeaba m-aş mai chinui eu să vi-i tipăresc! Plus că tuşul de Sfântă Imprimantă e cam scump şi cam greu de găsit. Şi, pula Mea, mi-e lene! 
Apoi vin alţii cu rugăciuni pentru putere de muncă. Pe ăştia îi mai tolerez, dar dacă ar avea putere de muncă ar ajunge nişte părăsiţi trişti, nişte salahori corporatişti sau şantierişti. Puterea de muncă e o ghiulea legată de gleznă. N-ajungi nicăieri aşa. Mi-aduc aminte vremurile când eram pe pământ. Toţi erau pescari, brutari, peşti, curve, jidani, soldaţi... Toţi voiau să fie Mesia sau să vadă unul în carne şi oase. Apoi am apărut eu, un tâmplar care n-a tâmplărit în viaţa lui, cu diplomă de Haret care va să zică, şi-am început a sta în cur pe pietre şi a pălăvrăgi intens. Am ajuns unde-am ajuns, restul e istorie. Deci, ca să pun punct chestiei cu puterea de muncă... Mai bine nu.
Altă chestie care pute a căcat în meseria de Dumnezeu e aia cu justiţia şi mila. Văd că nişte troli cu sutane au scris despre Mine că sunt mila întruchipată, dar şi organul suprem de justiţie. Da, mi se spune "Organul" din motive lesne de înţeles pentru cine mă cunoaşte intim. Da, îmi place justiţia şi aş vrea să fiu colegul lui Zegrean. Dar, dragii mei popi, voi aveţi aşa multe calităţi, că inteligenţa nu a mai încăput în codul vostru genetic. O judecată făcută sub imperiul milei e o pulă moale încercând să sature o curvă. Ah, Magdalena... Revenim. E ca şi când ai juca biliard cu o funie. Dreptatea se administrează cu intransigenţă. Şi, da, mi se rupe de oameni şi de umanitate. Există oameni de căcat, oameni de tot căcatul şi oameni de mai puţin căcat. Oamenii de mai puţin căcat sunt mântuiţi, de rest nu mă interesează. Să-i fute Satan în cur până borăsc căcat, din partea mea. De-aia am creat Infernul.
Mi se mai pune, apoi, în cârcă treaba cu învierea morţilor, cerul nou, pământul nou şi eu împărat, de parcă aş fi un bulangiu care nu mai poate după putere şi distruge universul doar ca să ajungă mare smardoi. Asta sună a mafiot. Eu sunt băiat bun, anarhist, pacifist... Nu-mi băteam pula de Imperiul Roman din dorinţa de a ajunge eu cezar. Doar mă enervau grav cu pretenţiile lor de superiori, când, de fapt, erau plagiatură după greci, doar că oleacă mai puţin certăreţi între ei. Cât despre morţi... Morţi de beţi, poate şi-i trezeam dându-le oţet pe la nas. Numai eu sunt imun la oţet. Sau poate că beau cel mai straşnic, pentru că pe mine chiar m-au crezut mort şi m-am trezit după trei zile într-o peşteră, cu bube şi păduchi laţi. Habar n-am ce-am făcut în zilele alea. Ăştia zic că aş fi ajuns şi prin tribunale. Îi cred, că fac urât la băutură. 
Dar sunt şi părţi bune când te cheamă Gizăs. Sună bine numele, stau bine pleata şi barba, lumea se închină la aparatul de tortură cu care ai avut de-a face la beţia aia crâncenă, toţi se aşteaptă să le rezolvi problemele şi, dacă pe tine te doare în pulă, ei arborează mutre triste şi umede şi purced la cotizat şi la pupat de morţi... Oamenii se aşteaptă să-i salvez de la nu ştiu ce căcat de păcat originar, că ar fi mâncat nu ştiu ce curvă un măr şi, abis, se simt ei vinovaţi. Eu le zic că da, îi salvez, că-s prea proşti să-şi dea seama că-s gata salvaţi şi că nu e vina lor că a mâncat aia fructe zăpăcite. Dar e mai simplu aşa, să trăiască ei cu iluzia că, fiind aparent buni, scapă de iad. Nu scapă. Raiul e mai plin de atei, agnostici, buddhişti şi satanişti decât de creştini. Ironic. Sunt un Dumnezeu ironic. Pace vouă. Şi nu uitaţi de măr! Nesimţiţilor! Cum a îndrăznit Eva să bage-n ea mărul? Nu vă e ruşine? E numai vina voastră, futu-vă Stalin!

Silent Opera - Selene

luni, 9 aprilie 2012

Veniţi de luaţi foc!

De astăzi începe săptămâna în care ortodocşii sărbătoresc, toţi, adică şi lipovenii, ruşii, basarabenii şi alte neamuri care stau prost cu calendarul, cum un nene care îmi imită aspectul fizic s-a chinuit ca un câine plouat călcat de camion, ca să ajungă pironit, ca un fel de starletă porno jidovească, de două bucăţi de lemn care au ajuns, între timp, obiect de lustruit limbi. Aceasta este povestea modului în care vreun miliard de oameni au ajuns să venereze un obiect de tortură. Dacă vă aşteptaţi din partea mea la un serial despre cum a pătimit Hristos, cum a ajuns el de la un pielea pulii cam nespălat la lider politic şi religios semilocal, cum autoritatea a încercat să-i îndese pula cea groasă a legii pe gât, cum el, cu abilitate, a respins-o şi a înviat comatoşi, a vindecat boli, n-a sexificat pe nimeni şi n-a fost homosexual, aici este locul. Locul în care nu veţi afla nimic din toate acestea. Astăzi şi numai astăzi îmi pierd vremea scriind despre epigoni palizi de-ai mei, gen Hristos. 

