Istoria românilor aşa cum n-a mai fost scrisă

Partea a III-a: De la Invazia Jegului până la statu' capră la sultan

Spuneam, dară, că ţigănia a infectat România (neinventată încă) taman când adunătura de sub Copacul lui Decebal îşi storcea creierii asupra conştiinţei naţionale. Aproape că reuşiseră! Dacă ar fi fost în mijlocul unei partide de sex, s-ar fi proptit cu picioarele de perete în aşteptarea orgasmului! Iar venirea ţiganilor le-ar fi oferit un penis captivus epic. Cam asta s-a şi întâmplat, că Gelu, Glad etc au urlat ca din gură de şarpe, mai ales când au văzut că în garajele din jurul locului ales pentru summit lipseau caii, cheile de 13, săbiile ninja, giuvaerurile şi valuta. Şucăriţi leoarcă pe una ca asta, înalţii demnitari s-au luat după duhoarea de ţigan şi au găsit şatra tocmai la unguri, peste Tisa. Ungurii încă mai bâjbâiau prin peşteri după autonomie. Ţigănimea dormea dusă. Românaşii au scos potcoavele cailor, ca să nu scârţâie la demaraj, le-au dat fân fără plumb şi au trecut Tisa înapoi. Normal, negreala s-a trezit şi-a venit după ei. Atunci, românii au făcut cea mai deşteaptă chestie ever: s-au despărţit în trei cete şi fiecare a descălecat în câte un colţ de hartă. Unu, Radu, a descălecat la sud de Carpaţi, un alt băiat, Dragoş, la est, retardatul de Bogdan a venit şi el, tot la est, iar în vest au rămas babalâcii. Toţi, în afară de Farcaş & Co., care crăpaseră de bătrâneţe, dă-i în sictir! Şi-a făcut fiecare ţărişoara lui şi au început a trăi binişor. Ţiganii n-au mai avut atâta tupeu. În ţărişoara lui Radu au ajuns chiar sclavi, până a venit Ţepeş şi le-a mai dat drumul prin curte oleacă. Mare greşeală, dar cine sunt eu să-l judec pe Ţepeş?
În fine, România era trei Românii, cu trei guverne, trei preşedinţi, 21 de servicii secrete, trei blonde proaste şi dracu' mai ştie câţi locuitori de care oricum nu-i pasă nimănui. Prin vecini, ungurii inventaseră autonomia ţinutului secuiesc pe care au tot încercat să-l atingă, măcar, pe cale diplomatică. Ăştia nu prea aveau coaie să o dea în smardoială cu românii. Normal, ungurii sunt o naţie fără coaie... Alţi vecini, tătarii, mai încercau Moldova cu degetul, dar guvernanţii de pe acolo îi încercau pe ei cu frigarea, drept pentru care s-au lăsat toţi de meserie. Peste Dunăre era cam maro situaţia, pentru că acolo existau turci. Mulţi turci. Toţi turcii. Mici, negri, mustăcioşi, cu falusuri imense, topoare cu lunetă şi treninguri de vânzare, nu prea aveau bunul simţ de a bate la uşă. Veneau cu tot Aliotmanu', în căutare de cioturi de care să se împiedice. Cu Mircică, nu le-a mers. Cu Fănel... hehe, Fănel ăsta era urmaş de roman, şulfă mare, ca un Boc mai mic! La fiecare mie de moldovence trase pe ţeavă, mai căca o mănăstire, pleoşc, în mijlocul drumului, de făcuse mai multe mănăstiri decât crâşme şi autostrăzi! Normal, Fănel "Sven" cel Mare le avea şi cu arta tradiţională a smardoielii, aşa că o singură dată l-au căpăcit turcii, când l-au prins mai beat ca de obicei. Deh, dacu' şi romanu' din el se adunaseră la un şpriţ...
Dar ăsta a cam fost tot fâsul din români. Politica externă se rezuma la tras băşini umede în nasul invadatorilor, iar politica internă... era mâncatul de fasole şi, pe alocuri, înşiratul hoţilor mărunţi pe frigărui. Fasolea s-a terminat pe la o mie şase sute vara. După ce venise un nebun şi adunase toate ţărişoarele într-una singură, pentru numai un an, că a avut grijă un bozgor să-i expire mandatul prezidenţial înainte de termen, iar s-a dus toată treaba în pizda mă-sii. Domnii ţărilor române nu erau români şi erau doamne. Doamne de companie pentru turcii veseli care-i lăsau şi bătuţi, şi futuţi, şi cu banii luaţi. Adică, tot domnitorul "român" era dator cu o partidă de sex anal (pe bune, Radu cel Frumos a început moda asta), nişte mulţi marafeţi pentru vinul sultanului şi mai primea şi câte o biciuşcă obraznică peste bucile rumene de atâta frecat înainte şi înapoi. Un caz deosebit a fost MitiCĂ CAntemir, care îşi primea porţia de centimetri pulă-viteză de la un beţiv rus, Petru. O mică paranteză: Petru ăsta s-a îmbătat, odată, aşa rău, că a pierdut Alaska la poker cu Gigi Washington şi acuma Putin se pişă de trei ori pe an pe mormântul ăluia, că americanii au găsit petrol sub Alaska. Ţeapă!
Toată perioada asta dulbure şi destul de veselă pentru futuţii de pe tronurile domneşti a durat destul de mult, până au mai început pulifricii de ţărani să se revolte. Mai veneau trei ardeleni c-o furcă şi sfârşeau traşi pe roată, mai venea un ţărănoi cu pretenţii domneşti şi-i dispărea cadavrul ca lui Jimmy Hoffa, mai o răzmeriţă de nevoie, că aşa era la modă în europa şi s-a mai îndreptat treaba pe la români, cu toate că părul de pe picioare, vinul, fututul neamurilor şi produsul neamurilor pe bandă rulantă încă mai erau trăsături definitorii ale noastre. Când s-a liniştit treaba, după ce un bărbos cu moacă de Constantinescu a făcut juma' de treabă şi a lipit Moldova de Ţara Românească, luiea şi-a băgat pula-n el şi-a chemat un nemţălău. Dar de aici începe episodul următor, că n-am chef de nemţălăi acuma şi, oricum, abia aştept să scap de ei ca să ajung la comunişti.

Within Temptation - Our solemn hour