Proiect potent

Se-ntâmplă oricui să cam rămână în pană de subiecte. De obicei, asta se întâmplă fie din cauză de prea puţine idei, fie din inflaţie de idei. Adică ai aşa de multe chestii în cap, că nu ştii pe care să o scrii prima. Mai ales dacă ele se întrepătrund, derivă una din alta sau se bat cap în cap. Ar fi chiar de căcat să ai două idei opuse pe care să le scrii, una după alta, fără o justificare şi fără o legătură. Mă gândeam să mă apuc să scriu, aici, un roman în foileton. V-a plăcut cuvântul ăsta? Adică serial, inculţilor! Este singura metodă de a trânti în fasole toţi mucii, indiferent de rasă, religie sau sex. E foarte uşor să feţi personaje cu personalităţi şi gândiri opuse, fiecare dintre ele reprezentând câte o latură a propriei personalităţi şi a propriei mentalităţi. Asta înseamnă că o latură a creierului meu uberdezvoltat, imperialist şi colonizator de alte capete este suficientă pentru a constitui un personaj viabil, realist şi mai mult sau mai puţin sănătos între urechi.
Pe de altă parte, scrisul unui roman, mai ales pe bucăţele, implică un angajament nesimţit de tot. Asta înseamnă ca, măcar la două zile, să nasc o parte a unui capitol, ca să nu se ducă audienţa în cucuruz. Mi-ar plăcea să ştiu că măcar trei sau patru oameni îşi pierd vremea citindu-l, ca să nu mă chinui de pomană. Aş putea să mă apuc să-l scriu pe şestache şi să-l scot în formă editată, dar, dacă e bun, oricum ajunge pe net şi la dracu' m-am mai apucat. Nu vreau să ajung ca tipa cu Twilight, să-mi bag pula în el înainte de a-l termina, din cauză că nu-l mai cumpără nimeni, fiind mocăciune pe net. Aşa că mai întâi îl arunc gratis în aer şi, dacă e destulă lume interesată, poate-l şi editez. Cu condiţia să-mi dea ăştia leafa, futu-le muma-n cur de calici. Apropo. Dacă-l scriu aici, îl şi termin, că nu e ca celelalte încercări eşuate. De câte ori am vrut să scriu ceva masiv, m-a apucat sictirul, ştiind că stă numai la mine pe hard şi nu-l vede nimeni. Dacă ştiu că există cineva care vrea să citească şi următorul capitol, care aşteaptă continuarea şi care este interesat de elucubraţiile mele, am o motivaţie destul de zdravănă. Pe mine mă doare în cur dacă mă dezamăgesc, dar publicul e public. Plus că plănuiesc, în secret, să candidez la preşedinţie şi aş pierde voturi dacă nu m-aş ţine de treabă. Kidding.
Fie ce-o fi. Nu promit că astăzi sau mâine vin cu prima parte a mastodontului literar, dar, măcar la sfârşitul săptămânii, va apărea ceva. Nu pot să promit că va fi pornografic, obscen, senzaţional, dar va fi revoluţionar, va coborî filozofia în stradă, va fi o alternativă la Sfântul Petru şi, poate, va avea şi un titlu. De fapt, sigur îl va avea. Dar, încă, nu-l dezvălui. Bineînţeles, sunt deschis ideilor şi sugestiilor. Orice intervenţie este binevenită, oricât de cretină ar fi. În orice roman trebuie să existe şi cretini, fie că ei îl scriu, fie că participă la acţiune. Până atunci, îmi fac vânt, că am treabă, şi-mi caut inspiraţia în cafeaua de mâine dimineaţă. Sper să găsesc destulă cafea şi destulă inspiraţie, că, dacă nu, lumea va pierde o mare operă literară, iar plozii de mâine vor avea cu un autor mai puţin de înjurat în ora de română.

Enya - Adiemus