Cine a fost nenea ăsta? Să zicem că, dacă ar fi trăit astăzi, nu ar fi fost aşa de hipiot. Cred că cel mai apropiat de Hristos personaj contemporan este Anders Brevik, ăla de a împuşcat oameni mulţi prin Norvegia. Ăla mântuitor adevărat! Acum trăim vremuri directe, aşa că dacă vrei să trimiţi poporul la Dumnezeu îl trimiţi direct, nu stai să molfăi vorbe ani la rând prin deşert, doar - doar te-o asculta careva! Hristosul original a folosit mijloacele vremii: doisprezece pulărăi cam dubioşi, adunaţi de prin mahalalele Palestinei, atent aleşi pe criterii etnice să fie sigur omul că nu se trezeşte cu romanii în sânul micii lui secte. S-a apucat să povestească poveşti despre cum e bine să nu fii rău, despre morcov şi bici, despre grâu şi neghină, despre cum e OK să sugi penis latinesc în loc de pulă circumcisă, pentru că pe lumea ailaltă toată oastea îngerească va lustrui mădularul tău, în compensaţie. Adică nenea dădea speranţe false oamenilor, ştia oleacă de filosofie orientală, oleacă de oratorie, oleacă de medicină tot de prin Orient şi hopa! Habemus Regem, spuneau micuţii dubioşi analfabeţi şi inculţi care nu ştiau a pune întrebări, ci doar a se lua după cine îi pupa mai limbos şi după cine le dădea de băut mai cu artă. Şi, hai să vă spun eu una bună: beţi voi un kil de vin după ce aţi băgat o pită şi mai vorbim după. Beţie ca de la combinaţia asta mai rar obţineţi, dragii mei! În asemenea stare, întorci celălalt obraz dinainte de-a-ţi lua prima palmă!

Hai, acum, să vedem cum a crăpat mititelul ăsta, că mă lungesc prea mult şi mai am şi alte treburi în afară de a îmi ilumina publicul. Jidanlandul secolului I era un loc destul de nasol, cam ca acum. Problema erau, ca întotdeauna, evreii, care nu erau prea mulţumiţi de misiunea civilizatoare a romanilor. Drept urmare, se instaurase un regim represiv destul de nasol care încerca să înăbuşe din faşă orice tendinţe centrifuge. Adică să-i ţină dracului pe ăia la respect! Iar Hristos taman asta făcea, destabiliza sistemul, crea grup de crimă organizată, mai ales că mulţi băştinaşi îl vedeau pe el ca pe un rege al iudeilor. Regula era alta. Împăratul era sursa de coaie. Aşa că s-au dus guralivii cuceritori la cel mai fraier dintre lacheii mântuitorului, i-au dat o şpăguţă simbolică şi s-au luat după el. În timp ce Iisus îl suna pe ta-su să-i ceară vreo 20 de arginţi, să-şi ia nişte pateu de post până la bursă, Iuda, şpăgarul de mai sus, a performat un ritual gay asupra lui, sărutându-l cu pasiune. Ăsta era semnul la care le-a fost deschisă calea romanilor. Şi-au venit, l-au luat, i-au dat săpun, l-au gâdilat să-l scape, i-au luat carafa de vin, s-au îmbătat şi au borât pe el, l-au judecat, au mai băut oleacă, l-au bătut în cuie de un crucioi şi gata. Le-au ieşit evreilor din cap fumurile monarhiste. 

Acum, legenda zice că nenea nu s-ar fi dat dus aşa de uşor şi, căpos fiind, ca un jidan autentic, nu a crăpat din prima. Cu viclenie a aşteptat să fie pus în mormânt şi, după ce-a mâncat toate râmele de acolo, pentru energie, la vremea potrivită, a ieşit, cam adormit, cam nespălat pe dinţi şi cu ideea genială de a face pe înviatul. Asta i-a dat aşa de multă credibilitate, că în 40 de zile a reuşit ce n-a făcut în 33 de ani: să convingă o groază de lume că el chiar e fiul lui ta-su şi că va aduce decalotarea penisului după sfârşitul lumii. 

Crucea pe care a murit parţial a devenit simbolul rezistenţei, un fel de masca lui Guy Fawkes mai mare şi cu mai multe aplicaţii pornache, ziua de duminică a devenit Înviere, iar tot futaiul anal la care a fost supus de romani Hristos a ajuns prilej de adunări de babe prin biserici şi chiar imitatio Dei. Ce e aia? Păi, unora le place să imite ce-a făcut Hristos. Grupul lor se numeşte comunitatea gay. Sau Biserică. Depinde ce teorie vrei să crezi, că sunt mai multe adunături de-astea care încă mai bocesc după nenea ăsta. Bucăţi din crucea pe care-a fost el bătut în cuie se mai păstrează, zice-se, şi acum prin diverse locuri sacre, întru veşnica lor şmirgheluire cu buzele aspre ale celor ce cred fără a cerceta. În paralel, sunt şi filme porno în care călugăriţe cu sâni mari îşi îndeasă câte-o cruce de douăzeci de centimetri în pizdovagin. Şi de-asta, dragii mei, somnul vostru de după-amiază va fi întrerupt, o săptămână de acum înainte, de cloapetele ce cheamă enoriaşii la cotizaţie. Pardon. La sugăciune.

Sabaton - Cliffs of Galipoli

miercuri, 4 aprilie 2012

Am abandonat anarhia. Slavă ţie!

E a treia formaţiune politică din România, după USL şi PDL. Ghici, ciupercă, ce-i? Hai, sictir, nu-ţi vine în minte numele unui asemenea partid de tradiţie şi de viziune? Pe mine mă revoltă că nu e primul. De ce n-are susţinerea pe care o merită Partidul Poporului? Da, dragii mei, Partidul Popular, al lui Dănuţ cel care dă cu căcat în bogătaşi de pe yachtul lui de două milioane de euroi, este doar al treilea într-un sondaj recent. Şi pun pariu că dacă şi-ar spune şi creştin-democrat ar fi mult, mult mai sus. 

Mă gândesc să cer viză de Burundi dacă nu iese ăsta preşedinte şi dacă nu formează singur majoritate în Parlament. Eu vreau să aflu pe canale oficiale de toate futaiurile din budele Casei Poporului. Vreau să fie şerpilieni în Guvern. Vreau să dea Magda Ciumac din buci pe biroul prezidenţial. Dacă Statele Unite sunt conduse din Biroul Oral, de ce nu ar fi România condusă din Biroul Anal? Merităm şi noi asta! Merităm un viitor strălucitor, aşa cum am văzut în Idiocracy! 

