Lucruri care mă fac să zâmbesc sau să rânjesc

A trecut ceva vreme de când nu am mai scris ceva ce ar putea fi considerat "pozitiv". Nu ştiu de ce, după 12 ore de somn, nu-mi vine a-mi introduce organul în nimic. Mă refer strict la sensul figurat, bineînţeles. Acum stau şi mă uit la toată caseta asta goală şi mă întreb ce mă face să zâmbesc cu adevărat, fără a-mi provoca plăcere sadică sau râs sarcastic. Nu sunt multe lucruri, generaţia de plozi cretini, inculţi şi analfabeţi, crescuţi cu PSP şi Bakugani mi-ar spune că sunt hater. Sau h@t3r, că li se pare că sunt interesanţi spunând asta. Uite, un asemenea plod care citeşte o carte mă face să zâmbesc. Doi bătrâni care se ţin de mână şi nu se iau de oameni pe stradă mă fac să zâmbesc. Sărutul ei mă face să zâmbesc. Şi mai zâmbesc după a zecea bere, după ce aflu că am făcut o treabă bună, oricare ar fi aceea şi când văd pe cineva pe care nu l-am mai văzut de foarte mult timp sau când fac pe cineva care înseamnă ceva pentru mine să zâmbească.

Eu, mai mult, rânjesc. Când îmi demonstrez superioritatea faţă de cineva, când mă dovedesc inferior şi-mi plănuiesc revanşa, când aud de oameni proşti care mor sau păţesc ceva nasol de tot, când mă gândesc la un iminent Al Treilea Război Mondial în urma căruia voi crăpa, ca un erou, în timpul unei partide de sex sălbatic, atins de vreo bombă atomică "Made in Pakistan. Allahu Akbar", când îmi vine o idee genială cu cinci minute înainte să se termine un seminar şi ştiu că am puterea de a reţine 20 de oameni pentru o jumătate de oră şi că, dacă aş fi al dracului, aş face-o, când chiar o fac, când văd oamenii pe care nu-i suport sugând metri de pulă murdară sau când fac pe cineva să plângă. Voluntar.

Da, sunt un psihopat, dar recunoaşte că, dacă n-aş fi, nimic din lucrurile pe care le scriu nu ar fi interesante pentru tine. Asta, doar pentru că toţi suntem atraşi de senzaţional şi de anormal. Dacă aş scrie ca un om întreg la minte, aş cădea într-un banal care, în cele din urmă, m-ar arunca în uitare. Şi chiar mi se lipeşte un rânjet enorm de buze când văd cât de idioţi sunt oamenii care nu vor să citească decât lucruri care-i şochează, după care se simt oripilaţi. Sper ca moartea lor în chinuri să mă facă să râd cu poftă...

Phoenix - Fluier în cer