Nu tot căcatul poate fi ocolit

S-au dus timpurile de tristă (tristă, o pulă!) amintire când se produceau Dacii şi şuruburi în masă, sub supravegherea vajnicilor ingineri produşi în aceeaşi masă. S-a văzut că nu ajungi nicăieri cu ăştia, aşa că aparatul naţional de excreţie s-a reprofilat. Căcăm doctori. În economie. O sută doisprezece în fiecare an, numai la Iaşi. Adică, fiecare dintre cele opt judeţe care alimentează, de regulă, anusul de economişti de prin părţile astea de univers va fi împroşcat, anual, cu 14 stropi de indispensabilă înţelepciune şi calificare, încununată cu titlul academic de rigoare. Omule, paişpe costumişti ascultători de dubstep, purtători de cravate roşii şi cămăşi de ospătar dubios, vorbitori de o romgleză de baltă de provenienţă incertă! Paişpe businessmen, managers, marketers, advertisers, shitmasters şi altele de-ale regnului! La fiecare patru ani, s-ar putea face lejer în fiecare judeţ câte un consiliu judeţean numai cu doctori proaspeţi şi virgini în economie, ca să se administreze treaba mai ceva ca la japonezi, să ajungă România motorul care face din Pământ prima planetă pe Lună, să curgă apă la Vaslui, să se bea numai Curvoisier din 1738 la Iaşi, să se facă epurare etnică la Galaţi, să-şi ia Mitropolia Ferrari, să aibă toate casele din chirpici horn de fier şi geamuri termopan etc. 

De ce se cacă ţara românească (asta cu litere mici, nu aia veche, cu litere mari) atâta amar de specialişti de renume mondial în nimic? Păi poate dintre atâţia, unul tot o fi bun de ceva. După acelaţi principiu, Statele Unite ar fi trebuit să arunce 112 bombe nucleare peste Hiroshima şi Nagasaki, în speranţa că poate una o face poc. cu metaniile proaspăt scoase din cur, să nu cumva să funcţioneze toate. Că economistul şi bomba atomică sunt cam tot căcatul ăla. Ies dintr-un anus, sunt plăcut rotunjori, în cantităţi mici fac bine umanităţii, distrugând exact vieţile care te calcă pe nervi; dacă, însă, funcţionează prea mulţi, e cam nasol momentul că se lasă cu oleacă de apocalipsă. Dacă nu funcţionează nici unul, iar e nasol. Normal, în cazul nostru, funcţionează toţi. Sunt deosebit de eficienţi doctorii noştri în economie. Altfel, s-ar fi înjumătăţit producţia de căpşuni a Spaniei şi efectivele bordelurilor din Italia şi-ar fi fost păcat. Şi, în încheiere, o întrebare cât de cât serioasă: ce altă utilitate mai are o diplomă de doctorat, în condiţiile în care cine vrea şi cine nu vrea şi-o procură de la fabrica de menigeri (cuvânt scris corect potrivit DOOM2), în afară de ştersul la cur după o infernală avalanşă diareică şi ce valoare mai are, peste preţul cartonului de proastă calitate pe care e scrisă?

Morala: Nu bate un jidan cu palma peste umăr, că spune că eşti antisemit, te dă în judecată şi faci pârnaie ca şi când l-ai fi omorât. Şi dacă tot aia e pedeapsa... de ce nu...?

Bonnie Tyler - It's a heartache

Boc, spaima istoricilor din viitor

Azi am draci. Până am deschis ştirile, am fost destul de zâmbăreţ. Dar un căcat de vreun metru şi-un scuipat mi-a futut cam toată ziua. Deci, s-a terminat cu politeţea. De aici înainte mă adresez ca un pervers de pe Târgu Ocna.

Bă, epiderma penisului! Unde biserica şi catedrala mă-tii ai găsit tu ideea de a împărţi ţara în voievodate? Băi, pulă, tu măcar ştii ce pizda mă-tii e ăla voievod? Sau judeţ? Că nu sunt de acord nici cu împărţirea actuală. Să clarificăm pentru cretinii portocalii care cotizează la banca de spermă Udrea Elena: Judeţul, dobitocii pământului, era cel care conducea, în Evul Mediu,  în Ţara Românească, oraşele. Adică un fel de Burgermeister ardelenesc sau de şoltuz moldovenesc. De asemenea, judeţul constituia şi o unitate administrativ-teritorială din Ţara Românească, în aceeaşi perioadă. Deci, e o denumire ambiguă, de căcat. Mai conformă cu tradiţia mi s-ar părea împărţirea pe provincii, la rândul lor subdivizate în comitate sau ceva, pentru că aşa era în Transilvania, cea mai cu pula mare ţărişoară românească. Plus că am da şi nişte muie ungurilor care, potrivit lui Boc, se vor alege cu voievodat de sine stătător. 