M-a erecţionat programul lor politic mai ceva ca o dimineaţă de-aia în care mă trezesc în cort după ce mă culc în plapumă. Adică, omul a promis că dă toţi miniştrii afară din Palatul Victoria, le ia banii şi târfele şi le împarte cu norodul. Deja îmi cumpărasem vaselină pentru Elena Udrea, să am când o fi să-mi vină rândul la Marea Poştă Naţională, pentru ca acum să aflu că investiţia mea e în pericol, Partidul neavând decât vreo 16% dintre voturi. 

Dragii mei conţărani, votaţi-l, că Oteveul, odihnească-se în pace, futu-i Adolf de peştilieni care l-au închis, era o fereastră spre gloriosul viitor pe care ni l-am câştigat printr-un mileniu zbuciumată istorie! Încă de când scria Ştefan cel Mare despre scârbavnice mădulare date la "reţe" lumea ştia care-i calea firească de evoluţie, pe calea unui imperiu mai milenar ca al principalului producător de săpun de la începutul anilor '40. 

Daţi-i Diaconescului ce-i al Diaconescului, adică şansa de a cuceri Basarabia, Rusia şi Statele Unite ale Mexicului, de a transforma o garsonieră bucureşteană în capitala Imperiului Galactic, de a vinde pietre de moară pe post de lingouri de aur ca să plătească românii cu 100.000 de euro pe zi numai ca să stea degeaba etc! Este o erezie să nu plăteşti gras poporul român pentru treaba la care se pricepe cel mai bine, adică înalta artă arcană a frichipulaţiei. 

Când închid eu ochii şi-mi imaginez viitorul patriei, conduse de Diaconescu, mă gândesc din ce în ce mai serios să abandonez anarhismul şi să jur credinţă unui asemenea despot luminat cum altul n-a mai fost. Glorie Celui ce va să ne păstorească pe căile neasfaltate ale Ridicării din Căcat! Glorie celui care va înlocui Discovery Channel cu televiziunea cu circuit închis, filmată prin camere de supraveghere instalate în căcăstorile publice ale ţării! Nu vreau să mai văd cum bea Bear Grills pişălău, vreau să văd cum scriu poponauţii anunţuri matrimoniale pe faianţă şi cum se cacă florăresele! Eu votez Dan Diaconescu. Tu ce pizda mă-tii mai aştepţi?

Nox Arcana - Night of the Wolf

marți, 28 iunie 2011

Diferenţe între noi şi americani

Limba noastră naţională (organul, nu graiul) epilează anal, mai ceva ca laserul, Statele Unite, ca şi când Pământul Făgăduinţei acolo ar fi, nu sub ploaia de rachete din Israel sau prin Semiluna Fertilă. De fapt, mi se fâlfâie mie de făgăduinţa şi pământul lor, pot să trăiesc şi fără feudă. Ceea ce vreau să propun aici este o mică dezbatere: a cui limbă în al cui cur ar trebui să sălăşluiască? Totul va porni de la nişte diferenţe remarcabile între "noi" şi "ei". Să le înşirăm întru luminarea minţii:

1. Cea mai cunoscută româncă e femeie şi o cheamă Inna. Cea mai cunoscută americană e, de fapt, canadiană, e băiat şi-o cheamă Justin Bieber.

2. Aproape orice român ştie care e capitala Statelor Unite. Aproape nici un american nu ştie care-i capitala României. Cei care ştiu cred că e Budapesta.

3. Aproape orice copil român de cinci ani ştie nu doar că lumea are milioane sau miliarde de ani, dar poate să numească şi cel puţin trei specii de dinozaur. Aproape jumătate dintre adulţii americani cred că lumea are 7519 ani şi nu sunt în stare să deosebească un câine de o găină.

4. Orice român vrea să vadă Parisul. Şi americanii vor să vadă Parisul, dar ei cred că e o ţară a cărei capitală e "Franţa sau Germania, nu-mi aduc aminte".

5. Românii au bancuri cu olteni de care oltenii se prind. Americanii au bancuri cu rednecks, la care aceşti ţărănoi nu pot si zică decât... "I don't get it... Now get off my property". Replca e aceeaşi chiar şi dacă sunt în casa ta. 

6. Românul te înjură spunând că vrea să-ţi fute mama, fie ea moartă. Americanul vrea să te fute pe tine, chiar dacă sunteţi amândoi bărbaţi.

7. Românul crede că trupe ca Deicide sau Cannibal Corpse au versuri dure. Americanul crede că simbolul textelor dure e Avril Levigne, o blonduţă drăgălaşă care merge futută dupa vreo trei lăzi de bere şi care se cere futută de toţi tipii care au prietene. Iar asta o face o mare rebelă. 

8. Americanii au renunţat, cu greu, la sclavi în 1865. Românii au renunţat la ei prin secolul 15. E drept, sclavii lor eliberaţi au devenit rapperi sau preşedinţi. Sclavii noştri eliberaţi au devenit manelişti sau au plecat la ciordales în Spania. Pe de altă parte, "liberţii" noştri ştiu unde e Spania şi pot vorbi spaniola. Liberţii americani nici Spania nu ştiu unde e, nici spaniola nu-s capabili să o vorbească, nici măcar dacă ştiu "mexicană".

9. Americanii cred că Windows e făcut de americani şi sunt mândri de asta. Românii ştiu că Windows e făcut de români şi, mai mult decât atât, ştiu şi că e de căcat, dar nu din cauza celor care l-au făcut ci din cauza americanilor pentru care a fost făcut.

10. Marina americană are chiar şi avioane. Marina românească nici măcar vapoare n-are, dar dă-ţi seama ce low-cost e întreţinerea ei în comparaţie cu a celei americane...

