Icoana făcătoare de felaţii de la Mănăstirea Sodomeni

În acea zi cu eclipsă şi cu ploaie de meteoriţi, direct de la Muntele Athos, bastionul bărbăţiei dumnezeieşti unde metrii de falus însumat al cuvioşilor părinţi se ridică doar în faţa Maicii Domnului, icoana cu buze veşnic calde pătrunse în Mănăstirea Sodomeni pentru a fi, la rându-i, pătrunsă de evlavioşii pelerini adunaţi într-o coadă mai lungă decât ar putea fi cuprinsă de o privire omenească sau de o gură dumnezeiască.

Se spune că îngerii înfierbântaţi ar fi posedat mâna stângă a celui care-a fost binecuvântat a o picta pe Aproape Fecioara. Conform înţelegerii dintre heruvimi şi duhurile rele, cele din urmă au posedat dreapta care manevra ghioaga erectă şi lubrifiată a iconarului Paisie. De cum s-au slobozit, icoana de sub pensulă şi sula de sub mână, cele două s-au unit în bipolarul priapism, deopotrivă blestem şi binecuvântare. Icoana, de atunci, se spune că ar fi făcătoare de felaţii şi dătătoare de lemn matinal veşnic, motiv pentru care a fost pusă la loc de cinste pe Muntele Sfânt, unde, de atunci şi până la eclipsă, a însufleţit sutanele cu forţa de a se înfofoli în jurul a ceea ce mai degrabă arată a catarge decât a trupuri închinate Domnului.

Mănăstirea Sodomeni era de maici. Ce-ar putea face, te întrebi, gingaşele călugăriţe înfofolite în suficiente straturi de veşmânt cât sa strunească umezeala vaginală, cu asemenea icoană? Patriarhul răspunde cu logica pe care numai un om al Domnului o poate avea: "Un singur leac are udeala diavolească a maicilor, boala care le îndepartează de Pletosul Pironit: pula. Dar maicile nu atrag decât pe autorul acestui text ciudat, iar măgarul ăla nu calcă-n biserică nici să-l biciuieşti, darămite-n mănăstire! Aşa că trebuie atrase cantităţi cât mai mari de mădulare vânjoase, pentru că, altfel, lăcaşul de la Sodomeni riscă sa intre în faliment".

Şi madularele s-au aliniat, flasce, la uşa mănăstirii pentru a ieşi de-acolo pe veci erecte. La intrare, bărbaţi cu penisuri. La ieşire, penisuri cu bărbaţi. În schimbul blestematei blagoslovenii, şi-au lăsat agoniseala în cutia de argint a milei şi ADN-ul pe buzele tot mai groase, dar tot mai nesătule ale Fecioarei. Unii dintre ei se arătau darnici şi cu măicuţele care nu fuseseră niciodată mai pline de duh şi de har. Ba, câteva dintre ele nici nu făcuseră vreodată cunoştinţă cu duhul sau cu harul. Poveştile despre icoană deja circulau din gură-n gură, la fel cum aveau să circule mătărângile credincioşilor. Seminţia celor ce trec pe la ea acţionează ca un fel de botox şi umflă tot mai mult gingaşele porţi ale Sfintei Guri. "De-ar fi fost mai larg cadrul, să cuprindă şi celelalte două seturi de buze, întrepătrunse, umede şi primitoare cu ce-i lumesc precum au fost şi cu Duhul Sfânt la Buna Vestire!", suspinau părinţii athoniti pe vremea când Fecioara se afla pe Muntele Sfânt.

Mirenii, în schimb... Păcătoşii! Numai la pizda cea nici de prunc despicată nu le era gândul! De îndata ce-şi târau priapismele dureroase prin poarta de lemn a mănăstirii, numai la găuri hâde trăgeau, ceea ce mult a mâniat pe Domnul. După ceva timp, Creatorul a pus zăgaz minunilor icoanei, nu înainte de a trece şi El pe-acolo, deghizat într-un batrânel gârbovit, şi a poruncit ca opera îngerilor şi-a diavolilor să nu mai dea priapism, ci să vindece cancerul. Si la ce căcat ai vrea să scapi de cancer, dacă tot nu ţi se scoală pula? Şi uite de-aia a dat faliment Mănăstirea Sodomeni, iar icoana Maicii Domnului, acum doar făcătoare de minuni, zace, însetată, prin podul nu ştiu cărei Mitropolii şi plânge, dar nu că nu mai poate aduce fericire, ci pentru că ei nu i se mai aduce fericirea sub nas. Plânge mir, ce-i drept, în ceaunul unui biet clopotar care-şi prăjeşte zi de zi cartofii în el. Şi de cum mirul sfânt atinge limba clopotarului, cel mai puternic muşchi al trupului său se oţeleşte atât de tare, că, dacă loveşte clopotele de bronz ale catedralei, le face să sloboade un sunet atât de plăcut urechii, că ortodocşi din toată lumea vin să asculte liturghia şi să pupe ceva cadavru uitat prin preajma altarului! Şi de-aia chestia care atinge clopotele şi le face să bată se numeşte "limbă".

Turisas - One more

Când îşi imaginează oamenii cum arăţi tu în pat?

Imaginaţia bolnavă a semenilor te vânează peste tot. Mai eficientă ca orice pervers, aşteaptă să faci o mişcare ca să-ţi zugrăvească portretul pornografic la adăpostul te miri cărei cutii craniene. Când? Unde? 

1. Când cumperi prezervative împreună cu o femeie. Casiera va avea mereu privirea aia. Uneori vei citi în ochii ei cât de udă e. Încearcă să-ţi spună telepatic că vrea să ţi se alăture. 

2. Când cumperi prezervative singur. Oare cu cine le vei folosi? Cum? Ţi se va suge penisul? Vânzătorul ar dori şi el asemenea tratament. Cine nu l-ar dori? Oare arată bine tipa? Dar dacă nu e tipă? Dacă... Vai, să-ţi dea mai repede cutia de prezervative până nu îl observi. Dacă stă bine să se gândească, el n-a încercat niciodată un alt el. Oare cum o fi? Oare... Nu, schimbul trebuie să se încheie cât mai repede. 

3. Când mergi pe stradă cu un trandafir în mână. Cumperi o felaţie din viitor sau te revanşezi pentru una din trecut, care s-a finalizat în gura cui nu trebuia? Trandafirul ăla va vedea atât de multe scene pe care trecătorul de lângă tine nu poate decât să şi le imagineze pe jumătate... Baba care se aşează lângă tine în tramvai, oare când a primit ultimul trandafir? Când a simţit ultimul falus zvâcnindu-i între fesele unsuroase şi acum cvasifluide? Uită-te la ea. Va avea privirea aţintită asupra masculinităţii tale, dar mintea-i va fi cinematograf pentru adulţi!

4. Când te apleci spre o femeie să-i spui ceva la ureche. Dacă vârful limbii tale îi atinge accidental pielea, iar ea îţi ia mâna şi ţi-o apasă de vulva ei suculentă? Dacă exact asta-i ceri când, de fapt, îi spui doar că ăla care stă în faţa ta pute a varză stricată? Poate sucurile ei put a varză stricată!

5. Când nici măcar nu faci nimic. Cum ai arăta făcând ceva? Cum ar fi să se topească îmbrăcămintea de pe tine, să rămâi expus, iar toţi oamenii din jur să sară asupra ta, hulpavi, libidinoşi, erecţi şi umezi, să se înfrupte din goliciunea ta, în timp ce tu eşti butaforia nemişcată şi fără vlagă a unui viol aproape necrofil? Dar dacă ai fi tu violatorul şi ai ţintui-o de un zid rece pe cea în mintea căreia ai primit acest rol? Acum i-ar plăcea. Ce contrast între cărămizile reci care-i întăresc sfârcurile şi împunsăturile fierbinţi, adânci dintre pulpele ei! Ce scârbos, pentru că aşa spune un glas fără gură!

6. Când te scarpini acolo, jos. E o atingere lascivă? Îţi aranjezi erecţia sau ţi-o provoci? Ce vrei să faci cu ea? Ce-i în mintea ta? Oare minţile voastre pot intra în contact? Pot avea coitus? Poate smţi şi tu umezeala ei, poate o şi vezi. Ştii că te-a observat. Ce faci? Te mai atingi? 

Korpiklaani - Nordic Feast

Epoca marilor migraţii. Volumul al II-lea

Viaţa de istoric are o parte bună şi o parte nasoală. Partea bună e că se bea. Nu eşti boşcău, nu eşti istoric. E simplu. Partea nasoală e că înţelegi lumea. E, acum, să-ţi explice moşul de ce te trezeşti tu în fiecare dimineaţă cu gust de pulă pe sub limbă şi de ce îţi pute a căcălău prin tramvai sau prin metrou. După cum bine ştii, şi dacă nu ştii, te invit să mă mulgi de snagă, acum vreo mie şi ceva de ani veniră peste europenii vremii câteva neamuri furioase de băieţaşi călări, şucăriţi că li se terminase combustibilul pentru cal din stepele asiatice. Şi zi de vară până-n seară, puseră foc la noi în ţară, vorba cântecului, şi violară tot ce mai putea fi crăcănat, viu sau mai puţin. 