Bun, am lămurit, pentru proşti, ce e ăla judeţ. E o denumire de căcat pentru că nu are o semnificaţie foarte clară sau foarte fixă. Să vedem, în continuare, care-i faza cu voievozii şi voievodatele. Boule! Voievodul este un mahăr militar. Un fel de general, ca ăla pe care l-a pus stăpânul tău ministru al Apărării, doar că are mai multe coaie. Voievodatul, idiotule, este o formă de organizare politică prestatală, independentă sau vasală, condusă de un asemenea mahăr militar. Adică, pe undeva pe la 1247, se atestă existenţa unor teritorii conduse de lideri războinici (voievozi), unde singurul criteriu de separaţie era autoritatea economico-militară, nu etnia, limba sau religia.

Să-nţeleg că tu, un căcat care, dacă aş fi coprofil, mi-ar face muie din picioare, de la 1,56 metri ai tăi, vrei să instaurezi o oligarhie plutocratică militarizată în fiecare zonă a ţării? Pardon, ai supt pula, nu înţelegi ce-ţi spun. Caută un dicţionar, eu nu-ţi explic! Şi nici nu vreau să fiu supus al voievodului de Galaţi (ceva gen Io, Nicu, prin mila lui Dumnezeu mare voievod peste un căcat de orăşel poluat şi plin de ţărănoi şi încă unul plin de cocalar fiţoşi, adică Galaţi şi Brăila). Apropo, mingiuţă! Tu ce Paştele mă-tii o să fii? Mare logofăt al Domnului Traian cel Pleşuv? Iar Traian cel Pleşuv va fi vasal şi sugător de pulă, sub jurământ de credinţă (pentru consilium şi auxilium îţi trebuie cap), al Uniunii Europene? Că eu aşa am auzit. Mizeria asta de labă teritorială pe care-o face căcăţelul este pentru lingerea mai catifelată a curului european. 

Ca să termin aici, că vreau să ard o ţigară: există şi o alternativă, la fel de portocalie, la această bătaie de pulă adusă istoriei: împărţirea pe regiuni, adică altă bătaie de pulă adusă istoriei. Băi, târtanilor, pe regiuni era împărţită ţara în vremea lui Gheorghiu Dej! Ce urmează? Redeschideţi bulăul de la Piteşti? Gata, nu mai am dispoziţie. Rumegare plăcută. Degeaba citeşte lumea, tot cine n-are habar de nimic "leagă şi dezleagă" pe-aici. Exact, singurul care avea dreptul acesta era papa, în vremea teocr... Forget it!

Amadeus - The piano

Sârmă

Am avut un vis. Un vis în care sârma de pretutindeni era liberă să-şi constituie societatea ei sârmoasă, în care nu există sârme ghimpate, neghimpate, galvanizate, zincate, de cupru, de fier, groase sau subţiri. O lume în care toate sârmele sunt egale.

M-am ciupit. M-am scărpinat la coaie. M-am ciupit iar, că mă excită chestia asta şi am descoperit că ăla nu a fost vis. Lumea noastră este lumea sârmei. Sârma conduce existenţa noastră, ea este cea care ţine universul laolaltă. Literalmente. Să-ţi spun de ce, neiniţiatule care aparţii tipologiei care mă trezeşte pe mine la şapte dimineaţa ca să închid un robinet. Omule! Robinetul ăla, dacă era legat cu sârmă, nu se mai strica! Dacia ta ruginită nu se dezintegrează pentru că i-ai legat toba de eşapament cu Sfânta Sârmă. Nici Mercedesul tău nu ar trece de ITP dacă nu ar avea măcar cinci metri de sârmoi în el, sub el, în balamale şi, mai ales, în instalaţia electrică.

Şi pentru că am ajuns la electricitate, cum crezi tu că ai putea să te plimbi cu tramvaiul fără sârme? Cum crezi că supravieţuieşte mă-ta fără să îmi facă mie felaţii la drumul mare? A furat toată sârma electrică de la calea ferată dintre Iaşi şi Galaţi şi a dat-o la fier vechi. De fapt, a devalizat Vasluiul, Oltul şi Sălajul, de-aia nu mai e curent pe acolo. 