11. Americanii nu-şi aleg preşedintele, ci lasă doar pe unii s-o facă. Totuşi, se consideră cea mai autentică democraţie. Noi ne alegem, direct, preşedintele şi avem certitudinea că tot nu suntem o democraţie. Conştientizarea e primul pas, nu? Ei nici pe ăla nu l-au făcut...

12. Americanii au falimentat economia mondială şi nu au găsit, încă, un vinovat. Noi ne falimentăm şi chioşcurile de ţigări de la colţ de stradă, deci bine că n-am avut frâiele economiei mondiale... Da, dar, măcar, noi avem avantajul de a putea da vina pe americani.

Lista poate continua, dar eu fac sex în trei. Sunt futut de lene şi de toceala pentru un examen la care vreau să-mi măresc nota ca să ajung mare voievod pe la facultate, să-mi fac mulţi vasali, să fiu gogâie cum s-ar spune, să-mi facă toată lumea ofrande în bere şi iarbă doar ca să îi binecuvântez cu notiţele mele de pe la cursuri.

Carl Orff - Fortuna imperatrix mundi (Carmina Burana)

marți, 7 iunie 2011

Boc, spaima istoricilor din viitor

Azi am draci. Până am deschis ştirile, am fost destul de zâmbăreţ. Dar un căcat de vreun metru şi-un scuipat mi-a futut cam toată ziua. Deci, s-a terminat cu politeţea. De aici înainte mă adresez ca un pervers de pe Târgu Ocna.

Bă, epiderma penisului! Unde biserica şi catedrala mă-tii ai găsit tu ideea de a împărţi ţara în voievodate? Băi, pulă, tu măcar ştii ce pizda mă-tii e ăla voievod? Sau judeţ? Că nu sunt de acord nici cu împărţirea actuală. Să clarificăm pentru cretinii portocalii care cotizează la banca de spermă Udrea Elena: Judeţul, dobitocii pământului, era cel care conducea, în Evul Mediu,  în Ţara Românească, oraşele. Adică un fel de Burgermeister ardelenesc sau de şoltuz moldovenesc. De asemenea, judeţul constituia şi o unitate administrativ-teritorială din Ţara Românească, în aceeaşi perioadă. Deci, e o denumire ambiguă, de căcat. Mai conformă cu tradiţia mi s-ar părea împărţirea pe provincii, la rândul lor subdivizate în comitate sau ceva, pentru că aşa era în Transilvania, cea mai cu pula mare ţărişoară românească. Plus că am da şi nişte muie ungurilor care, potrivit lui Boc, se vor alege cu voievodat de sine stătător. 

Bun, am lămurit, pentru proşti, ce e ăla judeţ. E o denumire de căcat pentru că nu are o semnificaţie foarte clară sau foarte fixă. Să vedem, în continuare, care-i faza cu voievozii şi voievodatele. Boule! Voievodul este un mahăr militar. Un fel de general, ca ăla pe care l-a pus stăpânul tău ministru al Apărării, doar că are mai multe coaie. Voievodatul, idiotule, este o formă de organizare politică prestatală, independentă sau vasală, condusă de un asemenea mahăr militar. Adică, pe undeva pe la 1247, se atestă existenţa unor teritorii conduse de lideri războinici (voievozi), unde singurul criteriu de separaţie era autoritatea economico-militară, nu etnia, limba sau religia.

Să-nţeleg că tu, un căcat care, dacă aş fi coprofil, mi-ar face muie din picioare, de la 1,56 metri ai tăi, vrei să instaurezi o oligarhie plutocratică militarizată în fiecare zonă a ţării? Pardon, ai supt pula, nu înţelegi ce-ţi spun. Caută un dicţionar, eu nu-ţi explic! Şi nici nu vreau să fiu supus al voievodului de Galaţi (ceva gen Io, Nicu, prin mila lui Dumnezeu mare voievod peste un căcat de orăşel poluat şi plin de ţărănoi şi încă unul plin de cocalar fiţoşi, adică Galaţi şi Brăila). Apropo, mingiuţă! Tu ce Paştele mă-tii o să fii? Mare logofăt al Domnului Traian cel Pleşuv? Iar Traian cel Pleşuv va fi vasal şi sugător de pulă, sub jurământ de credinţă (pentru consilium şi auxilium îţi trebuie cap), al Uniunii Europene? Că eu aşa am auzit. Mizeria asta de labă teritorială pe care-o face căcăţelul este pentru lingerea mai catifelată a curului european. 

Ca să termin aici, că vreau să ard o ţigară: există şi o alternativă, la fel de portocalie, la această bătaie de pulă adusă istoriei: împărţirea pe regiuni, adică altă bătaie de pulă adusă istoriei. Băi, târtanilor, pe regiuni era împărţită ţara în vremea lui Gheorghiu Dej! Ce urmează? Redeschideţi bulăul de la Piteşti? Gata, nu mai am dispoziţie. Rumegare plăcută. Degeaba citeşte lumea, tot cine n-are habar de nimic "leagă şi dezleagă" pe-aici. Exact, singurul care avea dreptul acesta era papa, în vremea teocr... Forget it!

Amadeus - The piano

sâmbătă, 28 mai 2011

De ce nu-i Basarabia pământ românesc

Păi, simplu, pentru că nu mai e. Se umple lumea cu din ce în ce mai mulţi susţinători ai curentului unionist. Încep să cred că trăim în Germania anilor '30, aşteptând un Hitler simpatic care să se apuce să anexeze tot ce i se pare lui că ni se mai cuvine nouă. Cea mai enervantă chestie pe care-o au unioniştii este că nu suflă nici o vorbă despre Bugeac, adică bucăţica aia de Ucraina dintre Moldova şi Marea Neagră. Dar, vai, nu aveţi destul păr pe piept şi pe coaie să ridicaţi gura împotriva Ucrainei? I-aţi văzut pe moldoveni mai pielea pulii şi vă daţi cocoşi, că aşa-i românul, ca ţiganul, se umflă-n pene doar când e înconjurat de fraierici.