Bun, acum că ai informaţiile care-ţi trebuie, să trecem la lucruri cu adevărat serioase. Lumea asta mare este plină de căcat. Dar căcatul nu e uniform distribuit. În unele locuri e mai mult şi se îneacă norodul în el, în alte locuri e puţin şi doar te murdăreşti oleacă pe pantofi, iar în cele mai binecuvântate regiuni nu e deloc. Ele produc căcatul pe care-l teleportează cu lopata în lumea a treia. Precum şobolanii, suboamenii care n-au fost în stare să-şi facă sistem de canalizare şi care înoată în ciocolată până la nas caută un pământ al făgăduinţei. Drept urmare, înoată spre ţărmuri mai însorite şi mai înmiresmate. Migraţia asta are loc de câteva zeci de ani, porneşte din Kebabia şi îşi are ţinta prin Europa, mai ales aia de nord şi de vest. Drept urmare, s-a umplut lumea de germani pe care-i cheamă Ali şi care poartă după ei covoraşe pe care şi le-ntind în drum în cele mai inoportune locuri şi momente. Evident, toţi omuleţii ăştia sunt un corp străin în cultura vestică. Să ne înţelegem, nu afirm superioritatea vre uneia dintre civilizaţii. Orientalii şi-au avut momentul de glorie, occidentalii la fel. Acum sunt doar nişte zombalăi culturali şi se întâmplă ca violatorul să fie estic şi violatul să fie vestic. Treaba a fost fix pe dos în vremea Cruciadelor, când cavalerii cu "zale lucii", de fapt cămeşoaie transpirate şi duhnind a pipi, au penetrat vârtos Lebensraum-ul kebăbesc. 

Revin la migraţii. Când asiaticii şucăriţi au invadat Europa, înainte de anul 1000, amărâţii Bătrânului Continent au mimat, măcar, rezistenţa. Nu că ar fi fost mari iubitori de penis de cal şi călăreţ, dar nu prea aveau pregătirea necesară să se apere eficient. Dar nu au chemat ei mongolii excitaţi. Pe la 1200, kebabii au reacţionat destul de nasol la cruciade. Adică, legitim, ce pula mea cauţi tu cu instrumentu' de tortură la mine-n semilună? Marş de te sfinţeşte la tine acasă! Astăzi, în schimb, nu mai există inteligenţa colectivă a maselor pentru că nu mai există nici prea multă inteligenţă individuală. Omul e prost, iar civilizaţia din care face parte şi-a construit-o după chipul şi asemănarea lui. Uitând cum a fost când hoardele încăciulate-n blană i-au incendiat coliba, europeanul nostru invită în casa lui pe cel care o să-i dea foc în cele din urmă. Cum îi dă foc? Apăi du-te-n pizda mă-tii dacă n-ai auzit de 11 septembrie! Cum îl cheamă? Fiind corect politic, sancţionând reticenţa băştinaşilor la ingerinţele alogene şi oferind condiţii de înflorire nou-veniţilor. 

Bun. Acum că te-am aburit bine de tot, să concluzionez cu varianta prescurtată. Politicile occidentale vis-a-vis de populaţiile orientale se poate compara cu un homosexual care primeşte vizita altui homosexual despre care ştie că are SIDA şi, cu toate astea, îşi lubrifiază anusul, se proţăpeşte în poziţia caprei şi invită mădularul infectat, fără intermedierea prezervativului, în rect. Drept urmare, sfătuiesc pro-europenii să-şi facă rezerve substanţiale de ulei, pentru că vine pula şi, dacă tot o să vă îmbolnăvească, măcar să nu vă fisureze orificiul căcăstor.

Gyvata - Dolijuta

Ghid de agăţat petarde ortodoxe

Uneori, întâlneşti o femeie frumoasă. O vrei. Aşa că îi spui unele replici standard, gen scoţi ştrumeleagul la ea şi-i spui "vezi că ăsta nu se suge singur". În mod normal, orice femeie pune botul la replica asta. Dar eşti surprins să vezi că îţi spune că vrea să aştepte până la căsătorie sau că dacă ai avea frica lui Dumnezeu, te-ar suge în uşa băii. Dar tu eşti un dihor ateu. Alteori, ajungi prin ştie dracu' ce monastire de maici, iar Surioara Sofronia parcă cere falus. Dar tu nu ştii cum să agăţi duhovniceşte corect, aşa că n-ai ortodoxe fundamentaliste în palmares. Uite ce să le spui:

Hai să ne prefacem că tu eşti Eva şi în Arborele Cunoaşterii creşteau banane.

Vrei să-ţi arăt exact cât de tare era Sfânta Cruce?

Hai să vezi cum a despărţit Moise Marea Roşie şi cum s-a înecat faraonul în ea!

Hai în altar să-ţi arăt nişte moaşte care izvorăsc mir când le săruţi cu destulă evlavie.

Hai să ne jucăm de-a Maica Domnului şi Sfântul Duh!

Ştiai că există ceva mai bun decât Bunavestire?

Am aici ceva care o să te facă să înţelegi ideea de omnipotenţă divină.

Aş vrea să-ţi arăt ciocanul cu care L-au pironit pe Hristos de cruce.

N-ai chef să punem Mântuitorul în Mormânt?

Să ştii că există lucruri care învie în trei minute, nu în trei zile. 

Hai să vedem împreună ce-a făcut Domnul în a şaptea zi!

Uite cum a convins-o şarpele pe Eva să-i pape merele.

N-ai chef să înfigem lumânarea în colivă?

Hai să-ţi arăt de ce n-au voie femeile pe Muntele Athos!

Ăsta (îi arăţi ştrumeleagul din dotare) este Muntele Golgota. Nu se escaladează singur.

Ne jucăm un pic de-a inchizitorul şi vrăjitoarea?

Ştii la ce mă duce cu gândul cuvântul "erezie"? La ce-mi provoci tu când te spovedeşti în faţa mea.

Am auzit că-ţi place duhovnicul tău. Hai să-ţi dau motive să treci pe la el.

Tu transformi carnea în lemn mai repede decât a transformat Hristos apa în vin!

Hai să-ţi demonstrez cum s-a rupt în două Templul din Ierusalim!

Vreau să-L cufund pe Hristos în Iordan şi să-l Botez.

Mi se mai spune că am ceva în comun cu Irod cel... Mare.

Acum aştept o invazie de futaci prin mănăstirile patriei, unde aveţi datoria sacră de a desacraliza surorile şi de a face poze cu cărţile legionare din biblioteci! Succes la pironit Hristosul de cruce. La botezat Domnul. La înfipt suliţa în coasta lui Mesia. Aţi înţeles aluzia.

Turisas - Ten more miles

Am auzit că s-a dat bacul

Aşa mi s-a dat să văd printre perechi de sâni care mi se bălăbăneau pe sub nas, şi nu mă refer la sâni reali, ci la de-ăia plini de silicon, fotografiaţi c-o mână pe aparat şi cu una pe pulă de paparazzi, că şi anul ăsta s-a dat bac. La fel, am auzit că s-a picat mai ceva ca anul trecut, ceea ce mi se pare un pas pe calea cea bună. Toată lumea caută vinovaţi şi se slobozeşte verbal pe Minister, Guvern, Băsescu, Hitler, Stalin etc. Nu voi insista asupra faptului că singurul vinovat pentru prostie este ori posesorul acesteia, ori cel ce şi-a băgat ştremeleagul învârtoşat prin părţi fătătoare muiereşti, în ciuda faptului că ambii parteneri de futai aveau, la un loc, un coeficient de inteligenţă de patru cifre... dar cu virgulă după prima. Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, deşi genial, mulţumesc de aplauze, îmi dau seama că prea mulţi psihopaţi ca mine ar prejudicia universul drept pentru care cheltui pe prezervative mai mult decât pe bere. 

Bun, am găsit vinovatul, deci lăsaţi oamenii să respire. Acum, să explic de ce nasoleala nu e că s-a picat prea mult, ci că s-a promovat prea mult. N-au de ce trece pe poarta facultăţilor atât de mulţi nătărăi. Studii superioare înseamnă şcoală pentru elite, iar elita nu înseamnă 40 şi ceva la sută, ci, cel mult, zece procente. De ce? Pentru că alea zece procente sunt garanţia că un doctor în orice nu are nevoie să explice ca pentru cretini nişte idei, ci le poate prezenta aşa cum sunt ele, mai eficient, unor studenţi care pricep. Examenele ar fi pe bune şi n-ar lua nici dracu' zece la toate fără să pună piciorul în bibliotecă un an de zile. Acum, că atâta lume are acces la studiile astea superioare, un licenţiat în istorie care dispune de glorioase cunoştinţe la nivel de clasa a cincea este echivalentul unui pasionat care ştie şi gândeşte, adică al unui istoric. La fel, un economist care a copiat cât s-a putut e la fel de economist ca un viitor laureat de premiu Nobel. De ce? Uite de-aia, că vrem să avem o ţară de intelectuali, să arătăm ce neam cu pula mare avem noi şi să stea gunoiul de zece metri pe străzi pentru că numeni nu se coboară la nivelul de a fi măturător. Nah, ce pula mea, am diplomă de doctorat şi dau la măturică? Să dea unu cu patru clase! A, nu mai e nimeni cu patru clase? Doar doctori? Apăi, nasol, lasă să se adune căcatul, că n-are cine desfunda canalizarea. E mişto să filosofezi înalt, inhalând vaporii duhnitori. 

