luni, 31 ianuarie 2011

Nervi gălăţeni (Dacă Bacovia avea nervi, am şi eu!)

Aş putea să fac o hartă cu locuri idioate din care scriu. De exemplu, gara din Galaţi. Despre asta dau una scurtă acum, că mi s-a pus pe chelie. Deşi sunt brăilean, nu am avut niciodată ceva împotriva gălăţenilor. Sunt iubitor de animale. Dar, astăzi, totul s-a schimbat. Nu, nu m-am îndrăgostit, la beţie, de vreo gălăţeancă grasă. Apropo, există şi altfel de gălăţence? Că eu nu am văzut. Revenind. Vin din Iaşi şi am de stat două ore în Galaţi. Asta ar fi destul de acceptabil, având în vedere că gara e relativ nouă, arată bine, are bibliotecă (de parcă stă pulea să citească în gară) şi magazine. Dar magazinele sunt geniale. Nu se poate plăti cu un card bancar. Pariu că la Vaslui se poate? Oare dacă le spun patronilor, se supără şi, din simţul rivalităţii, instalează nişte scule acolo? 
Nu mai zic cât am avut de căutat o priză care să funcţioneze şi să nu fie la cinci metri deasupra pământului. Cred că Galaţi este oraşul întrerupătoarelor. Sunt puse în rastel, câte cinci, şase, şapte la rând... Nici nu cred că sunt atâtea becuri în gară! În fine, am reuşit să găsesc una în sala de aşteptare, după ce a plecat o chestie ciudată care asculta manale într-un telefon cât pick-up-ul bunicii. Avea telefon cu disc de ebonită, să-l respectăm pentru asta! 
Concluzii: Gălăţencele sunt nasoale. A, mi-am adus aminte că ştiu una care arată destul de bine. OK. Majoritatea gălăţencelor este naşpa. Gara nouă e doar de faţadă, nivelul de civilizaţie tot ăla din Pleistocen a rămas. Galaţi e un Vaslui mai mare, fără magazine, fără chioşcuri şi fără bordeluri. Cel puţin pe o rază de un km în jurul gării. Orice deplasare mai lungă ar fi necesitat mai multă energie decât mi-ar fi asigurat 4 lei convertiţi în hrană. Unii gălăţeni nu au văzut în viaţa lor uşi automate. Brăilenii au dreptate să-şi bată pula de oraşul ăsta în care mai am de stat o jumătate de oră. Nero, treci la incendiat, pupa-ţi-aş bricheta ta! Apropo, tot respectul pentru Vaslui. Doar prin comparaţie, ho!

Stimaţi călători, trenul personal 7570 pleacă în direcţia Ploieşti, Tecuci, Mărăşeşti, peste două minute, de la linia 3. Vă dorim călătorie plăcută! Şi After Forever - Mea Culpa.