Dar să revin la partea cu pământul românesc, pentru că tot omul care-a fost la trei ore de istorie de-aia plină de îndoctrinare din clasa a patra crede că Basarabia ni se cuvine pentru că de la Dragoş Vodă până la Stalin Vodă a fost a noastră. Da, nene, a fost a noastră, dar, pe vremea aceea, era populată de români şi fusese, şi ea, jefuită intens de cumani, uzi, tătari şi alte popoare violatoare de femei şi domiciliu. Dar Stalin Vodă a fost băiat deştept. Tocmai ca să evite vorbe de genul "noi suntem români, vrem România Mare că ne place de Vadim", a luat românii şi i-a deportat în Pulahara şi a adus băieţi beţivi şi blonzi de prin Siberia, pe care i-a plantat la est de Prut. De aceea, când vezi o moldoveancă, spui "uite ce rusoaică bună, ţine-m-ar puloaca s-o rezolv până nu se face cât scroafa". 

Drept pentru care, din păcate pentru unii, pămânţelul ăla sterp, mai sărac decât România şi mai puţin folositor decât scamele din buric nu e românesc, e cât se poate de rusesc. Singura chestie românească este limba, dar şi aia este maltratată în ultimul stil şi amestecată cu fel de fel de cuvinte ruseşti. Până şi calendarul religios este rusesc. Deci, ce vreau să zic? Am suferit o pierdere teritorială, asta e, cine-a câştigat-o a lui să fie. În 1993, şi-au proclamat oamenii independenţa? Înseamnă că nu ne vor. Poate doar cei care vin să facă facultatea aici, doar pentru că sunt privilegiaţi degeaba, nu pentru că ar ţine morţiş la cine ştie ce unitate a neamului. A, da, mai e un motiv. Integrarea europeană pe uşa din dos. Ştiţi ce? Noi am supt kilometri de pulă ca să ne aliniem la standardele alea de căcat. Ar face bine Moldova să le îndeplinească şi ea, pentru că noi nu ne-am unit cu Germania ca să fim şmecheri. N-avem nevoie, în momentul ăsta, de o cărămidă agăţată de gât, adică de o provincie care nu produce nimic pe care s-o scoatem din căcat, în condiţiile în care avem propriul nostru căcat.

În fine, ca să nu mă trezesc cu dobitoci care-mi pun vorbe în gură, să ne înţelegem bine: oamenii din Moldova sunt ca toţi oamenii, adică şi OK şi de căcat, deci nu, din păcate pentru criticii care n-au ce critica, nu am nimic cu nici un moldovean. La fel ca românii, sunt conduşi foarte prost, sunt leneşi şi sunt cam dezbinaţi, dar, în rest, aş bea o bere cu oricare dintre ei şi aş face sex cu oricare dintre ele (conform propriilor mele standarde, babele, grasele şi copilele să se abţină, să slăbească sau să crească). Cât despre unioniştii lu' peşte, fiţi băieţi şi cereţi înapoi şi Bugeacul, Bucovina de Nord şi Cadrilaterul, nu vă daţi plini de muşchi neonazişti în faţa amărâţilor de moldoveni, că nu impresionaţi pe nimeni aşa. Şi, nu, nu vă vede Putin. Ăsta-i doar naţionalism de dragul naţionalismului, vorba unui mare clasic în viaţă cunoscut sub numele de Buruburu, "găunos"...

Spitalul de Urgenţă - Afghanistan

vineri, 18 februarie 2011

România supt Dan Diaconescu voievod

Mă plimbam zilele trecute pe o stradă circulată din Iaşi şi am dat peste sediul organizaţiei judeţene a Partidului Poporului. Pentru cine nu a auzit de măreaţa formaţiune politică... Muie, citiţi-l pe Zoso că nu stau să vă explic teoria chibritului. Acum, că suntem doar noi, pot să vă spun că, în geamul partidului (sau Partidului) trona o mare foaie cu care m-aş fi putut şi eu înveli, şi, credeţi-mă, sunt al dracului de lung, pe care şedea scris hrisovul lui DD sau platforma-program a pielii pulii politicii României (ce de genitive!). Adică, pe-nţelesul... poporului, ce va face Diaconescu dacă va ajunge preşedinte al României.
În primul şi-n primul rând, DD va fi un dictator infect. Nu de alta, dar nu s-o aştepta să aibă vreo susţinere în Parlament. Vrea să fie un fel de despot luminat, care va munci voluntar alături de Guvernul său. Da, una dintre prevederi spune că toată floarea cea vestită a guvernării va munci în regim de voluntariat. Cum pula lui Burebista se aşteaptă cineva ca un prim-ministru care nu primeşte nimic pentru munca lui să nu fure? Numai oteviştii ştiu asta. Odată completată organigrama de voluntari, Diaconescu se va apuca de treabă. Va da bani poporului mai ceva ca Gigi Becali. Din profitul Companiei Averea Poporului. Poftim? Bani? Sub titlul de dividende, chiar. Adică vom fi, cu toţii, acţionari. Dacă dă faliment firma sau fuge cineva în Congo cu banii, am belit penisul. Diaconescu va mai construi şi case pentru popor, cu o chirie de zece euro. În vreo cinci mii de ani, poate se amortizează investiţia asta a lui. Statul va cumpăra şi pământul nelucrat. Frate, cu ce bani aveţi de gând să faceţi asta? Uite cum va arăta România:
Vom avea un Partid unic care va face ce va vrea zeul mercantilismului de doi lei, vom putea cumpăra bilete la meciuri şi execuţii publice, vom avea televiziune unică, adică OTV, care, probabil, se va difuza peste tot, inclusiv pe străzi şi în tramvaie, dezbaterile politice vor fi făcute pe marginea unor teme ca Elodia sau măciuca lui Ciumac, în Parlament vor putea intra numai femei cu ţâţe mari şi goale, Guvernul va fi cea mai mare casă de producţie pentru filme porno cu copii, iar ziua naţională va fi ziua lui Dan Diaconescu. Vom ajunge un fel de Imperiu Roman de secol trei, dezorganizat, aproape dezagregat, împărţit şi, mai ales, anarhic (în sensul rău). Şi, ştiţi de ce mi-e mie frică? Să nu câştige, dracului, muistul alegerile, pentru că ţara pute de sugălăi de pulă care îşi fac din lăbar un fel de zeu omnipotent care este, în minţile lor atrofiate, unica noastră speranţă. Da, a noastră, inclusiv a noastră, celor care abia aşteaptă o viză de State!