În încheiere, aş dori să-mi bag pula. M-am sictirit să tot constat evidentul, ca să poată fiecare rezultat al penelor de cauciuc să-l priceapă. Cred că, de acum încolo, am să scriu pe aici numai când sunt beat sau fumat bine, ca să pot fi pe înţelesul unui popor de la care aveam pretenţii. Nu, n-aveam pretenţii de genul celor emise de Adolf pentru nemţi, dar m-aş fi aşteptat ca măcar să conştientizeze valoarea unei diplome din perspectiva dificultăţii obţinerii ei. Dar, nu, toată lumea se vede în oglindă cu pulă de negru şi cap de japonez. Spor la măturat, dragii mei frecători de punte! Vă stă bine în cămaşă verde.

Flogging Molly - Devil's dance floor

Lustruitul pulii

După cum am promis, miercurea e zi de poştit redacţia. Sau de răspuns cititorilor. Gugăl m-a dat ca exemplu când a venit vorba de lustruitul pulii, aşa că, da, Dumnezeul din mine îţi va şterge ţie, draga mea cititoare, dezamăgirea de pe mutriţa ta dulce cu buze aproape virgine.

De unde ştiu că eşti fată? Ca să fiu sincer, nu ştiu. Dar sper că eşti, pentru că nu vereau să comunic cu un bărbat interesat de asemenea subiect. Bun, hai să vedem cum se lustruieşte pula, ca să-ţi alunece mai bine pe unde vrei tu s-o îndeşi. În primul rând, poţi folosi varianta clasică. O lingi bine. Nouă, bărbaţilor, ne place să ni se plimbe o limbuţă roz şi feminină peste vârful ciupercos al păjlăboacei. E alegerea ta dacă o şi dezmierzi cu buzele sau nu. Ideea e să fie limbă, ca să aibă luciu, să-şi lumineze calea prin hăţişurile vaginului tău găunos. 

O altă metodă, pentru penisurile moderat de zgrunţuroase, ar fi... ceva mai laborioasă. Rade-te la văgăuna cu mulţi tei. Stai departe de organ vreo săptămână, să te faci ţepoasă ca moaca unui boschetar libidinos agăţat de tine de prin birtul sătesc. Hai, nu-mi spune că nu ştii cum se simte, că te-am văzut pe-acolo! Acum, apucă mătărânga cea nelustruită cu ambele mâini şi freacă-ţi-o de podoaba capilară proaspăt crescută din propria-i cenuşă. Ar trebui să-i dai lustrul mult dorit.

Pentru falusurile cu adevărat şmirgheloase, care te fac să urli din străfundurile tale, care-ţi întorc pizdoiul pe dos, care-ţi râcâie grumazul din interior, care-ţi intră în cur ca harponul în balenă, care-ţi fac stomacul sacoşă de Kaufland etc, ai nevoie de măsuri extreme. Şi, cum cui pe cui se scoate, ai nevoie de nişte şmirghel bun, de-ăla de frecat căcatul uscat de pe mobilă după ce plec eu, nesatisfăcut, de la tine şi-ţi răsplătesc maroniu masa din bucătărie pentru performanţele tale sexuale sub ştachetă. Munca e simplă, freci pula-n cerc cu şmirghelul până reuşeşti să-ţi orbeşti vecina mezozoică de peste drum cu lumina lunii reflectată din capul cel bine ferchezuit. Pentru mai mult efect, unge baluba cu ulei sau vaselină, să iei puncte şi la impresia artistică!

Acum că te-am instruit cu privire la tema pe care mi-ai dat-o săptămâna trecută, hai să te psihanalizez un pic. Şi prin psihanaliză nu înţeleg viol în liftul de la copacul tău. De ce vrei tu o pulă lustruită? Pentru că eşti o târfuliţă care crede că orice străin are bani mulţi cu care să te poată duce în barul ăla în care n-ai intrat niciodată. Şi, pentru că eşti proastă, singurii oameni despre care eşti sigură că-s străini sunt negrii. Orice expert în stereotipuri ştie că negrii au pula aproape la fel de mare ca mine. Deci ţi se propteşte în gât. Nasol, asta înseamnă, în mintea ta îngustă, că pula nu e bine lustruită, nu că gâtlejul tău e la fel de strâmt ca tunelul săpat de un gândac în pâinea uitată-n scara de bloc două zile. Şi mai nasol e că barul în care n-ai fost niciodată e birtul sătesc mai sus menţionat. Ai rămas, cum s-ar spune, şi cu pula ruptă-n două pe gât, şi cu banii luaţi. Poştire plăcută!

Gaia Epicus - Firestorm

De ce monştri verbali?

Pentru că vaginul mult prea adânc al distinsei dumitale mume nu suportă decât monştri şi limbă, de-aia. Dar, întrucât monştri limboşi suna cam dubios iar mumă-ta nu prea are obiceiul de a se spăla în vagin decât dacă o bureţesc eu bine înainte de coitus, am ales să fiu un pic mai ninja cu perdea pentru prima şi ultima oară în viaţa mea şi să-mi pun prezervativ peste pseudonim. Şi uite de-aia n-ai tu fraţi, nu pentru că ai fi ceva pula mea ştie cât de special şi capodopera futaiului alor tăi.

Acum, sincer, de ce scriu eu căcatul ăsta? Pentru că desconsider. Dar nu desconsider din lipsă de respect, pentru că, dacă faci parte din cretinii care ajung aici căutând pizde flocoase sau ce alte fetişuri cretine ai tu atât de aproape de inimioara bolnavă încât să mi le spovedeşti cu penisul în beregată, sub sutană, trebuie să te informez că sunt suficient de inteligent încât să îmi respect chiar şi duşmanii care n-are valoarea mea, dacă înţelegi ce vreau să exprim prin dezacordul flagrant. Adică am un IQ de trei cifre şi asta e suficient fără să-ţi etalez cifra mai mare de trei a zecilor.

Acum, că am rămas doar noi, cei care putem urmări un text cu fraze lungi, hai să explic de ce exist şi mă exprim aiurea pe aici: pentru că dispreţul deschide multe minţi. Dispreţul doare ca o pulă de cal îndesată într-un anus prea strâmt sau prea virgin. Şi dacă nu doare, mie prea puţin îmi pasă. Interneţii sunt plini de bloguri cu floricele, cu roz, cu târfe, cu poezele fericite, cu pisicuţe, cu fluturaşi şi cu morcovi mov. Vreau să scriu şi miercurea. Şi promovez scrierea mea de miercuri printr-o scriere de joi, după un chiul de luni. Adică luni am fost prea obosit după activitatea intelectuală, iar miercuri mi-am dezinfectat organismul cu alcool mult şi bun. La mulţi ani! Miercurea va fi rubrica "poşta redacţiei". Adică iau cea mai deşteaptă căutare de goagăl care direcţionează spre regatul meu virtual şi o fut în stilul Armatei Roşii, adică aşa de bine, că târfa o să se simtă poştită ca ultima ţigară dintr-o cameră de cămin studenţesc. Asta pentru că mă simt nasol să râd doar eu şi vreau să împart, ca un dumnezeu cu d mic care se respectă. Am plecat la facultate, hai la măciuci calde pentru guriţe reci!

Mi-am găsit zeu!

Domniile voastre se aşteptau să scriu de ieri, cum mi-e mie ritualul matinal de lunea, dar se vede treaba că lumea uită ce creştin bun sunt eu şi cum nu muncesc eu de Paştele mamei domniilor voastre. Nasol momentul, noroc că mi se rupe. Bun, n-a fost luni, e marţi. De fapt miercuri. Şi nu stau prea bine la capitolul subiecte, pentru că m-am scufundat în texte savuroase despre unele puşcării comuniste de prin anii '50. Mă inspiră chestia asta, dar cred că am mai spus-o. 

Când mă fac mare, vreau să fiu criminal. Mai ceva ca norvegianul asupra căruia vreau să zăbovesc. Ăla da viking adevărat! Dacă nu ar fi nazist, mi-aş face icoană cu el (autorităţile statului generează trafic colosal pe monştriverbali, că deja o dau subversiv. Bodaproste, futeţi clicuri şi pe reclame, vă rog). Să intri în tribunalul în care urmează să fii judecat, să te uiţi la mumele, taţii, surorile şi curvele ălora pe care i-ai ciuruit şi să le fuţi un Heil Hitler şăgalnic nu e uman. Nu e dumnezeiesc. E şi mai şi. Dacă nenea ăsta moare şi Dumnezeu există, se duce direct la el, îl saltă de guler de pe tron şi-i trăsneşte două perechi de palme şi-o râgâială cu mujdei fix în nas. Toate astea, în timp ce joacă rol de organ erect al statului, adică de portpulan cu caşchetă. După care îşi ia lista cu sfinţi şi-l caută pe unul Ştefan Voievod, despre care a auzit el treburi nasoale. Cică de când a ajuns Ştefan cel Mare sfânt, Maria nu mai e Fecioară. Iar norvegianul voia să bucificatorul oficial al Mă-sii Domnului. Mărturisesc că mă tenta şi pe mine, dar nenea ăsta merită. De-ar fi fost anarhist... Şi după ce-l găseşte el pe Ştefan, îl leagă de-un stâlp, îi violează anal pe toţi legionarii şi ultranaţionaliştii fără creier care l-au făcut mai erou decât e cazul cu o armă de vânătoare, urinează nesăţios, cu gemete de satisfacţie, pe mănăstiri şi-l slobozeşte apoteotic pe vodă. Nu că aş avea eu ceva cu Ştefan, chiar îl admir, tocmai de-aia aleg asemenea personaj pentru a ilustra, comparativ, anvergura coaielor vikinge. Adică, să-nţeleagă tot gerontofilu' de Vaslui, Ştefan e baştan. E boss de boss. E faraon de faraon. Dar Anders Brevik e mai faraon, mai boss, mai baştan decât toţi vozii, dracii şi zeii la un loc. Atâta doar că-i cu nazismul şi asta cam pute, nu neapărat a jidov pârlit cât a stat nasol şi opresiv. Noapte bună.