duminică, 30 ianuarie 2011

Mazărea şi zarzavatul

Chestia asta sună a titlu de fabulă. Amu cică era o mazăre care se luase nasol şi a început a vorbi despre implicarea Guvernului în traficul semilegal de zarzavat... Da, ar suna bine dacă nu ar suna prost. Mazăre, îl ştiţi, constănţeanul cu veleităţi naziste şi brazilien(c)e, ar fi de părere că cineva cu coaie multe în Guvernul Boc ar scoate bani grei din importul de etnobotanice şi ăsta ar fi motivul pentru care nu se grăbeşte nimeni să închidă chioşculeţele zâmbăreţe la care e mai multă coadă decât la pâine. De parcă n-ar fi fost evident. Normal, trebuie să dezvoltăm un pic ideea.
În primul rând, nu înţeleg de ce pătrunjelul stropit cu spray de muşte se  numeşte "plantă etnobotanică". Plantă botanică? Să sară piatra de la bricheta lui Nero că plantele sunt botanice? Dacă erau zoologice, îmi făceam o labă tristă în Piaţa Unirii. Cât despre partea etno, ce pula mea caută prefixul ăsta? Au vreo legătură cu vreun popor? Da, unii au tradiţii care implică fumatul de ierburi dubioase sau consumul de ciupercuţe zăpăcite. Dar iarba pe care-o fumează etnicii respectivi e iarbă naturală, de calitate şi, da, chiar dacă nu vrea nimeni să recunoască, sănătoasă! Detaliem imediat. În fond, ce sunt etnobotanicele? Cum am mai spus, ierburi comune, cel mult cânepă de pe marginea căii ferate, stropite cu nişte pişălău chimic cu conţinut de aripioare (a se citi tetrahidrocannabinol, adică treaba din treabă). În afară de troscot, nimic nu este natural în porcăriile respective. Drept urmare, poţi să te îmbolnăveşti urât de tot de pe urma lor.
Pe de altă parte, se mai poate găsi, pe sub mână, iarbă naturală, ceva mai scumpă dar nu cu mult, care este mai sănătoasă decât alcoolul şi tutunul. Iarba de care spun are şi indicaţii terapeutice, iar singurul risc îl constituie accentuarea unor tendinţe schizofrenice deja existente. Adică, da, poţi să devii nebun, dar numai dacă eşti deja un pic dus prin cucuruz. Normal că cineva din Guvern sau din altă parte are de câştigat de pe urma etnotroscotului din comerţul relativ legal! De fapt, mulţi dintre membrii Guvernului dau senzaţia că se duc fumaţi la serviciu. Parcă ar sta cineva şi ar începe să le spună: "Bă, tu ai venit treaz la muncă? Vai, ce treaz eşti, marş în Paştele mă-tii acasă"! 
Porcăriile în cauză ar trebui interzise, iar Maria legalizată. Nu numai că statul ar trage nişte bani serioşi, dar sănătatea publică nu ar mai fi pusă în pericol de pătrunjelul zâmbăreţ. Mazăre ar trebui să-şi mobilizeze partidul şi să obţină, prin intermediul colegilor lui, o iniţiativă legislativă de legalizare a ierbii adevărate. Altfel, ajunge lumea să creadă că nici Legumă de la Constanţa nu e străin de frunzuliţe sau că dealerul guvernamental are nişte surse de căcat, că nu e în stare nici o pungă de marijuana să procure...

Ruslana Lyzichko - Wild dances

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

2012

Este 21.12.2012. Ultima pagină a jurnalului meu. Pe fereastră, se vede o apocalipsă mare şi verde care înghite, încetul cu încetul, tot ce există. Rânjeşte apocaliptic. Mă întreb de ce nu vine pe 21.12.2112. Arată mai apocaliptic data asta. S-a născut din lene chestia aia care vine. Mayaşul care a stat să scrie calendarul ăla s-a sictirit, pur şi simplu, de înşirat zile. Ştia că nu mai prinde nimeni din civilizaţia lui ziua asta. De ce ar scrie ceva pentru nişte oameni pe care nici măcar nu are posibilitatea să-i fute? Calendarul mayaş era o metodă de agăţat. Intra omul în bar, cerea o tequilla şi-i spunea mayaşei bune cu draci de lângă el: "Pisi, eu am făcut calendarul ăla bengos". Şi pisi îşi imagina că e vreun potent musculos care pozează, în stare de semierecţie, prin calendarele sexy pentru târfe femei. De fapt, era un slăbănog rahitic cu pula mare care, până ajungea la moţul erecţiei, leşina lângă tipa de lângă el. 
Ce e drept, multe lucruri s-au întâmplat până astăzi. Marş, fă! Scuze, venise apocalipsa să mă întrebe dacă am terminat. Revin. Semnele s-au adeverit. Cel mai înalt jucător din NBA a fost chinez. Cel mai bun rapper a fost alb. Cel mai bun jucător de golf a fost negru. Ştiau americani ce ştiau când au descoperit semnele astea. Alea biblice erau expirate. Lăcustele pot fi măcelărite foarte uşor trecând cu avionul prin ele. Ciumă nu mai există decât în laboratoarele băieţilor de la CIA. Cu broaşte nu prea mai plouă, din cauza secetei... Nu e destulă apă în nori încât să se formeze lacuri cu stuf şi broaşte căzătoare. Trebuiau alte semne mai realiste. Americanii rasişti au ales un preşedinte negru. Românii au intrat în Uniunea Europeană. Cea mai şmecheră economie din lume este una comunistă. Un criminal de război a ajuns papă. Maica Tereza s-a descoperit că a fost târfă. Iepuraşii roz de pluş s-au dovedit a fi malefici. Trebuia să se întâmple ceva. Mai stai, zdreanţo, că nu mori pentru câteva minute! Apocalipsa devine din ce în ce mai apocaliptică. Acum, roade, liniştită, un copac cu oameni în el. Parcă ar roade oase sau ceva. Cred că nu se simte foarte bine. Vorbea mai devreme la telefonul apocaliptic cu Holocaustul. Am înţeles că-l întreba care e leacul pentru intoxicaţia cu ţigani. Holocaustul s-a oprit, în cele din urmă, deci cred că supravieţuitori vor fi ţiganii. Ei vor fi poporul biblic care se va desfăta fără de păcat pe un pământ nou, sub un cer nou. Probabil că se abrogă cele zece porunci, ca să nu mai fie ei păcătoşi. Apocalipsa a intrat în casă. Începe să miroasă pe aici, cred că vrea să facă pipi. A văzut ceva. Roade masa. Stai, fă, că am o vază din vremea dinastiei Ming acolo! Poate o dărâmi! Adu băţul! Nu vrea, curva. Are ceva cu masa aia. Bag pula, mi-a spart vaza. Mă duc să mă lupt cu... Doamne, nu e femeie! A scos o pulă apocaliptică şi se îndreaptă cu ea spre mine. Cred că e gay. Oare nu a lovit nici o femeie? Ce scârbos, îmi dă cu ea pe la nas şi pute a brânză. Vai, cred că îmi aplică Futaiul Apocaliptic. Cred că mă duc să mă lupt cu... AAA!!!

