Lenea înseamnă progres

De ce scriu la ora 2 după-amiaza? Pentru că mi-a fost lene să scriu mai devreme. Am dormit până acum o oră. Dar lenea m-a odihnit. Dacă aş fi fost somnoros, nu că n-aş fi, probabil că n-aş mai fi scris. Oamenilor le era lene să încordeze coşcogeamite arcul ca să vâneze mamuţi, şobolani roz sau rivali. Aşa că au inventat puşca. După care li s-a făcut lene să încarce puşca după fiecare foc, aşa că au inventat mitraliera. Li s-a făcut şi mai lene, ajungând acolo unde mişcatul mitralierei de la stânga la dreapta, pentru defrişarea rândurilor de inamici, a devenit un efort suprauman. Aşa că au inventat tancul şi Audi Q7, defrişatoarele supreme de cretini.

Altor oameni le-a fost lene să calculeze pe hârtie ecuaţii care, oricum, nu le foloseau la altceva decât să ajungă ţintă pentru muie prin şcoli. Au inventat abacul. Le-a fost lene să mişte din degete, aşa că au inventat calculatoare. Acum, lenea de a ieşi la o plimbare se refugiază în joculeţe gen World of Warcraft, unde stai în pat sau cu curul plat pe scaun şi te plimbi prin păduri pline cu iepuri ucigaşi.

Aceeaşi lene, manifestată acut la urcarea scărilor, a dus la apariţia liftului. Lenea de a umbla pe străzi lungi ne-a făcut să facem casele una peste alta. Da, de-asta stăm la bloc, nu pentru că am fi cine ştie ce orăşeni evoluaţi. De altfel, la ţară, oamenii muncesc mult. Cantitatea de lene de la ţară este mai mică decât cea de la oraş, aşa că la ţară casele sunt mici, rare şi făcute din căcat. Câtă motivaţie îţi trebuie să colecţionezi atât de mult căcat încât să-ţi faci casă din el! 

Partea urâtă este că lenea asta ne-a făcut mai comozi. Ne-a adus mai jos de Paleolitic, după cum am demonstrat acum câteva săptămâni. Acum, nu mai suntem în stare să ne demonstrăm superioritatea biologică pentru a obţine un futai. De fapt, cu cât eşti mai leneş şi mai neajutorat, cu atât fuţi mai mult. Dacă mergi pe jos, te duci acasă şi faci o lăbuţă. Dacă mergi cu un Mercedes, faci sex nebun. Invariabil, produci fel de fel de chestii mici şi urlătoare cărora le spui, cu mândrie, copii. Copiii tăi vor fi şi mai idioţi ca tine. Dacă va veni Apocalipsa - şi va veni - ei vor crăpa primii, nu din cauza americanilor care vor fi declanşat-o, ci din cauza propriei neajutorări. De unde să facă ei rost de mâncare, dacă nu vor mai exista supermarketuri? Să vâneze? Păi de-aia a apărut, în Neolitic, arcul. De-aia a apărut, în Evul Mediu, puşca! Să nu ne mişcăm cururile superioare prin pădure ca să ne batem parte-n parte cu ursul. Nimeni nu are şanse în faţa ursului. De fapt, sunt oameni pe care-i face de căcat un popândău. Cum? Ţi-e foame. Foarte foame. Vezi cum iese din pământ ca banul din bancomat un cap de popândău. Ai încredere în reflexele tale, că poate ai fost portar la viaţa ta şi ţi-ai luat câteva mingi în mutra de puturos. Te arunci spre popândău. Lumea ta e popândăul. Dar el e mai şmecher, se bagă la loc şi tu nimereşti cu capul într-o piatră. Mori ca un erou necunoscut.

Aşa va dispărea specia umană. După un cataclism care ne va arunca înapoi în Epoca de Piatră, vom crăpa în accidente petrecute la vânătoarea de popândăi, iar popândăii vor învăţa, din lenea de a căuta morcovi, să vâneze şi ultimii supravieţuitori. Apoi, din lenea de a ne fugări pe câmpii, vor inventa arcul, puşca, mitraliera, tancul... 

Kataklysm - The last effort