Fairyland - Eldanie Uelle

Şi hoiturile se excită

Am să vă spun o mică povestioară ca pula. De ce ca pula? Pentru că a circulat din gură în gură. Se făcea că venea Paştele. Paştele anului Apocalipsei... Da, mai e vreo lună până atunci, dar mutrele bisericeşti deja exploatează, din spatele sutanelor şi basmalelor, acest pilon al industriei spălătoriilor de creiere. Conferinţe peste conferinţe, care mai de care mai pseudoştiinţifice, ascund sub titluri academice sesiuni prelungite de îndobitocire şi pregătire pentru şederea de-a dreapta Tătucului. Mortăciuni apetisante pentru bătrânele scămoşate, neepilate pe limbă, sunt purtate din sală în sală spre a-şi îndeplini misiunea de jucărele sexuale. Undeva în Iaşi, s-a ţinut slujba sau conferinţa înalt prea academică "Cu Hristos în celulă", despre cum scăpau deţinuţii de prin pârnăile comuniste săpunul întru Hristosul veşnic vigilent care-i viola cu revelaţia puternic învârtoşată. Toate bune până vine pauza de cafea, ţigară, călugăriţă sau autoflagelare, după gust. Din sală, glasul clerical al unui popă vajnic urlă din tot drobul că moaştele aduse acolo ca material didactic, pentru a ilustra dosnicele datini prizoniereşti, au început a se căca mir. Apăi, nu ştiu alţii cum sunt, dar eu mi-aş băga penisul în mirul lor, că-mi strică bunătate de cartofi prăjiţi. Nu-i bun decât la parfumat tufărişuri trecute de prima tinereţe, în speranţa vreunei limbuţe rătăcite care nu trebuie intoxicată de miasmele sfintei nespălări. Clar, şi mortul sau moarta s-a udat abundent la auzul atâtor vorbe pornoase şi la simţirea atâtor pupături de îndoielnică evlavie necrofilă. Iar cioclii cei bărboşi au fost oamenii potriviţi la locul potrivit, de membri ai selectului club al celor ce-au văzut Ejacularea Post Mortem! Să ne frecăm organele genitale întru Aleluia, căci mare minune s-a petrecut acolo!

Să ne întoarcem cu un an în urmă. Alt Paşte, alte conferinţe, alte moaşte. Iar pauză de mirungere, dacă înţelegeţi ce vreau să spun. Iar glas grav de bas deturnat către cele dubioase. Iar orgasm necro, taman când se vorbea despre Hristoşi bine fixaţi de cruci supradimensionate. Mie mi se pare că mortăciunile astea se excită foarte ciudat, aşa, în văzul lumii, taman când juisarea lor e mai de efect. Adică, uite aici scenariu: preasfinţiţii şi preafericiţii sunt conştienţi că nu prea se uită decât penisurile în gura lor. Nu că nu le-ar plăcea, dar prea multă ciclopime şerpiliană strică, iar puţină varietate nu se poate refuza. Au nevoie de subtitrare, de efecte speciale, de sânge sau, în cazul nostru, de ulei puturos. Popi şi profani se unesc într-un scop comun: pauza. Cei din urmă ca să plece la un sacrificiu de capre, cei dintâi ca să calce pompiţa cu mir şi să-şi aducă auditoriul înapoi, momindu-l cu o orgie necro mai ceva ca la catolici, să vadă ei, papistaşii dracului, cine-i mai plin de duh dintre duhnitori! Şi treaba funcţionează an de an, căci scurtă e memoria celor săraci cu duhul care moşteni-vor, zice-se la Scripturi, Împărăţia Cerurilor, cu Gagarin cu tot!

Ce concluzii aş putea să trag eu din toate cele istorisite mai sus? Parcă n-am cuvinte, sunt uimit de asemenea miracole ce se petrec în preaşma Sfintelor Sărbători de Paşti. Mi-aş da căciula jos de pe cap ca să-mi acopăr erecţia legendară ce mă aduce mai aproape, ca stare, de sfinţişorii defuncţi care încă mai sunt gerontofili. Dar, vai, eu am alte preferinţe sexuale! Eu nu vreau să mi se scoale mătărânga după ce crăp. Planul e să fac suficient sex în timpul vieţii, ca să nu-mi mai trebuiască şi de sub pământ. Nu de alta, dar nici nu aş simţi nimic, nici nu mă atrage să-mi gâdile vreo octogenară MILF-oasă organul pulos cu mustaţa ei stalinistă. De reţinut, însă, că încă mai trăiesc printre noi personaje care cred că există futai şi după moarte, într-o deşartă speranţă născută din creştinescul viol conjugal, adică din îndeplinirea datoriei de noapte fix când are pulărăul transpirat chef... Îmi pare rău că nu pot salva lumea, dar încă nu mi-au venit rezultatele testului psihiatric de care am nevoie pentru permisul de port-armă.

Turisas - Rex Regi Rebellis

Facerea de bine e futere de inimă

Dumnezeul din Mine spune că nimic nu este mai nobil decât să-ţi pese, să ajuţi, să fii bun, să dai mai mult decât primeşti şi restul de poveste se ştie. Da, te simţi foarte bine când dai mai multă muie decât primeşti, când calci pe gât mai mulţi ţigani decât te calcă pe tine, din nou etc. Păi cum să fie bine când îţi pasă? Uite, se ia un om care stă să crape mai definitiv şi decât necăcăciosul Kim Jong Il. Suferă cu inimioara şi asta nu pentru că vreo târfă i-a cerut patru lei pe un futai eşuat în lift, în loc de trei. De unde ştiu asta? Pentru că omul tău e femeie, iar femeia asta e a ta. Tu eşti un bun samaritean şi-ţi faci testele medicale aferente, în urma cărora descoperi că eşti compatibil. Pui mâna pe puşcalăul de proastă calitate din dotarea paznicului de spital şi îţi tragi trei încărcătoare în cap, să crăpi în paştele mă-tii, ca să aibă mult iubita ta fătucă inimioară nouă. Se face transplantul, aia, ca prin minune, supravieţuieşte spitalului românesc şi pleacă pe drumul ei. De aici se deschid două portaluri strălucăreţe ca poponarul din Tuailait, către două universuri paralele: Ori îşi bagă pula-n viaţa ei şi se călugăreşte, pentru că ăla pe care l-a iubit sau, mă rog, ăla din regiment care a futut-o mai cu spor, şi-a dat inima pentru ea şi nimeni altcineva nu ar putea s-o iubească la fel de cu spor, ori, după ce i se lipeşte bine aorta, sare în pula primului negru atât de bine, încât hoitul tău se va simţi, din mormânt, futut în inimă cu legendara pulă de ciocolată. 

Care-i morala scenariului? Dacă-ţi pasă şi faci bine, te fute un negru în inimă în timp ce tu eşti mort. Ai distrus trei vieţi: A ta, a curvei şi a negrului, că l-ai transformat în necrofil cu un fetiş dubios pentru atrii şi ventricule. Şi asta pentru că aşa ţi-a spus ţie bunică-ta după o supradoză de tămâie, că dacă faci bine hărpuieşti ca un ministru pe vălătuci măcar până la următoarea apocalipsă. Şi nici măcar asta nu e o afacere, că apocalipse sunt din două în două luni, iar când nu sunt apocalipse sunt alegeri.

Ca să închei, dau un sfat, că doar de-aia sunt eu duhovnic şi tu nu eşti: Dacă nu poţi face rău, măcar nu face bine! Dacă nu te excită sexual semimortăciunile care se roagă la tine, monument al nepăsării, măcar îţi faci existenţa mai simplă şi crăpi mai târziu, că mori de infarct în loc să mori de grija pula mea ştie cui!

Lord of the Dance - High Priests

Ieşirea din căcat

De când a început facultatea, am constatat o extorsiune a lipsei de net care a dus la faptul că aştept doritorii de muie să se alinieze la dreapta mea mai în ordine decât hristoşii la crucificare, că dacă nu cac eu texte la săptămână, nu se apucă nici pulea să dea vechile perle de înţelepciune mai departe întru propăşirea mea. Dragi tovarăşi, dacă nu vă place, nu mai citiţi, că-mi futeţi statisticile de pomană şi iar îmi vine a da muie. În fine, dragi tovarăşi, eu am ieşit din căcat, posed conexiune suficient de potentă încât să vă alăptez cu texte şi Spermol Plus, aşa că puteţi să mă veneraţi în continuare. Muie cu căcatul din care am ieşit tuturor celor care şi-au uitat dumnezeul.

