Un ţigan la poarta raiului

Nu mă-ntrebaţi cum a ajuns baragladina acolo, dar a ajuns.

Sfântul Petru îşi tricota, liniştit, un halat de felul celor care l-au făcut celebru când, din spatele porţii, se auzi un glas gâjâit: "Sticle goale, fier vechi, ascuţim foarfeci şi cuţite!". Petru se uită pe vizor şi văzu un pitic negru care târâia după el un cărucior de fier, acoperit cu o prelată răpciugoasă.

Petru: Ce vrei, ţigane?
Ţiganul: Socares, moşule! N-ai ceva să-ţi ascut? Să-mi hrănesc şi eu copilaşii că mor de foame!
Petru: Păi vinde inelul ăla de la deget.
(Ţiganul avea, pe deget, un inel de aur mare cât o zi de post, de-ar fi încăput şi pe măciuca lui Terente)
Ţiganul: Haoleu, şi eu care am vrut să-l las acasă! Mulţam, patroane! Dacă mă vede lumea aşa, nu mai ascute nimic la mine. Dar cine eşti tu, trăiască hălăţelul tău?
Petru: Sunt Sfântul Petru. Ai crăpat...
Ţiganul: Cum, patroane, să crăp? Eşti paliu? Eu am trei neveste şi un copilaş acasă! Sau o nevastă şi trei copilaşi! De ce să crăp?
Petru: Te-a cam lovit o maşină. Era noapte şi nu te-a văzut, că te confundai cu peisajul...
Ţiganul: Adică ce vrei să zici? Eşti rasist?
Petru: Nu-s rasist, dar tu eşti negru. Cum vrei să-ţi zic? Uite, eu sunt alb, tu eşti negru.
Ţiganul: Aoleu, unde-am ajuns? Nu-s negru, bă, îs rrom şi lasă că vezi tu ce păţeşti dacă mai faci mişto de mine! Tu ştii cine e tata? Dacă dau două telefoane, vin băieţii cu săbiile la poarta aia a ta şi vezi ce tuns, ras şi frezat o să fii după ce termină ei cu tine!
Petru: Ştiu cine e tac-tu, că e pe lista mea. Vine şi el în vreo trei ani. Cât despre băieţii tăi, şi ei sunt pe listă. O să crape într-o puşcărie de pe la voi, că văd că pârnăiaşii nu se prea dau în vânt după borâturi de-astea.
Ţiganul: Borâtură e mă-ta, tataie! Ce vrei de la mine?
Petru: Să decid dacă vei merge în rai sau în iad. Totul depinde de ce ai făcut cât ai trăit.
Ţiganul: Păi, ce să fac, patroane? Am muncit, am fumat şi eu ca omul, am futut tot ce am mai găsit viu pe unde am fost, am băut, dar cu măsură... Am fost om cinstit şi mi-am trăit viaţa, nu ca tipa aia, Carina sau cum o chema...
Petru: De unde pizda mă-tii ştii tu de Carina?
Ţiganul: Păi am citit pe blogul ăluia de l-ai chemat tu la tine...
Petru: Să-l fute Catherine Zeta Jones şi pe ăla...
Ţiganul: Să-l fute! Dar, ia zi, nu sunt bun de trimis în rai? muncesc mult, ştiu să fac cazane de ţuică, să pun coadă la tigăi...
Petru: Mă, du-te dracu' de-aici! Ţie-ţi dădea lumea cuţite să le ascuţi, tigăi să le pui coadă şi aramă să faci cazane, iar tu le duceai pe toate la fier vechi! La fel cum făceai şi cu şinele de cale ferată, firele electrice, tabla de pe casa ta, Mercedesul vecinului tău...
Ţiganul: Bine, mânca-ţi-aş ceaslovul tău de ceaslov, dar să moară mortu' dacă nu m-oi face băiat bun!
Petru: Hai, marş de-aici! Am pregătit un cazan infernal pentru tine. De fapt, e un butoi de lemn, ca să nu cumva să-l furi şi pe ăla!

Petru dădu să apese pe butonul de teleportare a ţiganilor în butoi. Ţiganul începu să plângă. Petru apăsă. Ţiganul dispăru. Pe boşorog îl tăie căcarea. Porni spre Poarta Budei Paradisiace. Cheie, pula! Se căută prin buzunare. Se uită la gât. Se uită să vadă dacă nu şi-o agăţase de coaie. Cheia, nicăieri! Nici până astăzi nu se ştie unde a ajuns cheia Porţii Budei Paradisiace, dar Petru tot mai ţine căcarea în el, drept pentru care este mai morocănos ca oricând. Carina tot în infern se perpeleşte. Ţiganul stă la murat în butoiul cu varză. Catherine Zeta Jones se lasă aşteptată. A... bate cineva la uşă. Ea trebuie să fie. Pa pa!

Amadeus - King of the Fairies