...Spune poetul. Poetul e Topârceanu, pentru cine nu ştie, că doar cultura adevărată nu intră în manualele de română. Gata, destulă muie, mai ales că, aici, de pizdă-i vorba, nu de gură. Eu nu sunt de acord cu Topârceanu şi cu asta basta. Pizdele nu sunt dulci, cochete sau puturoase. Pizdele sunt de două feluri: neumblate şi publice. Între ele, se află hăul fără de fund al pizdelor cu dedicaţie, prin care doar un deget, o limbă sau un par îşi duc existenţa. Dar astea sunt excepţii şi nu pe ele stau acum să le dezbat. Toate pizdele descrise mai departe aparţin de doamne sau domnişoare singure, lipsite de obligaţii sau de principii morale (până la un punct).
Prima categorie este cea a vaginului prin care mâna omului nu a pus niciodată piciorul, toporul sau, măcar, vibratorul. Este pizda pe care cu toţii ne-am imaginat-o ca fiind rozalie, îngrijită ca mustaţa lui Hercule Poirot, tunsă, rasă sau frezată, strâmtă, zâmbitoare şi învelită-n foiţă de aur, ca orice Sfânt Graal care se respectă. De fapt, e o gaură ca toate găurile, numai că posesoarea îşi identifică augusta fiinţă cu ea. Adică, o dată desacralizată (ce cuvinte am, să-mi bag...), domnişoara îşi pierde, mânca-ţi-aş cristalele lichide din LCD, valoarea. Drept pentru care, oricine deţine un asemenea refugiu deosebit de râvnit îşi apără caverna cu preţul vieţii. Există cazuri documentate în care nici măcar după căsătorie n-a fost lăsat bietul om să se plimbe prin cămăruţa cu zeamă dulce-amăruie, ceea ce e grav.
Dar a doua categorie, inevitabil evoluată din prima, se află tocmai la polul opus. Nu la Polul Sud, pentru că acolo e frig şi îngheaţă chiar şi lubrifiantul ei natural. Dacă un domn a trecut toate testele la care a fost supus de cerberul pizdei, adică de femeia lui sau a nimănui, se poate bucura, aproape oricând pofteşte el sau ea, de plăcerile până atunci necunoscute. Ceea ce e OK, în pula mea, că de la Eva încoace numai mere băgăm în noi! Dar ce se-ntâmplă când, dintr-un motiv sau altul, paznica decide că domnul respectiv nu mai are ce căuta dincolo de prag? Bineînţeles, găseşte pe altul! Dar ăla, bag seama, e mai coios ca primul, că nu trebuie să mai bată ani în şir la porţile paradisului. După maxim o lună, ele se deschid mai larg ca oricând. De ce? Dracu' ştie, mi-e lene să stau să descifrez mentalităţile care se învârt în jurul pizdei. Cert este că cerberul se face cuţu mic şi drăgălaş, iar, atâta timp cât nu este implicat emoţional, trece de el cine vrea. Ceea ce este una dintre marile nedreptăţi ale universului. Că doar după ce spargi uşa nu se aşează pizda de-a curmezişul, ca să zici că nu mai e la fel! Chiar. Cum ar arăta un vagin zâmbăreţ, perpendicular pe orientarea normală? Cum fuţi aşa ceva? Poate vin cândva cu răspunsurile la întrebarea asta. Până atunci, clocesc ceva nou şi bun de tot.
Within Temptation - Pale
Prima categorie este cea a vaginului prin care mâna omului nu a pus niciodată piciorul, toporul sau, măcar, vibratorul. Este pizda pe care cu toţii ne-am imaginat-o ca fiind rozalie, îngrijită ca mustaţa lui Hercule Poirot, tunsă, rasă sau frezată, strâmtă, zâmbitoare şi învelită-n foiţă de aur, ca orice Sfânt Graal care se respectă. De fapt, e o gaură ca toate găurile, numai că posesoarea îşi identifică augusta fiinţă cu ea. Adică, o dată desacralizată (ce cuvinte am, să-mi bag...), domnişoara îşi pierde, mânca-ţi-aş cristalele lichide din LCD, valoarea. Drept pentru care, oricine deţine un asemenea refugiu deosebit de râvnit îşi apără caverna cu preţul vieţii. Există cazuri documentate în care nici măcar după căsătorie n-a fost lăsat bietul om să se plimbe prin cămăruţa cu zeamă dulce-amăruie, ceea ce e grav.
Dar a doua categorie, inevitabil evoluată din prima, se află tocmai la polul opus. Nu la Polul Sud, pentru că acolo e frig şi îngheaţă chiar şi lubrifiantul ei natural. Dacă un domn a trecut toate testele la care a fost supus de cerberul pizdei, adică de femeia lui sau a nimănui, se poate bucura, aproape oricând pofteşte el sau ea, de plăcerile până atunci necunoscute. Ceea ce e OK, în pula mea, că de la Eva încoace numai mere băgăm în noi! Dar ce se-ntâmplă când, dintr-un motiv sau altul, paznica decide că domnul respectiv nu mai are ce căuta dincolo de prag? Bineînţeles, găseşte pe altul! Dar ăla, bag seama, e mai coios ca primul, că nu trebuie să mai bată ani în şir la porţile paradisului. După maxim o lună, ele se deschid mai larg ca oricând. De ce? Dracu' ştie, mi-e lene să stau să descifrez mentalităţile care se învârt în jurul pizdei. Cert este că cerberul se face cuţu mic şi drăgălaş, iar, atâta timp cât nu este implicat emoţional, trece de el cine vrea. Ceea ce este una dintre marile nedreptăţi ale universului. Că doar după ce spargi uşa nu se aşează pizda de-a curmezişul, ca să zici că nu mai e la fel! Chiar. Cum ar arăta un vagin zâmbăreţ, perpendicular pe orientarea normală? Cum fuţi aşa ceva? Poate vin cândva cu răspunsurile la întrebarea asta. Până atunci, clocesc ceva nou şi bun de tot.
Within Temptation - Pale
Ce subiect de tratat ai şi tu. oricum, ceea ce ai descris tu se întâmplă în cerebelul unei fofoloance de până in 24-25 de ani. De la o varsta se normalizeayă şi etapele de care vorbeşti dispar...
RăspundețiȘtergere