Byzantion - Pe tine te lăudăm

Legile glorioasei noastre societăţi

Oamenilor le place să aibă legi, pentru că sunt nişte oi proaste. Românii, cu atât mai mult. Anarhia n-ar prinde niciodată aici, pentru că mereu vor exista ţigani şi ţărani printre noi. Nu s-a gândit nimeni să-i extermine, dar asta e altă poveste, pe care-o depăn eu cu tovarăşul Adolf când mai vrem să ieşim, de dragul vremurilor bune, la o dejidanizare profesionistă prin scările de bloc. Dar să trecem la normele care ne conduc minunata societate.

1. Eu te-am făcut, eu te fut primul.

2. Să nu-ţi faci nuntă fără babe cu bigudiuri şi capot pe ele. Nimic nu se compară cu o sursă de duhoare care se isterizează că nu mai e rată de Coarnele Căprii la 1 noaptea.

3. Închină-te în tramvai, chiar dacă dai cate-n gură la o sută de oameni. Dumnezeu e băiat finuţ şi o să-ţi plesnească fierea întocmai şi la timp, la fix 74 de ani şi 40 de zile.

4. Cumpără-ţi rubedenii nespălate la ţară, pe care să le cheme Domnica sau Sultănica, şi care să contabilizeze nunţile şi pomenile la care te-ai dus tu, ca să ştie dacă vin sau nu la nunţile şi pomenile tale.

5. Mergi la cimitir. Nu ştiu ce fac oamenii vii în cimitir, dar, dacă nu te duci când se duce toată lumea, eşti un wolves-heafud nenorocit, un paria, un ostracizat, un bulangiu ilegalist, futu-te Putin între degetele de la picioare!

6. Cumpără bibelouri multe. Trebuie să fie colorate şi să semene cu chestiile pe care le vezi când ai coşmaruri sau când fumezi iarbă nasoală. Musai, le vei ţine într-o cameră în care nu intri decât când ai musafiri, ca să-i impresionezi.

7. Să ai mileuri. Ele trebuie să fie gălbui, să pară vechi, şi croşetate de cumătra naşei finei mătuşii verişoarei unchiului care a crăpat şi căruia trebuie, apropo, să-i faci pomană, deci vezi punctul 5.

8. Când vorbeşti la telefon despre borşuri, ciorbe şi neamuri pe care-mi vine să le omor cu pietre, vorbeşte în aşa fel încât omul de la celălalt capăt al firului să te audă şi când se întrerupe telefonul. Dar vezi să ţipi tare, că poate omul e la Satu Mare şi tu la Constanţa.

9. Dacă-ţi pleacă namurile siloase în Italia, ai grijă să te lauzi cu banii pe care ţi-i trimit. Să-ţi iei un televizor cât cinematograful, pe care să-l pui fix în camera cea mai mică şi mai de chirpici din casă. Deasupra lui, pune un mileu şi, pe perete, un covor. E trendy să ai covoare pe pereţi şi pături de cânepă pe duşumea.

10. Periodic, plimbă-te prin oraş cu câte-un băţ în mână. Poate să fie orice. Sapă, coadă de mătură, pula mea, nu contează ce e. Dă din el cât de tare poţi, ca să atragi atenţia asupra statutului tău. Cine are coadă, are mătură. Cine are mătură, are casă, deci eşti faraon.

11. Dacă eşti femeie, nu uita să îţi iei nişte boarfe de cârpă cu floricele din care să se vadă că ai cinci metri de spaţiu între sâni şi picioare de pod. Grasă şi frumoasă. Ăsta e standardul.

12. Bate-ţi nevasta la intervale regulate. Altfel, va crede că n-o iubeşti. După ce-o baţi, fute oleacă la ea. Pizda vânătă se mulează pe ciomag ca tricoul roz pe fi-tu.

13. Când pleci cu maşina, obligatoriu ia o babă cu tine şi pune-ţi cruci şi icoane peste tot. Nu poţi să înjuri ca tractoristul dacă Dumnezeu nu ţi-e martor şi dacă nu se fălesc vreo două-trei băbăciuni că eşti bărbat adevărat, cu pulă şi tot ce-ţi mai trebuie.

Agathodaimon - Stindardul blasfemiei

Prodact ăuernăs chempein sau "neşte" reclămi

Ai probleme cu dinţii? Pasta de dinţi Bokank a fost încălţată pentru tine. Numai pentru tine, nu şi pentru ceilalţi 500.000 de masochişti care adoră tratamentul şpiţului în barbă. Acum şi cu bombeu de bronz, pentru dinţi sănătoşi şi proteze lipite cu supergigirapidu'.

Adezivul Pleoşky. Fără el, pasta de dinţi Bokank cu bombeu de bronz ar fi fost degeaba. Pentru ceilalţi oameni care sunt nişte bulangii şi nu ne cumpără produsele, Pleoşky e inutil pentru că nu au nimic de lipit cu el. Totuşi, Pleoşky salvează situaţia. Lipeşte prezervativul concurenţei de pula ta, ca să nu rămână prin pizda mă-tii şi să-l pescuieşti cu undiţa noastră diferită de undiţele obişnuite. Încă nu ştim cum.

Te caci puroi verzui care miroase a hoit? Nu lăsa puroiul verzui care miroase a hoit să-ţi umple stiloul cu care semnezi actele de divorţ. Pune-ţi dop! Dop este un supliment alimentar făcut din puroi albăstrui care miroase a levănţică şi conţine Aloe Vera, deci e bun. Dacă apar manifestări neplăcute sau dacă vreo pulă vagaboandă vă împinge dopul în gât, adresaţi-vă la 112, să aibă fătucile alea de ce râde oleacă.

Ştiai că 95 la sută dintre europeni mor? Dacă mori, târfa ta nu va avea nici sicriu în care să te îngroape. Intră în clubul celor 5 la sută dintre europeni care sunt ucişi de târfa lor pentru asigurarea de viaţă. Fă-ţi asigurare la noi. Numai aici acceptăm prime lunare în sclavie. Pentru doar 28 de zile de construit piramide pentru CEO-ul nostru, târfa de mai sus va putea să cumpere coşciug pentru tine şi Ferrari cu care să intre ea în prima Dacie obosită pe care o găseşte. Sau mută-te în Africa, să nu mai fii european.

Caruz Shit Corporation salvează Brăila. Creează locuri de muncă pentru milioane de brăileni, din cei 200.000 care au mai rămas pe aici. Lopătari de căcat, înghiţitori de căcat, producători de bere făcută din căcat fermentat, barmani la crâşmele care vând bere făcută din căcat fermentat, muncitori în fabricile de bocanci pentru înotătorii prin căcat... Pula mea, Caruz Shit Corporation e o treabă, e un simbol, pentru că, datorită lor, ştii că te apropii de Brăila imediat ce ieşi din raza de acţiune a Vasluiului.

Iar te caci chestii ciudate? Băşinile tale sunt suficient de puternice încât să umfle pânzele unui galion spaniol? Te caci scândură de placaj? Nu mai face grătar lângă teritoriul tăietorilor de copaci sau, cel mai bine, cumpără Toporol. Aplicat cu fermitate la nivelul cefei, vindecă prostia instantaneu. Acest medicament acţionează în aproximativ 15 secunde. Cercetările au descoperit urme de dinţi pe coşul în care cad capetele. Această manifestare este normală. Pentru efecte secundare nasoale, gen alergie la fier, adresaţi-vă inchizitorului local.

Nu-i aşa că Inna pare aproape vie în reclama de la Pepsi? Te atrage? Ai îndesa un pic de cep în butoiul ei? I-ai umple portativul cu note? Înţelegi tu? Nu te poate ajuta nimeni... Dar stai! Soluţia este chiar în oraşul, satul sau cătunul tău. Cimitir. Raiul necrofilului neîmpăcat cu sine. Cimitir. Locul în care curvele grase nu-şi au locul. Cimitir. Acum şi în spatele ghetoului tău!

Lyriel - Days of yore

Moartea ne-a despărţit...

O priveam cum atârna, flască, cu gâtul strâns într-un laţ donat de pianul vechi din casa ei, care, acum, nu mai ştie să cânte nota do. Coarda de pian scrijelea în pielea ei albă un set de dungi care vorbeau, în surdină, de agonia ei, de smucirile ultimelor ei suflări care, veţi vedea, nici puţine şi nici ultimele nu vor fi fost. Pe covorul încălzit de dragostea noastră stăteau, într-o dezordine care mă făcea să mă simt ca acasă, bucăţi din sânii ei şi vreo şase degete cu unghii roşii, impecabile. Diformitatea pe care o creasem era perfectă. Scâncetele ei disarmonice închinau ode surde ultimei mele opere. O iubeam sincer. Nu era doar o atracţie între noi, avea să dureze până la proverbiala despărţire de care numai Moartea ar putea fi răspunzătoare. Ştii ce nu-mi plăcea la ea? Sânii ei erau prea mici. Nu puteam să fac dragoste cu spaţiul dintre ei, iar ea n-a înţeles că aş vrea să şi-i apropie, ca să simt ceva. Aşa că n-am făcut decât să fiu mai explicit. Bisturiul fostului ei soţ, un renumit chirurg de altfel, m-a ajutat foarte mult. Îmi pare rău, iubirea mea... Nu am ştiut că era primul bisturiu şi că era atât de tocit. Deşi durerea ta mi-a depăşit aşteptările, aş fi vrut să-ţi fut mai repede sânii ăia frumoşi. Când au căzut pe jos, i-am lipit, unul de altul, şi m-am aşezat cu mădularul erect între ei. În timp ce mă mişcam, plin de plăcere, picături din sângele ei curgeau pe ceafa mea, răcorindu-mă. Aproape că terminasem... Am preferat să-mi dau drumul în rănile ei, în cinstea hălcilor de carne care mă dezamăgiseră doar pentru a ajunge să mă satisfacă mai apoi. Probabil că durerea ei a început să crească. Gemetele. Ah, gemetele! N-am să le uit niciodată. M-am temut pentru viaţa ei, pentru viaţa urletului pe care coarda de pian i-l înăbuşea... Am lăsat-o să se prăbuşească pe covor. Atunci a slobozit ţipătul perfect. Nicio simfonie n-ar fi putut să egaleze extazul pe care ea şi numai ea, neîntrecută de nimeni dinaintea ei şi de nimeni de după ea, a reuşit să mi-l provoace.