Sârma este şi motivul pentru care Hitler a fost şmecher. Avea atât de multă sârmă, că a făcut perimetre imense, garduri peste garduri, până s-a trezit cu o mulţime de incinte din care aproape că nu se putea scăpa. Aşa că le-a umplut cu evrei şi ţigani. Istoria lumii este strâns legată de sârmă sau cusută cu sârmă. Sârma ne iubeşte. Viaţa noastră este guvernată de sârmă. Dacă nu ar exista această minune a tehnicii, eu nu aş putea fi, acum, conectat la internet. Chiar dacă eu am net wireless. E o sârmă spirituală, înţelegi? Fantomele există, dar reprezintă doar sârmăraie. Iar oraşele noastre sunt mirifice datorită sârmelor. Nu poţi să te uiţi şi tu la stele, că trebuie să vezi fire peste fire. Iubiţi sârma! Reparaţi Daciile cu sârmă! Sârma este viitorul, şi-a câştigat eliberarea din sclavia frânghiei şi, acum, e regina universului. Apropo, ştiai că suliţa cu care ar fi fost împuns Christos ăla în coastă se futuse, iar împărăteasa bizantină Elena, mama lui Costel, a reparat-o... cu sârmă? Aia e Sfânta Sârmă, pupaţi-o ca pe Pula Făcătoare de Minuni a Sfântului Pafnutie Eunucul!

Nightwish - Swanheart

Nervi gălăţeni (Dacă Bacovia avea nervi, am şi eu!)

Aş putea să fac o hartă cu locuri idioate din care scriu. De exemplu, gara din Galaţi. Despre asta dau una scurtă acum, că mi s-a pus pe chelie. Deşi sunt brăilean, nu am avut niciodată ceva împotriva gălăţenilor. Sunt iubitor de animale. Dar, astăzi, totul s-a schimbat. Nu, nu m-am îndrăgostit, la beţie, de vreo gălăţeancă grasă. Apropo, există şi altfel de gălăţence? Că eu nu am văzut. Revenind. Vin din Iaşi şi am de stat două ore în Galaţi. Asta ar fi destul de acceptabil, având în vedere că gara e relativ nouă, arată bine, are bibliotecă (de parcă stă pulea să citească în gară) şi magazine. Dar magazinele sunt geniale. Nu se poate plăti cu un card bancar. Pariu că la Vaslui se poate? Oare dacă le spun patronilor, se supără şi, din simţul rivalităţii, instalează nişte scule acolo? 

Nu mai zic cât am avut de căutat o priză care să funcţioneze şi să nu fie la cinci metri deasupra pământului. Cred că Galaţi este oraşul întrerupătoarelor. Sunt puse în rastel, câte cinci, şase, şapte la rând... Nici nu cred că sunt atâtea becuri în gară! În fine, am reuşit să găsesc una în sala de aşteptare, după ce a plecat o chestie ciudată care asculta manale într-un telefon cât pick-up-ul bunicii. Avea telefon cu disc de ebonită, să-l respectăm pentru asta! 

Concluzii: Gălăţencele sunt nasoale. A, mi-am adus aminte că ştiu una care arată destul de bine. OK. Majoritatea gălăţencelor este naşpa. Gara nouă e doar de faţadă, nivelul de civilizaţie tot ăla din Pleistocen a rămas. Galaţi e un Vaslui mai mare, fără magazine, fără chioşcuri şi fără bordeluri. Cel puţin pe o rază de un km în jurul gării. Orice deplasare mai lungă ar fi necesitat mai multă energie decât mi-ar fi asigurat 4 lei convertiţi în hrană. Unii gălăţeni nu au văzut în viaţa lor uşi automate. Brăilenii au dreptate să-şi bată pula de oraşul ăsta în care mai am de stat o jumătate de oră. Nero, treci la incendiat, pupa-ţi-aş bricheta ta! Apropo, tot respectul pentru Vaslui. Doar prin comparaţie, ho!

Stimaţi călători, trenul personal 7570 pleacă în direcţia Ploieşti, Tecuci, Mărăşeşti, peste două minute, de la linia 3. Vă dorim călătorie plăcută! Şi After Forever - Mea Culpa.