Apocalipsa la butoane. Am avut cel mai mişto futai. După care l-am mâncat pe fraier. Tu urmezi, pregăteşte săpunul!

Apocalyptica - Bittersweet


vineri, 28 ianuarie 2011

Tipuri de curve

Viaţa ar fi foarte simplă dacă nu ar exista decât un singur fel de curvă. Te-ai duce la gară, ţi-ai lua panarama, ai pleca acasă cu ea, tariful ar fi standard, deci ai putea şti, în orice moment, dacă ai bani de o muie sau de alte servicii şi toată lumea ar fi fericită. Dar, de ce să fie simplu, când poate să fie complicat? Zdreanţa trebuie să fie mereu surprinzătoare, într-o permanentă schimbare, la fel ca vremea. Ar trebui să existe, după buletinul meteo de la TV, Buletinul Târfelor. Discuţiile cu eternele babe agasante din tramvaie s-ar putea diversifica... "Cum a fost paraşuta de azi"? "Bunicică, dar cam scumpă"! Cum pot fi paraşutele? Oho, mi-ar trebui vreo zece posturi ca să le descriu. Voi încerca să fiu cât de cât concis...

1. Târfa satului: Este cea mai josnică zdreanţă. Oferă servicii de muie în şură, sex anal în baia birtului comunal, călăreală în Dacia ruginită a bunicului, totul pentru numai trei ţigări şi o "cinzeacă" de răchie. Răchie de căcat, nu Alexandrion! Are între 13 şi 60 de ani, se adresează cam aceleiaşi categorii de vârstă şi, de cele mai multe ori, e ţigancă sau pute ca una. Are pielea neagră, se vopseşte blondă şi legendele spun că-i pute pizda şi că nu se epilează, ceea ce o face destul de respingătoare. Cine ar da trei ţigări ca să-şi bage pula într-o mlaştină?

2. Târfa de periferie: Are şi peşte, deci pare să fi trecut Revoluţia Industrială peste ea. Nu este foarte bătrână, deci are între 13 şi 30 de ani, nu este nici foarte curată, dar, măcar, arată mai omeneşte. O vezi seara sau noaptea prin satele din jurul marilor oraşe, pe şoselele de centură sau în unele cartiere mai sărăcăcioase. În principal, acceptă pulă inferioară lor. Ţigănoii apelează la serviciile unor asemenea târfe, ca să se simtă şi ei oameni. Tarifele sunt mari şi nu acceptă decât bani, pentru că, altfel, le bate peştele de se cacă pe ele. Asta nu ar fi ceva aşa rău, dar nu cred că vrei să fuţi un cur cu cremă.