Din nou, sângele îmi umfla mădularul de care ea se temea atât de sublim. Sper că mă va ierta, dar am apelat, din nou, la acel bisturiu. Îmi plăcea vulva ei rumenită de cei patruzeci de ani pe care-i împlinise, dar mirosul de sţnge menstrual îmi repugna. Era un sânge impur pe care n-aş fi putut să-l gust vreodată. Am construit în abdomenul ei propriul meu vagin, sculptat în aşa fel încât să mi se potrivească perfect. L-am lins cu sete. I-am strecurat între buzele uscate de plâns limba mea înroşită. Am făcut dragoste cu ea în proaspătul ei organ sexual. L-am umplut. A plâns din nou. Lăcrima atât de abundent, încât orbitele ei păreau unse, aproape uleioase. Şi, într-adevăr, ochii ei aşteptau doar intervenţia mea pentru a aluneca afară şi pentru a se rostogoli pe covorul îmbibat de sânge. Am făcut-o să-şi bea propriul lichid ocular. Gustul a fost insuportabil pentru ea, căci a vomitat. M-a murdărit. M-a rănit. Eu am făcut-o să se simtă, cu adevărat, femeie. Ea nu a ştiut să mă aprecieze. A trebuit s-o părăsesc. Acolo unde fuseseră sânii pe care i-am iubit mai devreme începuseră să crească băltoace purpurii. Acolo am sărutat-o cu poftă, de adio... Apoi pe buze... Apoi, din uşa beciului, pe ochii pe care i-am aruncat, apoi, în sobă, ca să-i tămâieze requiemul. Când am închis uşa, a fost ultima oară când am văzut-o vie. Am iubit-o atât de mult... Sper că tu nu mă vei răni, aşa, ca ea, pentru ca moartea să ne despartă mai târziu de-atât...

Lyriel - The wheel of Fortuna

Mă îndrept cu paşi mari spre diabet

Uneori am chef să citesc bloguri. Şi nu ştiu cum fac că numai peste bloguri de tipe dau. Probabil că, în naivitatea mea, cred că fetele au simţ artistic sau ceva. Bun, sunt câteva... Le număr pe degetele de la o mână pe tipele ale căror bloage chiar îmi plac. De ce pula mea căutaţi compasiune pe net? Cui credeţi că-i pasă că acum o mie de ani şi-a bătut unul penisul de voi în stil legendar? Cui credeţi că-i pasă că vă e dor de futaiurile epice de la mare? De ce invariabil la mare? Hai la munte, frate, aerul de munte te face futăcios. E o chestie verificată ştiinţific. Nu am nimic cu faptul că vă e dor de cea mai ciupercoasă şi mai noduroasă pulă de puşcăriaş pe care-aţi înghiţit-o vreodată. Dar nu mă interesează, nu vreau să citesc asta. 

Şi e atât de enervant... Dai de un blog. De tipă. Citeşti vreo cinci articole. Îţi place. Ău mai gad, o tipă scrie bine! Începi să-l urmăreşti. După trei zile... "Mi-e dor de cum ejaculai tu într-un cauciuc trandafiriu şi-mi dădeai cu el pe la nas, ca să văd eu că nu s-a găurit... Şi odată era găurit şi a sărit sucul din el ca şampania din sticlă... Şi tu m-ai învăţat că e mişto să-ţi dea cineva drumul pe moaca mea"... Frate, nu mă interesează! Plus că toate aveţi aceleaşi poveşti, de parcă un Fernando sau Antonio ar fi trecut prin paturile voastre, ale tuturor, v-ar fi futut şi-ar fi plecat, minţindu-vă că e 5 când, de fapt, era cinci fără zece. Şi, după ani de când şi-a băgat ăla pula-n voi şi v-a dus la mare, v-a futut şi a trecut la alta, că voi eraţi prea jegoase, prea neepilate pe picioare, prea plictisitoare, prea la fel cu toate celelalte sau erau ei prea mârlani, încă mai bociţi după acea mătărângă, de parcă n-ar fi altele mai mari sau mai gustoase pe pământul ăsta.

Următorul nivel de căcare a Troiei pe blog ar fi ca un bărbat să scrie căcaturi de-astea. Când îl văd, nu-l castrez, că deja a păţit-o. Dar îi îndes un par în cur, îl fac să creadă că e pulă şi-l fac să plângă după ea. Numai pula e demnă de a primi ofrande în lacrimi de crocodil. Ştii? Eu sunt sigur că tipele astea care o ard sentimental sua pseudosentimental, în stil istoric, cu privire la căcaturi de acum jdemii de ani, sunt, de fapt, curve. Sar din pom în pom, din buştean în buştean, din prăjină în prăjină, din creangă-n creangă, lustruiesc bastoane în cantităţi industriale etc, dar vor să păstreze aparenţele. Eu n-aş fute o cretină care îmi înghite mie mădularul, dar se gândeşte că-l înghite pe al altuia.

Hai să concluzionez: Plângi, fatăăă, dar închide-te în baie, că nu interesează pe toată lumea de ce plângi tu. De fapt, nu prea interesează pe nimeni, nici măcar pe prietenele tale grase. Ălora le pare bine că mai stai şi cu ele şi că nu sunt singurele care nu mai ştiu de unde se apucă o pulă.

The Blarney Lads - Bold O'Donaghue

Boc, spaima istoricilor din viitor

Azi am draci. Până am deschis ştirile, am fost destul de zâmbăreţ. Dar un căcat de vreun metru şi-un scuipat mi-a futut cam toată ziua. Deci, s-a terminat cu politeţea. De aici înainte mă adresez ca un pervers de pe Târgu Ocna.

Bă, epiderma penisului! Unde biserica şi catedrala mă-tii ai găsit tu ideea de a împărţi ţara în voievodate? Băi, pulă, tu măcar ştii ce pizda mă-tii e ăla voievod? Sau judeţ? Că nu sunt de acord nici cu împărţirea actuală. Să clarificăm pentru cretinii portocalii care cotizează la banca de spermă Udrea Elena: Judeţul, dobitocii pământului, era cel care conducea, în Evul Mediu,  în Ţara Românească, oraşele. Adică un fel de Burgermeister ardelenesc sau de şoltuz moldovenesc. De asemenea, judeţul constituia şi o unitate administrativ-teritorială din Ţara Românească, în aceeaşi perioadă. Deci, e o denumire ambiguă, de căcat. Mai conformă cu tradiţia mi s-ar părea împărţirea pe provincii, la rândul lor subdivizate în comitate sau ceva, pentru că aşa era în Transilvania, cea mai cu pula mare ţărişoară românească. Plus că am da şi nişte muie ungurilor care, potrivit lui Boc, se vor alege cu voievodat de sine stătător. 

Bun, am lămurit, pentru proşti, ce e ăla judeţ. E o denumire de căcat pentru că nu are o semnificaţie foarte clară sau foarte fixă. Să vedem, în continuare, care-i faza cu voievozii şi voievodatele. Boule! Voievodul este un mahăr militar. Un fel de general, ca ăla pe care l-a pus stăpânul tău ministru al Apărării, doar că are mai multe coaie. Voievodatul, idiotule, este o formă de organizare politică prestatală, independentă sau vasală, condusă de un asemenea mahăr militar. Adică, pe undeva pe la 1247, se atestă existenţa unor teritorii conduse de lideri războinici (voievozi), unde singurul criteriu de separaţie era autoritatea economico-militară, nu etnia, limba sau religia.

Să-nţeleg că tu, un căcat care, dacă aş fi coprofil, mi-ar face muie din picioare, de la 1,56 metri ai tăi, vrei să instaurezi o oligarhie plutocratică militarizată în fiecare zonă a ţării? Pardon, ai supt pula, nu înţelegi ce-ţi spun. Caută un dicţionar, eu nu-ţi explic! Şi nici nu vreau să fiu supus al voievodului de Galaţi (ceva gen Io, Nicu, prin mila lui Dumnezeu mare voievod peste un căcat de orăşel poluat şi plin de ţărănoi şi încă unul plin de cocalar fiţoşi, adică Galaţi şi Brăila). Apropo, mingiuţă! Tu ce Paştele mă-tii o să fii? Mare logofăt al Domnului Traian cel Pleşuv? Iar Traian cel Pleşuv va fi vasal şi sugător de pulă, sub jurământ de credinţă (pentru consilium şi auxilium îţi trebuie cap), al Uniunii Europene? Că eu aşa am auzit. Mizeria asta de labă teritorială pe care-o face căcăţelul este pentru lingerea mai catifelată a curului european. 

