Mă îndrept cu paşi mari spre diabet

Uneori am chef să citesc bloguri. Şi nu ştiu cum fac că numai peste bloguri de tipe dau. Probabil că, în naivitatea mea, cred că fetele au simţ artistic sau ceva. Bun, sunt câteva... Le număr pe degetele de la o mână pe tipele ale căror bloage chiar îmi plac. De ce pula mea căutaţi compasiune pe net? Cui credeţi că-i pasă că acum o mie de ani şi-a bătut unul penisul de voi în stil legendar? Cui credeţi că-i pasă că vă e dor de futaiurile epice de la mare? De ce invariabil la mare? Hai la munte, frate, aerul de munte te face futăcios. E o chestie verificată ştiinţific. Nu am nimic cu faptul că vă e dor de cea mai ciupercoasă şi mai noduroasă pulă de puşcăriaş pe care-aţi înghiţit-o vreodată. Dar nu mă interesează, nu vreau să citesc asta. 

Şi e atât de enervant... Dai de un blog. De tipă. Citeşti vreo cinci articole. Îţi place. Ău mai gad, o tipă scrie bine! Începi să-l urmăreşti. După trei zile... "Mi-e dor de cum ejaculai tu într-un cauciuc trandafiriu şi-mi dădeai cu el pe la nas, ca să văd eu că nu s-a găurit... Şi odată era găurit şi a sărit sucul din el ca şampania din sticlă... Şi tu m-ai învăţat că e mişto să-ţi dea cineva drumul pe moaca mea"... Frate, nu mă interesează! Plus că toate aveţi aceleaşi poveşti, de parcă un Fernando sau Antonio ar fi trecut prin paturile voastre, ale tuturor, v-ar fi futut şi-ar fi plecat, minţindu-vă că e 5 când, de fapt, era cinci fără zece. Şi, după ani de când şi-a băgat ăla pula-n voi şi v-a dus la mare, v-a futut şi a trecut la alta, că voi eraţi prea jegoase, prea neepilate pe picioare, prea plictisitoare, prea la fel cu toate celelalte sau erau ei prea mârlani, încă mai bociţi după acea mătărângă, de parcă n-ar fi altele mai mari sau mai gustoase pe pământul ăsta.

Următorul nivel de căcare a Troiei pe blog ar fi ca un bărbat să scrie căcaturi de-astea. Când îl văd, nu-l castrez, că deja a păţit-o. Dar îi îndes un par în cur, îl fac să creadă că e pulă şi-l fac să plângă după ea. Numai pula e demnă de a primi ofrande în lacrimi de crocodil. Ştii? Eu sunt sigur că tipele astea care o ard sentimental sua pseudosentimental, în stil istoric, cu privire la căcaturi de acum jdemii de ani, sunt, de fapt, curve. Sar din pom în pom, din buştean în buştean, din prăjină în prăjină, din creangă-n creangă, lustruiesc bastoane în cantităţi industriale etc, dar vor să păstreze aparenţele. Eu n-aş fute o cretină care îmi înghite mie mădularul, dar se gândeşte că-l înghite pe al altuia.

Hai să concluzionez: Plângi, fatăăă, dar închide-te în baie, că nu interesează pe toată lumea de ce plângi tu. De fapt, nu prea interesează pe nimeni, nici măcar pe prietenele tale grase. Ălora le pare bine că mai stai şi cu ele şi că nu sunt singurele care nu mai ştiu de unde se apucă o pulă.

The Blarney Lads - Bold O'Donaghue