3. Târfa de bordel. Depinde de bordel dar, în general, cam este cea mai avantajoasă curvă. Este foarte scumpă, că se respectă, are analizele făcute, are pedigree, e vaccinată, deci nu iei ciumă bubonică şi râie de la ea. Nu e ţigancă. În oraşele civilizate, gen Amsterdam sau Brăila, stă afişată în vitrină. În Amsterdam, arată bine. În Brăila, e grasă cât o scroafă, că şi acum mă mir cum de nu cade balconul cu ea. Da, am văzut-o. Nu-mi doresc o a doua experienţă similară. Nu, nu am fost clientul ei.

4. Târfa de lux: Elena Udrea. Mai necesită comentarii?

Irish Rovers - Donald, where's your trousers?

miercuri, 26 ianuarie 2011

Religiile lumii. Fundamente.

Creştinism: Faceţi-vă singuri rău. Aruncaţi-vă în faţa trenului pentru oameni care v-ar fute în ultimul stil. După ce muriţi, vă promite unul pe care nu l-aţi văzut niciodată că vă va fi bine. E bine dincolo de moarte, de-aia nu s-a întors nimeni de acolo.
Islamism: Omorâţi oameni şi băgaţi-vă religia pe gâtul tuturor, după care puneţi pula aia infectă de arabi pe post de dop. Mahomed ar fi mândru de voi, are fantezii sexuale cu criminali. Futeţi mult şi bine! (îmi place religia ăstora).
Mozaism: Daţi-vă cu capul de zid, feriţi-vă de porci, fiţi nesimţiţi şi purtaţi pălării în casă şi bateţi-vă pula de creştini. Asta-mi place, continuaţi că faceţi bine. Fiţi curajoşi şi despicaţi Marea Roşie.
Buddhism: Nu călcaţi iarba! Nici nu o fumaţi. Da, ştiu, e naşpa, dar vă veţi reîncarna şi voi în iarbă şi nu vă va plăcea să vă fumeze lumea.
Hinduism: Bateţi-vă cuie în cap, spălaţi-vă numai în apă mai murdară decât voi, mergeţi pe vagoanele trenurilor, că oricum nu sunt fire de care să vă spânzuraţi şi, aşa, vă apropiaţi de zeii voştri cu multe mâini şi pula mare. Cel mai important, nu mângâiaţi vaci că beliţi pula post mortem! Îmi place că aveţi kama sutra, totuşi. Păcat că faceţi abuz de ea şi nu vă mai încape pământul!
Baptism: Faceţi-vă taximetrişti, Dumnezeu, Isus cu un singur "i", că ştiţi toate blocurile, Dumnezeu, Isus cu un singur "i", la cât umblaţi din poartă-n poartă să adunaţi drone care să vă asculte slujbele. Şi fiţi, şi voi, mai concişi, că parcă prea o daţi mitologic şi când sunteţi întrebaţi cât e ceasul!

Cum loveşti cu barda ideologică în toţi ăştia?

Creştini: Te scarpini în cur cu o cruce şi îţi iei un tricou cu Nero.
Islamişti: Începi un război sau, dacă eşti tipă, te îmbraci sexy. Nu trebuie să arăţi ca o târfă, e de ajuns să ţi se vadă gleznele.
Evrei: Poartă o zvastică la gât şi iubeşte porcii. Porcul e prietenul tău cel mai bun. Dacă te pişi pe zid ai declanşat războiul sfânt. Beţi din Marea Roşie ca să fiţi eroi!
Buddhişti: Calci pe iarbă, omori ţânţari şi spui că Chuck Norris îl bate pe Bruce Lee (zis şi Bruzli).
Hinduşi: Mănânci salata boeuf în faţa lor şi miroşi bine.
Baptişti: Închini ode Satănii sau, dacă nu vrei să o arzi demonic, spui că eşti ateu. Nu sunt foarte toleranţi şi, dacă-ţi place să te cerţi în stil filozofic şi mai civilizat decât "huo, băga-mi-aş" poţi să te distrezi destul de bine cu ei. Pot fi şi oameni buni, spre deosebire de arăboi.

