Gramatica limbii române

Doar nu credeaţi că las mizeria aia de post să zacă-n vârful listei, ca diamantul în vârf de căcat! Trebuie să tragi apa după ce te caci, ceea ce fac acum. Gramatică să fie, deci! M-a imspirat un prof afurisit, dar tare simpatic de pe la facultate, care a avut grijă să citească în faţa tuturor studenţilor aberaţiile gramaticale ale unora. A exagerat, că aşa-i stă bine unui prof, să nu înţeleagă scrisul omului şi să creadă că-i analfabet, dar, în rest, a cam avut dreptate. Gramatica e tare grea şi lumea îşi cam bate pula de ea, la fel cum şi-o bate şi de oribilele diacritice. AdiCĂ CĂciuliţele alea de pe ă, â, î, şi de sub ş şi ţ. Oare nu-şi dă nimeni seama că sună ca o pulă bălăngănită de cerul gurii un text fără diacritice? Cum ar fi să citească târfele de la ştiri ca la integrame? Ce s-ar înţelege? Aşa stă treaba şi în scris. Sunt de acord cu cei care-şi critică ţara, entitatea statală în care locuiesc. Dar să-ţi critici tara, adică greutatea ambalajului, este exagerat. Dacă sunt grele hainele de pe tine şi ai sâni tari, dă boarfele jos. Dacă nu, treci în clasa I şi mai învaţă puţină limbă română!

Apoi, există faimoasa formulare "am decât două coaie". De fapt, n-ai decât două şi n-ai decât vreo jumătate de coi, şi ăla moale, pentru că nu eşti în stare să faci diferenţa între "decât" şi "doar". Ştiu, ambele încep cu D, la fel cum "mamă" şi "muie" încep cu M. Oare asta înseamnă că a-ţi iubi mama şi a iubi muia sunt unul şi acelaşi lucru?

Altă aberaţie a gramaticii de baltă porneşte de la cazul acuzativ, PE CARE unii îl maltratează ca Hitler pe evrei. Aţi înţeles aluzia? Tipa pe care am dat-o cu capul de bordură nu e tipa care n-a vrut să mă satisfacă oral aseară. Să mai explic? Plătiţi meditaţii de limba română.

Acum îmi aduc aminte de numărul de "i" din cuvinte sadice de tot cu analfabeţii, precum "copiii", "bulangiii", "albaştrii", "albaştri", "negrii" sau "negri". Negrii nori şi norii negri sunt cam aceeaşi treabă, mai mult sau mai puţin poetică, dar ordinea cuvintelor face diferenţa. Primul cuvânt primeşte articol la fel de des cum primeşte mămicuţa dumitale trebuşoară ruşinoasă pe cartelă. 

Mai are sens să amintesc de fineţuri, gen "majoritatea oamenilor este", nu "sunt", pentru că majoritatea este, nu oamenilor este? Cum ar suna "mie mă duc în Pulahara să bărbieresc nuci de cocos cu limba"? La fel ca "noi mă duc tot acolo". Mai are sens să-mi tocesc tastatura explicând de ce mass media sunt şi nu este? Sau de ce numele se scriu, mereu, dar mereu, cu literă mare? Mai are sens să mă leg de propoziţiile începute cu literă mică? Dacă, pe buletinele voastre, numele de Elisabeta şi Costel sau Vasilica şi Lenuţa (familii de lesbiene? Kinky!)  ar fi scrise cu litere mici, aţi (nu a-ţi) lua (nu lu-a) Poliţia (da, şi numele de instituţii sunt nume) în pulă pe nerăsuflate! 

Mi se (nu mi-se) pare că mi-am chinuit mintea de pomană să educ norodul cretin din jurul meu, pentru că, observ, nu idioţii se adaptează la regulile gramaticale, ci regulile gramaticale se adaptează la idioţi. Altfel, am mânca, în continuare, cireşe, nu cireşi şi pizza, nu piţă. Cred că am dat suficientă muie băloasă pentru o zi. Măcar de-ar băga cineva la cap ceea ce mă chinui eu să propovăduiesc aici, ca un Mesia de treabă ce sunt...

Rammstein - Sonne