Epica - Deconstruct

miercuri, 19 ianuarie 2011

Manifestul Partidului

Chiar aşa, de ce trebuie toate partidele să aibă nume? Cine stă să ţină minte nume gen "Partidul Popular Social Democrat pentru Înfigerea Penisului în Cur"? Votaţi partidul! Luaţi de rumegaţi programul nostru politic.

Noi suntem Eu, pentru că acest partid nu are nevoie de membri!
Susţinem exterminarea elementelor inumane din societate, de genul ţiganilor infecţi (pentru cei neinfecţi avem tot respectul şi, în cazurile indecise, rezervaţii), poliţiştilor care patrulează noaptea şi te suspectează de port ilegal de coaie şi ursuleţilor de pluş.
Susţinem creşterea economică prin legalizarea târfelor, traficului de arme, ierbii şi prin băgarea în amanet a obiectelor bisericeşti din aur. Popa poate să ardă haşiş tămâios şi într-un lighean de rufe cu lanţuri.
Promovăm statul anarhist şi prima măsură de reformă va fi desfiinţarea şi incendierea instituţiilor, sediilor şi personalului din administraţie, armată etc.
Ne dorim afirmarea ţării pentru ce este ea mai bună: calitatea de curvă a celorlalte ţări. Adică, dacă tot punem curul la bătaie, să ne căcăm înainte, ca să le văruim maro penisul vecinilor noştri europeni sau nord-atlantici!
Vom încerca instaurarea unui regim total diferit de cel de acum, care a dat faliment în toată lumea şi cică e nasol. Încă nu ştim ce regim, dar, clar, vor exista deţinuţi politici care să facă drumuri în Columbia, în schimbul mărfii pe care o importăm de acolo.
Vom legaliza crima, violul şi pedofilia cu vagaboande de 12 -13 ani care arată şi se îmbracă exact ca nişte curve cu mare vechime.
Vom construi locuri de futut în toate marile oraşe, comune, sate şi cătune.
Vom mânca porcii din curtea voastră!
Vă vom da găleţi şi pixuri mişto în campanie, deci tot ce scrie mai sus n-are nici o importanţă. Sunt sigur că până şi ţiganii infecţi şi alte ţinte ale exterminării, care vor beneficia de o surpriză când le va ciocni un om cu un puşcoci la poartă, ne vor vota, doar ca să moară cu un pix mişto în buzunar. Ce uşor sunt de manipulat oamenii, mai ales pentru faza cu exterminarea jegurilor ălora! Dacă sunt în stare să isc o revoltă împotriva mea, pot să isc şi una pe care să o conduc împotriva cui vreau eu. Eventual, gramaticii de baltă, curvelor infecte, ţărănoilor ajunşi mari orăşeni sau, în general, oamenilor a căror moacă merită să fie îndesată într-un cur.

Milow - Ayo Technology

luni, 13 septembrie 2010

Despre starea naţiunii

Titlul de mai sus n-ar trebui să-mi aparţină, dar se pare că cel îndreptăţit să-l pună-n capul unui text al său nu se dovedeşte prea capabil sau, oricum, nu mai capabil ca orice om poporan şi nu poponar. Acestea fiind lămurite, să vedem dacă avem suficientă diarie, din moment ce ne încăpăţânăm să ne scăldăm în ea.


Vîntu stă de vreo patru zile la puşcărie şi mă mir că n-am aflat, încă, din media, ce culoare are fiecare jet de pipi slobozit de augusta sa băşică. În tot acest timp, din aceleaşi media aud că poporul îşi dresează câinii să nu mai ia de la Băsescu, astfel încât singura căţea care va mai lua de la Băsescu va rămâne Elena Udrea. Ea ia, spre disperarea admiratorilor, admiratoarelor şi, în general, a celor aflaţi la început de drum în ale gramaticii şi istoriei, cam ce lua şi Maria Tereza din grajdul regal, dar mai pe şest ca ea, că încă n-au apărut prin Bucureşti care s-o înfăţişeze pe ministră călare pe ceva sau cu ceva-ul călare pe ea. De ce spun asta? Pentru că s-a simţit să ne informeze, în urmă cu ceva vreme, că ea nu-l priveşte pe Traian Băsescu ca pe un bărbat, drept pentru care ştie, pare-se, ce zace dincolo de porţile de care n-ar fi trebuit să treacă. Sau, poate, s-o fi documentat vreo admiratoare pentru domnia sa. Tot un câine face carieră pe seama cazului Vîntu, pentru că Poliţia Română a avut grijă să-l împuşte, ca pe un pericol social ce este şi el, căci se ştie vorba din bătrâni: aşa câine, aşa stăpân. Acum, Miliţia o fi auzit că vântul bate, dar vântul nu e Vîntu, deci e cam greu de probat pericolul constituit de găinarul mustăcios pentru naţiune. Eu vreau să cred, totuşi, în cuvântul instituţiilor statului şi să răsuflu uşurat, râgâind a ceapă şi pălincă ardelenească, ştiind că naţiunea nu se mai află în pericol şi că siguranţa ei nu mai este ameninţată de singurul om care a reuşit să impoziteze prostia a patru sute de mii de membri ai Academiei de Glumeţi care au cotizat, ovin, la Fond şi-au primit înapoi cam tot ce a tăiat nepericulosul Naum Ciomu. Vestea proastă e că sunt cam solitar în propria-mi râgâială fetidă, pentru că acelaşi stat care mă apără pe mine de mogul se apără pe sine de mine, dacă e să iau de bună iniţiativa CNA de a pune cenzura pe bloguri, comentarii on-line şi alte asemenea mijloace de exprimare prin sârma cea de toate zilele şi nopţile pierdute. Din câte înţeleg, voma revărsată pe net de unul şi de altul poate aduce grave prejudicii siguranţei naţionale, prin lezarea credibilităţii celor care conduc stătuleţul bananier dintre munţi, mare şi Dunăre. Chiar mă gândeam să decredibilizez oamenii partidului de maxim 15%, dacă se bea ca de Sfântul Ion înainte de alegeri, şi 5% dacă-i poporul treaz, într-un hal fără hal, de nici cu toţi pixelii albaştri nu mi s-ar fi acoperit campania, Tuitărul ar fi fâlfâit, din nou, din aripioare a revoltă moldovenească, iar oligarhii s-ar târî afară din bârlogurile lor şi-ar forma un triumvirat glorios şi, normal, dictatorial peste ţărişoara, o repet, bananieră. Şi, că tot veni vorba de banane. Doamna Udrea, în calitate de ministru al Dezvoltării Regionale, aţi observat vreun trend ascendent al absorbţiei de fonduri europene pentru plantaţiile de banane de pe undeva? Că am auzit că noi exportăm mai multe banane decât importăm, semn că merge bine industria, iar de pixeli albaştri nu poate fi vorba, pentru că nimeni nu ar cumpăra banane albăstrui.


