Traiul prin societate ne-a învăţat pe toţi că mucul este o problemă aproape la fel de importantă ca mâncărimea de coaie. Cele două se şi aseamănă. Ambele necesită o atenţie urgentă şi administrarea amândurora presupune talente de ninjălău. Apropo, am visat că învăţam să joc table. Revin la muci şi coaie, că table tot nu ştiu să joc. Adică, nici măcar dacă eşti civilizat şi scapi de muc pe calea clasică, adică-l propulsezi în batistă/şerveţel/şosetă, trebuie să ai grijă să nu cumva să dai un concert de tromboane şi alte alămuri cu (??) sau fără coarde.
Bun, nu insist asupra metodelor de extracţie a mucului. Sunt nenumărate, inclusiv sondarea cu ajutorul degetului, unei agrafe, unui pix, suflarea în aer, în mână, în batistă, în mânecă, în căciulă, în fularul târfei care stă în faţa ta la teatru şi din cauza căreia nu veti piesa şi-aşa mai departe. Omule, ai un muc în mână şi o să trebuiască să faci cunoştinţă cu o curvă bună, ceea ce presupune că trebuie să o atingi. Cum s-o feşteleşti de muci printre buzele vaginului? Trebuie să scapi de comoară! Deci cum scapi de invadatorii cei verzi?
1. Metoda sportivă: Dacă mucul este suficient de solid şi verzui (nu merge cu cei aproape fluizi şi transparenţi), poţi construi o bilă din el. Cu cât mai mare e mucul, cu atât mai compactă va fi bila şi, deci, mai uşor de aruncat. Dacă eşti El grande muchador sau ceva, poţi să loveşti oameni cu chestia aia!
2. Metoda guvernamentală: Dacă eşti fericitul tătic sau mămic al unui muc elastic şi lipicios, poţi, fără probleme, să-l întinzi, ca pe pateu, sub scaun sau sub masă. Bonus, când îl pui sub o masă, e că următorul care vine, mai ales dacă e lung în craci, se alege cu un imprimeu nou în genunchi. E enervant şi agravant dacă-nţelegi ce vreau să spun.
3. Metoda Mea: Depozitezi producţia de muci din ultima oră în mâneca unui reprezentant al autorităţii care te enervează şi de care-ţi place să-ţi baţi pula doar ca să-i demonstrezi naturii că se poate şi mai mult. E divin să vezi cum se holbează ca Hamlet la încheietura mucoasă a mâinii după ce adună tot materialul din interior.
4.Colecţionarul de muci: Dacă ai un perete suficient de alb la îndemână, aliniază-i, categoriseşte-i, cataloghează-i după consistenţă, după culoare, după dimensiune, după valoarea sentimentală... Apoi, poţi să-i prezinţi musafirilor, peste ani: "Uite, pe ăsta l-am recoltat după cea mai tare partidă de sex... Terminasem vreo patru numere, o ţineam în braţe şi l-am simţit că alunecă. L-am înşfăcat şi am rămas în dilemă: să îi tapetez curul cu mucul sau să-l pun pe perete, ca amintire? L-am pus pe perete... A fost primul meu trofeu". Ce colonialist am ars-o la faza asta...
5. Războiul mucului: Dacă locuieşti cu cineva a cărui producţie industrială de muci depăşeşte media, poţi să te şi întreci cu el. Ori pui tu pe deget un muc, el un muc şi vedeţi al cui se întinde mai mult, ori vă măsuraţi colecţiile. Atenţie! Mucii pot genera rivalităţi foarte periculoase!
Cargo - Ielele