Ca să termin aici, că vreau să ard o ţigară: există şi o alternativă, la fel de portocalie, la această bătaie de pulă adusă istoriei: împărţirea pe regiuni, adică altă bătaie de pulă adusă istoriei. Băi, târtanilor, pe regiuni era împărţită ţara în vremea lui Gheorghiu Dej! Ce urmează? Redeschideţi bulăul de la Piteşti? Gata, nu mai am dispoziţie. Rumegare plăcută. Degeaba citeşte lumea, tot cine n-are habar de nimic "leagă şi dezleagă" pe-aici. Exact, singurul care avea dreptul acesta era papa, în vremea teocr... Forget it!

Amadeus - The piano

Lucruri pe care (nu) trebuie să le faci în biserică

Au trecut Paştele, Paştele Morţilor, Paştele Mă-tii şi alte sărbători de căcat prin caracterul lor profund religios, adică plin de îndoctrinare, deci până la anu' sau la următoarea pomană electorală PSD nu se mai duce nimeni la biserică. Drept pentru care pot să vă spun, acum, câteva lucruri pe care vă veţi oftica grav că nu le-aţi făcut la ultima expediţie eclesiastică.

1. Organizezi un commando de unul singur. E un fel de labă ninja. Forţezi intrarea în biserica cea mai enervantă din cartierul tău, adică aia care-ţi fute în cur dimineţile de duminică atunci când clopoţeşte o oră pentru toate babele surde, foste curve săteşti pocăite. Intri în altar. Acolo vei găsi un cufăr în formă de biserică. În cuvăr, nişte pâine. Nu o unge cu pateu, că e destul de inofensivă chestia. Cacă-te epic, dar epic, peste pâinica aia. Ia o coală A3, scri epe ea "Azi, împărtăşanie cu bucăţi de corn 7 Days" şi uită-te să vezi cum se adună iobăgimea la mâncat căcălăul tău epic. Dar să te caci epic!

2. Spânzură o capră sau ceva care seamănă a babă de crucea de sus, de pe catapeteasmă (adică, dacă eşti un incult idiot, peretele care desparte naosul de altar. Dacă eşti şi mai incult şi mai idiot, naosul e camera aia mare în care fac babele schimb de băşini umede în timpul slujbei). Ai grijă ca chestia pe care o spânzuri să aibă intestinele pe afară, iar cu sângele creaturii (sau cu suc de roşii, dacă n-are creatura sânge) desenează pule de toate mărimile şi formele pe sfinţii şi sfintele de pe pereţi. Popa îţi va mulţumi, vei fi dat afară din Biserică şi-mi vei da o bere pentru asta. 

3. Când e slujba mai emoţionantă, deci când încep toate fostele curve săteşti să se închine mai cu spor, începe să înjuri în limba latină, cu o voce de solist de black metal. Poţi să râzi de popa care nu e în stare să te nimerească cu crucioiul de la gât. Apropo, ai văzut pe la magazinele turcilor dubioşi ce cruci mişto de episcop nefutut găseşti? Întreabă cât costă şi adu-ţi aminte câţi bani donează curva de bunică-ta la biserică, înainte de a-ţi mai lăsa părinţii cretini să o împrumute cu bani!

4. Ia o târfă şi fute-o fix în altar, în timpul slujbei. Spune-i că-i dai bonus pentru decibeli, ca să fii sigur că nu nimereşti o curvă pe silent. Apropo, nu-s enervante tipele care nu gâfâie când le-o tragi? Cum pula mea mai ştii câte orgasme au avut, deci ce coaie de mamut ai tu? Ar trebui să se emită o lege care să reglementeze chestia asta.

5. Ia un CD cu cel mai nesimţit black metal, death metal şi alte asemenea chestii mişto... Ce? Nu-ţi plac? Atunci ce pula mea cauţi la mine pe blog? Marş la Zoso, pentru că, aşa cum spunea un mare clasic în viaţă, o fut pe mă-ta în cur până borăşte căcat. Hai, roiu'! Bun. Deci, ia nişte death bun şi pune-l în boxele cu care umple muistul ăla de popă tot cartierul. That will teach him! Apropo, de ce pula mea e obligat tot cartierul să asculte lăbărelile alea ortodoxe? Poate trăiesc şi musulmani, atei, satanişti, adventişti sau buddhişti acolo! Muie, mă! Nu vă mai credeţi omniprezenţi ca maneliştii că nu vă prinde bine! Noapte bună!

6. Omoară popa şi sinucide-te în timpul unei slujbe importante. Înainte de a te sinucide, strigă ceva gen BRB ca Christosul ăla al vostru!

Eluveitie - Thousandfold

Noi pe cine ne mai căcăm împrăştiat?

Nu ştiu de ce, dar nu prea îmi mai vine să mă interesez de căcaturile care se întâmplă în afara propriilor mele interese. Mai exact, îmi duc miserupismul epic, care m-a consacrat, un pas mai departe. Da, chiar e mai mişto să nu-ţi pese decât să te inflamezi, să-ţi faci pula poştă şi să te culci. Producţia de conserve de bebeluşi morţi a maternităţilor din ţară scade? Fain, îmi cumpăr pate de ficat sau conserve de peşte şi-mi fac schiuri din sicriele bebeluşilor voştri şi beţe din coastele distinselor mămici. Sindicatele sunt mobilier şi, vorba unui coleg de facultate, dacă, în timpul demonstraţiei, văd un semn cu "nu călcaţi iarba", ocolesc, încolonaţi, cele trei fire de iarbă care habar nu am cum au crescut acolo, pentru că oricum nu a stat nici dracu' să le planteze. Primul ministru... Risipă de cofeină şi ţigări să mai vorbesc de el. Prostituţia nu se legalizează nici de data asta. De parcă asta ar fi vreo piedică în calea prăpăstiilor rozalii de închiriat cu ora. Da, am scris nişte rânduri despre tot ce decade şi nici măcar n-am părăsit Rromânia (al doilea "r" este, ca de fiecare dată, intenţionat. Orice asemănare cu ciori... pardon, personaje reale este pur întâmplătoare). 

Băi, dar există ceva ce, în ţărişoara asta, proliferează. O industrie se dezvoltă mai ceva ca producţia pe hectarul de hârtie din vremea celui al cărui nume stârneşte ejaculări precoce. Mă refer la meşteşugul violatului de babe. De ceva vreme, sportul naţional al nostru este lăbărţarea fâlfâitoarei. Împănatul flopăitei. Înţelegeţi voi... Da, dar cred că se formează o echipă naţională de violat babe, care vrea să participe la următorul campionat mondial. Vasluiul a primit o lovitură gravă de la Prahova, unde o babă care, pare-se, are o experienţă de Jedi în a fi futută cu japca pe la colţuri, se autoproclamă evaluator de violatori, dacă aţi mai văzut aşa ceva. Şi aţi văzut, că sunt sigur că n-a ratat nimeni hoaşca nemulţumită că şi-a dat un bou drumul pe lângă ea, de parcă toţi am fi Shaquille O'Neal să dăm slam dunk-uri la semn! Şi nici măcar nu a feştelit-o pe faţă cu... cremă antirid. Ce ruşine, băi! Dar pe vecine de ce le siluie grija de "huoooooooooooo, curva aia!"? De ce e nevoie ca vecinii să aibă o părere despre ce pula mea fac eu în casa mea? Sau baba-n casa ei. Sau Viorel în pizda babei. Sau pe lângă, ca în nefericitul caz de faţă. Şi capacul tot cvasivictima l-a pus: "Pe ele nu le violează nimeni, că ie proaste". Da, să ştii că dacă faci acordul între subiect şi predicat nu te fute nici dracu'. Ups! Ar trebui să scriu mai agramat, că mă dau de gol sau ceva. 

Peisajul cu care mi-am început aberaţia este completat de baba care se mândreşte cu faptul că vrea lumea s-o violeze. Asta e lumea pe care o văd. O lume în care faci campanie publicitară propriei tale pizde care abia aşteaptă să-i fie forţate porţile de cineva care ştie unde se bagă pula. O lume în care un bărbat îşi dă drumul prea devreme... peste o mortăciune de 65 de ani! Tataie, dacă era Angelina, Zeta Jones sau profa de arheologie ce mai făceai? O lume în care violatorii îşi fac labă lângă gura victimelor. O lume în care "etnic român" înseamnă cetăţean străin. O lume în care-mi bag pula. Şi nu-mi dau drumul în ea nici după ce-i fac franjuri vaginale. Sunt un fan al progresului, nimic nu mă amuză mai mult decât să văd cum tot mai mulţi oameni se fac de căcat. Toate lucrurile astea mă vor lăsa şomer. Sincer, de cine sau de ce-mi mai bat eu penisul epic aici, dacă totul devine atât de evident şi nu mai există o ironie subtilă de scos la suprafaţă? Totul este în văzul nostru, cine se expune la muie şi-o dă singur. Nu mai primesc centrări. n-am de ce sări la cap. A, da! Şi vreţi să vedeţi cum lumea-şi dă muie până-n stomac de una singură? Există unii oameni care, de tari în pulă şi lânoşi între coaie şi cur ce se cred, îşi dau capete-n gură doar ca să atragă atenţia, dar nu fac decât să scuipe dinţi în oamenii nevinovaţi. Şi să nu mergem mai departe.