Ca să răspund la întrebarea de la Radio Erevan, anume dacă avem destulă diarie-n ţară încât să ne scăldăm în ea, pot constata că starea naţiunii nostre, ameninţate din toate părţile cu pixul în mână şi cu tastatura sub degete, permite şi solicită poporului direcţionarea jetului găblui către cea mai apropiată hazna de genum Primăriilor, Prefecturilor, Guvernului sau Parlamentului. Reuşita unei asemenea acţiuni ar asigura un flux constant de căcălău lichid cât să facă baie-n el şi ultimii plătitori ai datoriei de stat pe care preaiubiţii noştrii conducături şi a lor scumpă căţea au adunat-o în ultimii doi ani. Căci, dacă nu îngălbenim noi situaţia, ea tot maro va fi şi după ce bananele româneşti se vor fi terminat, iar culoarea maro nici măcar nu se regăseşte în mijlocul drapelului. În condiţiile stării naţiunii, fac, deci, apel la căcare de voie şi aştept, fără câine de-mpuşcat în casă, venirea Organului după umilul instigator la violenţă intestinală.

Therion – Adulruna Redivivia

miercuri, 25 august 2010

Ce-am lăsat şi ce-am găsit

Săptămâna mea de lâncezit, fără griji, pe malul bulgăresc al Mării Negre s-a terminat. Ea s-a terminat de vreo patru zile, dar lenea a rămas şi chiar n-am avut chef de scris nimic. Cum pula mea să scrii după ce ai văzut cum vecinii noştri, teoretic mai de căcat decât noi, ne bat la curul gol în ceea ce priveşte curăţenia, serviciile oferite de un hotel amărăştean de două stele unde am mâncat şi am băut cât pentru trei vieţi, ospitalitatea, preţurile etc etc etc. Imediat ce am trecut vama românească, mi-am dorit să fi rămas de partea cealaltă a Dunării, chiar dacă nu era nici o Dunăre prin Vama Veche. E o figură de stil, prindeţi-vă şi voi şi lăsaţi-mă!

Am lăsat în urmă o ţară pe care o vom ajunge din urmă după foarte multe zeci de ani, chiar dacă nu e Grecia, nu e Germania, nu e Elveţia. Tocmai asta e trist. Balcanicii cu ceafa groasă sunt mult înaintea noastră. În pula calului, nici măcar nu te claxonează! Nici măcar bemveiştii lor! Şi, când am intrat în Ţara de Căcat, am început să văd şmecheraşii de Constanţa şi... ştirile. Cele mai crâncene sunt ştirile. Ca pe nişte piraţi nedisciplinaţi care au futut fata căpitanului, Guvernul nostru preaiubit ne leagă de catarg şi ne plesneşte peste buci cu mâţa cu nouă cozi. Nu mă refer la biciul cu nouă frânghii de piele împletită, având piuliţe la capete, ci la cozile pe care trebuie să le îndure autorii de orice. Şi eu am fost plătit pe drepturi de autor şi mă bucur că nu mai am bani, pentur că, din cauza unor fifirici răsfiraţi prin buzunar, acum, ar fi trebuit să stau la coadă la luat formulare, la depus formulare şi la cotizat peşcheş instituţiilor care mă preamuiesc zilnic. Cele trei cozi se repetă la trei instituţii. Matematica mea de clasa a doua îmi spune că sunt nouă cozi sau nouă penisuri (ca să nu spun puli, că eu vorbesc frumos) groase, gata să-mi intre şi-n suflet, nu doar în cur.

O altă chestie pe care-am găsit-o în Ţara Românească a fost un avocat pocnit peste mutră de preşedinte. Să se-mpuşte amândoi, că nu-i cred nici pe unul, nici pe altul, deşi pe Băse îl văd în stare să pocnească oameni.

Am găsit şi tradiţionalele paraşute de pe străzi, care dau, lasciv, din cur, întru teoretica tratare de molipulism a onaniştilor ereditari din spatele domnişoarelor în cauză. Ştire bombă: rusoaicele sub 35 de ani arată de o mie de ori mai bine, fără a fi vulgare ca aceste târâturi autohtone! Normal, de la 35 de ani în sus, rusoaicele par să se unească. Zece fete slăbuţe şi frumuşele se îndeasă într-o singură piele din care ai putea face paltoane pentru toţi ofiţerii SS din Al Doilea Război Mondial.

Şi-am mai găsit şi o rupere de pulă care nu mă mai lasă, că nu scriu decât pentru că am crescut în Zelist fără să fac nimic. Da. Zelist e naşpa. Dacă scriu, rămân undeva, suspendat între locurile 6.000 şi 7.000. Am lipsit din căcat o săptămână, lăsând în urmă un text de care nu sunt foarte mulţumit, şi, când m-am întors, am găsit minunea: sunt în primii 6.000. Pe pariu că după textul ăsta, la fel de prost, de altfel, voi scădea la loc? Îmi bag pula în toate mecanismele de căcat care guvernează procesele de pe partea asta a graniţei. Vă las să beliţi ochii în stele până oi mai avea chef de rupt tastatura în două, poate cu un rezultat mai acceptabil! Poate chiar astăzi, că am o idee, dar vreau să iasă ceva bun de tot din ea.

