Dumnezeul meu şi-al mă-tii

M-am sictirit să mă tot întrebe lumea de ce sunt ateu, ce am cu Dumnezeu, care-i relaţia mea cu Satana, când mai ies la o cinzeacă împreună cu Sfânta Parascheva şi alte bazaconii de-astea, aşa că am zis să dezvolt un pic. Bun, trebuie să recunosc şi că am citit un text revoltător care m-a inspirat. Nu dau sursa, că nu-mi stă-n fire să fac reclamă nici bloggerilor care adună bucăţele de text şi-o ard original şi antiplagiat, nici scriitorilor care au fie şi o singură idee pentru care-mi vine să-i lapidez cu pietre de mormânt. Pe scurt, scriitoraşul citat de bloggeriţă spunea că cei care cred prea mult în ei înşişi sunt atât nebuni, cât şi slabi, pentru că autosuficienţa nu duce la perfecţionare. Să-ţi moară vaca înainte s-o mulgi?

Dar, mai întâi, să leg chestia cu Dumnezeii Satănilor Paraschivelor de textul ăla şi de ateismul meu. Eu sunt Dumnezeul meu propriu şi personal, care-şi creează şi-şi distruge câte universuri şi lumi vrea pula lui. Eu fac, eu desfac, mie-mi vin idei, eu mi le combat şi, ghici ce, sunt conştient de imperfecţiunea mea, de imperfecţiunile lucrurilor pe care le creez şi încerc de fiecare dată să corectez ceea ce cred eu de cuviinţă că trebuie corectat. Adică tot ce vrea măciuca mea dumnezeiască.

Da, sunt un bastard arogant care-şi bagă pula-n toate ideile care nu-i plac sau pe care nu le pricepe şi-o fac ori ca să mă distrez, ori pentru că am chef să enervez pe cineva, ori pentru că vreau să ajung prin forţe proprii la înţelegerea ideilor mai sus menţionate. Şi tocmai faptul că mă simt atât de potent, de plin de coaie, de iluminat, de binecuvântat de propria-mi grandoare şi aşa mai departe reuşesc să fac asta, pentru că, dacă m-aş considera un "epidermis penis" nu m-aş mai chinui să fac toate lucrurile astea. Aş considera că tot ce aş face este de căcat, deci n-aş mai vedea sensul. Deci, de ce pula mea mai scriu? De ce mă duc la facultate? De ce mă gândesc la tot felul de aberaţii, de la poziţii de făcut sex la implicaţiile călătoriei în timp? Oricum aş eşua, nu? Că-s prea prost pentru secolul ăsta.

Ei, uite, eu nu sunt, voi existaţi doar pentru că aşa vreau eu. Pentru mine, cel puţin, simplul fapt că mă adresez vouă sau că vă văd vă face să existaţi. Dacă mă uit în altă parte, mi-am băgat pula-n toţi, la grămadă, buni sau răi, nu mă interesează. Pentru că asta e lumea mea în care eu sunt, vorba unor barzi de pe la Cluj, Dumniezo, Maica Sfântă şi Sfânta Pulă. Asta înseamnă, dragii mei, că, da, am o încredere epică în tot ceea ce reprezint eu, mă iubesc, nu vă suport şi, cu toate astea, ştiu şi că am puncte slabe, sunt lucruri la care nu mă pricep, ştiu că pot să mă pricep la ele, uneori nu am chef s-o fac, alteori o fac atât de bine încât îi umilesc pe cretinii de la care am învăţat. Şi asta este una dintre pasiunile mele.

Deci, unde vreau să ajung? De fapt, vreau să dau o muie lungă şi zemoasă celor cărora nu le convine orientarea mea religioasă, egocentrismul meu şi ce alte căcaturi îi mai freacă pe ei cu privire la mine sau la alţii care gândesc la fel. Fără noi, voi încă aţi mai fi în peşteră, la cărat nămol cu linguriţa de piatră până afară şi înapoi, ca să nu vă plictisiţi.

Era - Divano