Arany Zoltan - Morfa Rhuddlan

Istoria curvei

Stâlpul societăţii noastre e curva. Nu, nu stă o curvă sub toţi. Aţi vrea voi. Curva e raza de speranţă a oricărui mascul futador care duce lipsa iazului în care să-şi arunce undiţa. Înţelegi? Ţi-e cunoscută replica "Pula mea, mă duc la curve dacă aia nu se fute". Nu, fetelor, nu vouă, că voi vă faceţi din vagine un templu. Dar subiectul ăsta e tratat de alţii. Bun, cum a apărut curva? Păi, din nevoia de hrană. Pirn Paleoliticul Inferior, o nespălată s-a dus la un maimuţ care rodea de zor un os crud de mamut vânat vitejeşte cu unghiile goale. I-a cerut maimuţului o bucată de mamut, la care acesta, plin de curtoazia caracteristică epocii despre care vorbim, i-a spus, diplomatic: "Sugi pula, fă!". Zis şi făcut, femeia, deşi nu ştia prea bine cum se suge pula, pentru că meşteşugul acesta nu fusese inventat, a trecut, iniţial timid, apoi vârtos, la muncă. Impresionat de prestaţia doamnei, maimuţul a răsplătit-o pe această Eva amestecată cu Fecioara Maria cu o jumătate de mamut. Jumătatea cu trompă. Era mamut femelă, porcilor! Pula mea, i.-a dat capu' la mamut. După ce a terminat de mâncat mamutul, femeia a ajuns la concluzia că este foarte grasă. Grasele erau preţuite la vremea aceea, pentru că încăpeau mai mulţi copii în ele. Ştiu, n-are sens, dar aşa gândea lumea atunci. Văzându-se, brusc, sex-simbolul Paleoliticului, această femeie a ajuns să sugă pula pentru câte un mamut întreg. Astfel a apărut prima curvă de lux.

Pe măsură ce Preistoria şi-a dezvoltat mecanisme sociale, economice şi tehnologice din ce în ce mai avansate, şi curvele s-au rafinat. S-au prins că nouă, bărbaţilor, ne place să vedem craci. Aşa că au inventat leul pitic, din care şi-au făcut fustiţe foarte, foarte, foarte micuţe. Normal, peisajul se plăteşte, şi, cum mamuţi nu mai erau, târfele Neoliticului şi Epocii Metalelor au investit pizdă în armament. Asta, pentru că apăruseră criminalii în serie care, se ştie, nu sunt gay. Pardon. Care, se ştie, au o pasiune pentru carnea de curvă.

Antichitatea clasică găseşte paraşuta la loc de mare cinste. Atât romanii, cât şi grecii iubeau să frecventeze bordelurile, forme organizate ale acestei specii umane. În Grecia, se foloseau şi băieţei pe post de curve. Vedeţi voi, pe vremea aceea nu era o ruşine să te fuţi în cur. Oamenilor le plăcea asta. Probabil că grecii erau un popor foarte crăcănat atunci, altfel nu înţeleg de ce au fost cuceriţi de romani. Iată, romanii aveau curve sacre, care se futiliceau numai cu zeul, reprezentat de popă. Să tot fii preot de-ăsta, zic şi eu... Oricum, curvăsăraia era legală. 

După care a venit Biserica şi a stricat toată treaba. Bisericii nu îi place să împartă. Îşi ţine curvele pentru propriile beciuri (vezi Torquemada care, în literatură, e prezentat ca fiind obsedat şi excitat de mişcările pe care femeile biciuite le făceau într-un mod considerat de el lasciv). Pula mea, asta e legendă sau ceva, dar sună bine. Chestia e că Biserica a devenit singurul bordel acceptat de ea însăşi, unde curve erau sfintele moarte iar singura formă de sex pe care o puteai realiza acolo era oralul. Adică lingerea cadavrelor. Astfel, Evul Mediu şi modernitatea au însemnat un regres fără precedent al industriei sugătoare de cuc, până la stadiul de prostituţie necro. Ştiu, e nasol. Dar asta nu înseamnă că nu existau, prin oraşe mai ales, prostituate care practicau freelancing-ul, adică o ardeau independent şi lustruiau bastoane în deplină libertate, la adăopstul nopţii şi-al ploilor de căcat care se abăteau asupra nefericiţilor de la geamurile caselor...

În sfârşit, perioada contemporană a generat... Amsterdamul. Şi asta nu mai necesită comentarii.

Lyriel - Paranoid Circus

Acolo unde târfele şi Dumnezeu se întâlnesc

Pentru că dacă nu se duce Dumnezeu la curve, se duc curvele la Dumnezeu. Mahomed rămâne la muntele lui. O arde sihastru ca Daniel. De unde am pornit? De la târfe şi Dumnezeu. Nu am timp să scriu sute de mii de pagini, deşi ar putea ieşi ceva destul de epic pe tema asta. Naşpa, e aproape şapte dimineaţa şi eu n-am cafea şi ţigări. Trebuie să suportaţi un text scris în condiţii de austeritate.

Deci, care-i faza cu târfele şi Dumnezeu? Nu ştiu cum mi-a venit ideea asta uitându-mă aiurea pe Facebook şi văzând câte românce proaste pun botul la vrăjeala de doi lei a arabilor. Mă gândeam că un român trebuie să fie de o mie de ori mai orator ca să facă o femeie să-ntoarcă, măcar, capul. Care-i diferenţa între români şi arabi? Păi, arabii au bani. Da, MULTE tipe sunt curve (luaţi-mi numărul, că n-am generalizat. Asta ca să nu zic muie). Bun, am ajuns la curve. Cu Dumnezeu nu ştiu care e faza. Cred că mi-am văzut umbra sau ceva. Ideea e că lumea are nevoie de curve şi de Dumnezeu din acelaşi motiv: compensaţia. Ăsta e punctul comun. Ideea asta e Sfântul Graal. Dumnezeu este, aici, o noţiune foarte extinsă care cuprinde orice element supranatural, de la Karma la bărbos. Tot ce înseamnă construcţie de tip religios are în centru legea compensaţiei. Ai o viaţă de căcat? Sugi pula din cinci în cinci minute, chiar dacă eşti bărbat şi nu-ţi place? Îşi bate Universul pula de tine? Nu vei ajunge niciodată mai mult de un scormonitor prin tomberoane şi eşti conştient de asta? Treci la coadă la pupat cururi divine, pentru că pe lumea cealaltă o vei duce bine. Vei da muie. Multă muie epică. Epocală! Vei fi un mic regişor. Cineva va construi, numai pentru tine, un stătuleţ obscur unde vei fi ales preşedinte. Vei fi şi preşedinte şi rege. Gunoaiele vor căuta în tine. 

Ai bani? Ai ceafa groasă? Bei mult? Mănânci bine? Eşti acoperit de zeamă de pizdă ca un coi păros de păr? Conduci o maşină după care salivează până şi babele? Apăi ţi-ai mâncat mălaiul, păcătosule, ai grijă să nu scapi săpunul după ce mori, pentru că afterlife-ul tău va fi cam naşpa. Te vei reîncarna într-un carcalac mic şi negru şi toată lumea va vrea să calce pe tine, să scoată zeama aia alburie din exoscheletul tău şi nimeni nu va plânge după tine. Totul este nu ca să îţi fie ţie bine, pentru că nu interesează pe nimeni existenţa ta. Tu o vei suge copios pe lumea cealaltă ca să satisfaci dorinţele capricide ale semenilor tăi, de altfel deosebit de drepţi şi curaţi, care vor să te vadă chinuindu-te pentru că ei se cam oftică atunci când îi scuipi din Mercedes.

Cum e cu târfele? Pula mea. Te duci la târfe ca să-ţi demonstrezi că mai eşti în stare să fuţi. Da, eşti urât! Da, eşti sărac, de a trebuit să strângi leafa pe cinci luni ca să poţi să cumperi o jumătate de labă tristă de  la cea mai infectă curvă de pe Centură. Bag pula, era să-mi fut căştile. Revin. Da, eşti atât de pielea-pulii, încât nu se uită nici nevastă-ta la tine, dacă ai aşa ceva. Ai pula mică şi păroasă, n-ai bani de lamă să ţi-o epilezi şi, în principiu, nici o femeie nu se va uita vreodată la tine. Da, frate, dar, măcar, fuţi bine şi apăsat iar faptul că târfa te-a pupat pe obraz la plecare este dovada incontestabilă! Până la urmă, e mai bună decât laba ta, nu? Eşti penibil, omule... 

Mda. N-aţi înţeles nimic, daţi-mă-n judecată. Eu am un curs cu un prof burtos şi nebărbierit care dă din limbă într-un mod perverso-obsceno-dialectico-pula-mea. Aşa că lectură plăcută sau ceva...

Celtic Experience - Track 12 (Dacă ştiţi voi cum îi zice şi cine-o cântă sunt foarte deschis)