Dumnezeu, faţă în faţă cu Sfântul Petru

Se mai întâmplă să crape şi câte o zeitate parşivă cu tendinţe dictatoriale. În fond, nimeni nu e perfect...

Sus

Petru: Ce pana mea cauţi, şefu', aici? Cine ţi-a făcut-o?
Dumnezeu: Taci în pizda mă-tii şi lasă-mă să trec, că abat Apocalipsa peste bulangiul ăla!
Petru: Ho, tataie, că, aici, toţi sunteţi egali. Ce, crezi că dictatura ta merge peste tot? Bagă adânc. Cum ai ajuns aici?
Dumnezeu: Frate, ai auzit de Nietzsche?
Petru: Cine, mă???
Dumnezeu: E un polonez. Cică e filozof. Ţăranul şi-a vândut sufletul principalului meu concurent de pe piaţa veneraţiei pupincuriste. A băgat ăla o promoţie tare de tot, cică dai un suflet, primeşti puteri nesfârşite. Aşa că Nietzsche ăsta s-a apucat să scrie o carte închinată concurentului şi, acuma, că a primit puteri, cică "Dumnezeu este mort". Pac pac... şi m-am trezit mort.
Petru: Cum să te trezeşti mort, şefu'?
Dumnezeu: Uite aşa, bine, nu te mai hlizi şi lasă-mă să trec! Am treabă, trebuie să mă chinui să-i iau ăluia puterile înainte să mai facă cine ştie ce mizerii.
Petru: După cum spuneam, aici, toţi sunteţi egali. Nu ţin cont de provenienţă, nume sau funcţie. Spune-mi, suflet rătăcit, ce păcate ai comis tu? Ţine minte că le am pe toate la ceaslov, aşa că este indicat să le recunoşti tu.
Dumnezeu: Căca-m-aş pe el de egalitarism! Ţi-a băgat Geoană ăla idei de căcat în cap. Lasă că am eu grijă de el când ajunge pe aici.
Petru: Ai de aşteptat. Hai, zi cu păcatele alea, că n-am timp de toţi pulifricii cu ambiţii divine!
Dumnezeu: Bă, eşti paliu? Ce păcate să am? Eu am creat totul, nu am păcate. De fapt, sunt singurul care nu are păcate. Mai e şi fi-miu, dar ăla şi-o cam trăgea, pe jos, pe-acolo ,cu cine apuca.
Petru: Deci, nu prea mai ai coaie în faţa porţii. Hai să-ţi spun eu de ce te faci vinovat. Ai minţit când ai promis că nu mai abaţi Apocalipsa asupra oamenilor. Noe îţi spune ceva? Cum poţi să promiţi asta, când se ştie din moşi strămoşi că va veni un sfârşit şi se vor face un cer nou şi un pământ nou? După aia, când cu izbăvirea păcatelor şi eliberarea permiselor de trecere în Rai, când ai instituit funcţia pe care eu o deţin în acest moment, nu ai avut cojones să te duci tu printre oameni. L-ai trimis pe fi-tu la moarte sigură. Ştiai că o să şi-o ia. Nu ţi-ai prea iubit aproapele. Eşti demagog. Ai tendinţe dictatoriale. Eşti cea mai invidioasă fiinţă pe care o ştiu. Pedepseşti pe cine are alţi dumnezei afară de tine. Asta e concurenţă neloială. Eşti incredibil de nedrept faţă de ceilalţi dumnezei de pe acolo. Vorbeşti ca un birjar. Te dai perfect, dar creaţia ta este mai mult decât imperfectă. Este fundamental defectă! Cum se face că o fiinţă desăvârşită nu e în stare să creeze o lume după chipul şi asemănarea sa? Ai făcut omul nepupincurist şi revoluţionar. În momentul în care şi-a folosit dreptul pe care chiar tu i l-ai dat, ai început jihadul împotriva celor care îţi ies din cuvânt, disperat fiind să îţi impui controlul total asupra unor fiinţe care nu pot fi total controlate, pentru că aşa a vrut cariciul tău când ai creat-o! Eşti mai rău decât Satana! Nietzsche va ajunge în Rai, pentru că a ales un dumnezeu mult mai OK decât tine. În Iad mergi tu vreo trei eterntăţi jumate, arzi acolo şi curăţă buda Antichristului! Să te întorci când îţi revizuieşti comportamentul şi modul de gândire.
Dumnezeu: Nu numai că Nietzsche este mort, dar tu eşti şi mai mort. Eu te-am făcut, eu te omor!

Şi a căzut Dumnezeu acolo unde merită, în cel mai întunecat cotlon al propriei sale creaţii. Fază la care Antichristul, de jos, de foarte jos, a urlat spre Petru: "Mersi, coaie, ai depăşit aşteptările! Ai puterile pe care ţi le-am promis. Tu şi cu Nietzsche o să faceţi casă bună, acolo, sus. Cât despre tataia ăsta, stai tu liniştit, că îl pun la punct cum nu am mai pus pe nimeni. Îl trimit în cel mai mişto bordel de aici, cu cele mai mişto fătuci din tot iadul, cu bani căcălău, dar, şi asta rămâne între noi, îi tai sula. Vezi prăpădul dracului. Adică al meu. Mwahahahahahaha!"
Iar Petru şi-a luat o bere, după care s-a dus să se culce. A emis un decret care prevede că, două zile, nimeni nu va mai crăpa. Ăia care mor de gripa porcului nu se pun, pentru că oricum nu de gripa porcului mor. Am plecat să mă sinucid, ca să prind şi eu alea două zile în care nu crapă nimeni.

Wolfgang Amadeus Mozart - Requiem