Apel la "Ţine-ţi limba la tine în cur"

Îmi plac dobitocii care se chinuie să exprime idei simple folosind cuvinte preţioase, adică acea categorie de scriitori de orice şi cititori de etichete de tricou care pierde câte cinci ore stând cu DEX-u' în faţă ca să debiteze inepţii deghizate în filozofie, mă-nţelegi, domn-le, elevată. Parcă ar aprecia cineva nivelul de cultură al unuia care, pe lângă complexitatea vorbelor, nu e în stare să alcătuiască o idee originală sau, măcar, cât de cât inteligentă. Sigur, este uimitoare potenţa unui asemenea creier care, varză fiind, nu este în stare decât să absoarbă tot felul de combinaţii fantasmagorice de litere şi să le dea un sens, întotdeauna primul din dicţionar. Are şi organu' limitele lui de înţelegere a definiţiilor. Reţine totul până la un punct. Astfel, în mintea bolnavă a dependenţilor de aprecieri gen "mânca-ţi-aş biblioteca ta, cât ai citit, frate!", futaiul nu e futai, e satisfacerea vulgară şi impersonală a doleanţelor interioare pornite din straturile primordiale ale cortexului, responsabile cu instinctul animalic, şi, care, din când în când, refulează, inundând componenta fizică a omului şi contaminând orice urmă de raţiune... pula mea. Ori te fuţi, ori faci dragoste. În timp ce unii se chinuie să spună cât mai mult folosind cuvinte cât mai puţine şi mai simple, să înţeleagă şi profesorul universitar, dar şi puletele de crâşmă ce vor să spună, paraziţii ăştia pseudointelectuali (v-a plăcut cuvântul ăsta?) duc o cruciadă politicianistă. Se exprimă exact ca puliticienii. Basculează lopeţi de căcat pe gât, dar regurgitează numai vreo două idei tâmpite, simpliste, puerile, ocupând, altminteri, volume întregi. Pentru ei, substanţa este mult mai profundă decât pare. Nu contează ce căcat mănânci, atâta timp cât îl mănânci frumos, cu furculiţa şi cuţitul, şi bei un Cabernet Sovignon din 1864 la el. Mentalitatea asta de căcat îşi are originea şi în şcoala pe care, invariabil, puleţii respectivi o iau prea în serios. Nu spune nimeni să o freci în cârciumă toată ziua, dar nici chiar să înghiţi tot ce vând comuniştii ăia care-ţi cer să foloseşti expresii frumoase, ca, măcar aşa, să impresionezi. Greşit, fraierilor! Nu impresionezi pe nimeni dovedind că eşti un incult care ştie cuvinte multe. Un dicţionar nu e cultură. Orice altă carte este. Contează cum îmbini cuvintele, nu cum arată ele. Cine are mai mult succes? Eminescu, ţăranul foarte inteligent care a folosit cuvinte din popor pentru a vorbi despre cosmogonie şi alte chestii chiar interesante şi originale, sau Freud, care a despicat firul în coişpe ca să spună doar că toţi vrem să futem, de parcă nu am şti şi singuri, şi că unii oameni vor să-şi fute mamele sau taţii? Apăi, Sigmund, frate, Mişu ăsta al nostru a spus mai multe în 600 de pagini decât ai spus tu într-un milion! Luzăre! Luzăr, ca imitatorii tăi cretini cărora li se pare că sunt cine ştie ce sculă pe basculă. Să vă spun un secret. Oricât de educat şi de DEX-uit ai fi, tot mai greu îţi e să citeşti cretinisme îmbrăcate în foiţă de aur decât cretinisme expuse în limbaj cretin. De filozofie nu mai vorbesc. Nu-i de voi. Mâncarea de căcat e o artă.
Ia mai dă-i dracului. Mă apucaseră aseară dracii când am citit un blog tâmpit. Nu spun al cui e, pentru că publicitatea negativă este foarte eficientă. I-aş face trafic pe barba mea şi nu-mi doresc asta. Dimpotrivă. Uneori, mă pocneşte în moalele capului toată prefăcătoria asta. Şi, cel mai rău, mă doare că e un subiect mult prea fumat. Oricâtă muie le-ai trage ăstora, apar ca ciupercile după ploaie. Te lupţi cu morile de vânt şi-ţi vine să-ţi refulezi instinctele animaliere care sparg zăgazurile cortexului reptilian şi transformă universul într-o fantezie erotică în lanu' de cucuruz, manifestându-ţi inumanele porniri asupra cărăbuşilor. Adică-ţi vine să fugi în păpuşoi şi să fuţi cărăbuşi. Greţos, frate. Greţos. Pardon. Vomitiv, în falusul meu!

Cradle of Filth - Nymphetamine