Maria Tănase - Blestem

P.S. O pizdă proastă, Inna pe numele ei, care cântă mai prost şi decât mine, dar care apare pe scene, încă nu ştiu de ce, duce lipsă de fani. Nu, nu-i lipsesc fanii ăia care vin la concerte ca să se uite la chiloţii ei din primul rând, ci de clasicii labagii de pe Facebook. Aşa de puţină spermă curge pentru ea, încât, dacă face un milion de cretini, unul dintre ei va primi maşina curvei, adică un Porsche Boxster. Sper ca fanul să fie bărbat, pentru că aia nu e maşină pe care s-o conduci ca pe dric, cu 3 km pe oră, în stil femeiesc. Maşina aia are loc pentru coaie în scaun.

vineri, 6 august 2010

Cum să ajungi ministru în zece paşi

1. Fă o facultate care nu-ţi foloseşte la nimic. De exemplu, management, marketing sau teologie. Nimeni nu ştie ce meserie ai după ce le termini, nu eşti calificat să faci nimic, deci poţi face orice cu acelaşi rezultat şi, în plus, ai capacitatea dobândită de a manipula oamenii. Ştii să numeri bani, ştii să-i îndeşi în buzunar şi ştii să vinzi un căcat la preţ de carne de vacă japoneză gâdilată la pizdă cu peria de spălat buda. Eşti perfect!

2. Deschide-ţi o firmă. Nu contează de care firmă, poate să fie şi de pompe funebre. Ăsta e chiar un avantaj, având în vedere că eşti un cruciat al genocidului. Oamenii morţi de foame vor fi cosmetizaţi şi aşezaţi în coşciuge făcute de firma ta. Important este ca firma ta să poată face contracte cu ministerul tău. Dacă, de exemplu, vrei să fii ministrul învăţământului, fă-ţi o firmă de vândut produse puturoase de curăţenie. Toate şcolile vor cumpăra produsele tale puturoase de curăţenie, pentru că sunt cele mai puturoase. Iar faptul că eşti ministru îţi dă credibilitate.

3. Înscrie-te într-un partid. Poţi să te înscrii şi în Partidul lui Nea Gigi. După alegeri, te muţi în partidul care le câştigă, gâdili nişte coaie şi câştigi respectul primului ministru. Automat, te va lua în considerare pentru un post în Guvern.

4. Cacă-te pe scările sediului partidului de opoziţie. Asta este o dovadă de cojones şi de sănătate. Trebuie să ai un cur de fier ca să nu te constipi când te caci în public, deci nu sunt şanse să crăpi ca prostul în timpul mandatului.

5. Ia-ţi o Biblie. Un ipotetic politician perfect nu primeşte nici măcar un vot dacă nu crede în Dumnezeu. Românul este prizonier în Evul Mediu, deci, dacă nu crezi în Dumnezeu, vei sacrifica pe altarul Satanei toată ţara. Nu, nu trebuie să crezi în Dumnezeu. Doar să cari o Biblie în buzunar, ca să dai impresia asta proştilor care trebuie să-ţi mănânce şi scamele dintre buci. Dacă nu ai Biblie, poţi folosi cartea de bucate, pe care o îmbraci într-o copertă neagră pe care scrii ceva cu auriu.

6. Căsătoreşte-te! Nu ştiu de ce, dar oamenii căsătoriţi sunt mai credibili. Se pare că prostimea îi crede serioşi, de parcă ar fi mai OK să îţi înşeli nevasta cu o curvă decât să fii curvar şi atât. Nu poţi schimba mentalitatea românului, aşa că sacrifică-te şi tu. Oricum, ca ministru, vei fute mai mult decât Terente şi o vei putea ascunde perfect.

7. Citeşte dicţionarul de sinonime. SPune o propoziţie, apoi repet-o de cel puţin zece ori, folosind, de fiecare dată, alte cuvinte. Prostimea nu se va prinde, iar discursul tău va părea elevat. Nu uita să vorbeşti despre doctrine politice. Nu-ţi face griji, aproape nimeni nu le cunoaşte şi, chiar dacă ar fi aşa, miniştrii nu se votează. Ei trebuie doar să fie populari, cât de cât, ca să treacă de Parlament.

8. Fă-ţi un cont în valută şi pune cinci euro în el. Nu există miniştri fără mai multe conturi, dintre care, musai, unul în valută. Îţi dă un aer de om de afaceri, care face operaţiuni bancare şi stăpâneşte principiile economiei de piaţă, de parcă i-ar păsa cuiva.

9. Ia-ţi o maşină germană neagră. Miniştrii nu au maşini sport, sau, cel puţin, nu vin cu ele la Guvern. Miniştrii nu au Dacii. Miniştrii nu au maşini franţuzeşti sau asiatice. Miniştrii vin cu Panzere negre tapiţate cu piele bej. Guvernul este ca o corporaţie, unde toţi roboţeii trebuie să arate la fel, să vorbească la fel şi să se cace la fel de moale sau tare. Dacă unul are diaree, au toţi. Diferenţa este că miniştrii nu sunt virgini.

10. Dacă eşti femeie, uită toţi paşii de mai sus. E de ajuns să ştii să sugi pula. Suge şi tu toate penisurile care-ţi ies în cale. Unul îţi va deschide, cu siguranţă, oportunitatea unui post de ministru. Şi, încă un detaliu. Poartă taioare din anii '60, ca să nu arăţi a curvă. Studiu de caz: Udrea este considerată curvă din cauza vestimentaţiei. Monica Iacob Ridzi nu are această imagine, deşi este o curvă mai mare de atât.

Ada Milea - Bucata de carne de porc