T.A.T.U. - Gomenasai

marți, 25 ianuarie 2011

Dom' regizor. mi-am uitat replica!

Oamenii care au reuşit, într-un fel sau altul, să devină celebri nu s-au simţit bine dacă nu au spus ceva epic într-un moment important al vieţii lor. Dacă Armstrong nu spunea cretinitatea aia cu paşii când păşea pe Lună sau pe platoul de filmare (sunt politically correct, împac adepţii ambelor teorii), nu ştia nici pulea că omul a ajuns (sau nu) pe Lună sau, în cel mai bun caz, nu credea nimeni povestea americanilor. Pentru că atingerea Lunii nu ar fi putut naşte altceva decât o dumă celebră. Ce-ar fi spus faimoşii dacă ar fi fost puşi să improvizeze? Vedem...

Tipul care a descoperit focul: "Să descopere cineva pompierii, că am dat foc la peşteră!";
Tipul care a inventat roata: "Şefule, nu da, că nu ştiam că vrei jantă de 19 ţoli!";
Tipul care a domesticit câinele: "Cuţu, cuţu...";
Leonidas, când a văzut câţi perşi vin: "This ain't Sparta, wrong address!";
Arhimede, când şi-a descoperit legea: "Fă, zdreanţo, adu mopul că a dat apa din cadă pe-afară!"
Christos, pe cruce: "Un fleac. M-au răstignit!";
Decebal, după ce a pierdut războaiele cu romanii: "Bag pula, iar ne-a furat arbitrul!";
Constantin cel Mare, când a legalizat creştinismul: "Şi, pisi meu, ce-mi dai tu să semnez aici?";
Ioana D'Arc, când o ardea vizionar: "L-am văzut pe tipul care scrie pe monştriverbali.blogspot.com!";
Tipul care a inventat puşca: "Say hello to my little friend!";
Ştefan cel Mare, cam în fiecare zi: "Da' mai terminaţi cu bancurile pe seama mea, oştenii mei!";
Oştenii lui Ştefan cel Mare: "Terminăm, Măria-Ta!";
Mihai Viteazu, când a unit Ţările Române: "Am făcut un căcat!";
Cuza, când a unit mai puţine Ţări Române: "Am făcut un căcăţel!";
Ferdinand, când a unit şi celelalte Ţări Române: "Muie Cuza, constipatu'!";
Hitler, în campania electorală: "Veţi primi gaz gratis"! şi evreii s-au înghesuit la mocăciune;
Gagarin, în spaţiu: "Tovarăşi, s-a terminat vodka. Bag pula în luna voastră, eu mă-ntorc!";
Armstrong, pe Lună: "Hai, salut, venim cu gânduri de pace...". Americanii nu ştiau cum să oprească transmisia mai repede;
Ceauşescu, la Revoluţie: "Leano, ne mai futem o dată?";
Băsescu, zilnic: idem;
Boc e politicos şi nu vorbeşte cu gura plină. Eu am plecat la duş şi la examen.
Eu, după examen: "Un fleac. V-am ciuruit!".

Evanescence - My immortal

luni, 24 ianuarie 2011

Lenea înseamnă progres

De ce scriu la ora 2 după-amiaza? Pentru că mi-a fost lene să scriu mai devreme. Am dormit până acum o oră. Dar lenea m-a odihnit. Dacă aş fi fost somnoros, nu că n-aş fi, probabil că n-aş mai fi scris. Oamenilor le era lene să încordeze coşcogeamite arcul ca să vâneze mamuţi, şobolani roz sau rivali. Aşa că au inventat puşca. După care li s-a făcut lene să încarce puşca după fiecare foc, aşa că au inventat mitraliera. Li s-a făcut şi mai lene, ajungând acolo unde mişcatul mitralierei de la stânga la dreapta, pentru defrişarea rândurilor de inamici, a devenit un efort suprauman. Aşa că au inventat tancul şi Audi Q7, defrişatoarele supreme de cretini.
Altor oameni le-a fost lene să calculeze pe hârtie ecuaţii care, oricum, nu le foloseau la altceva decât să ajungă ţintă pentru muie prin şcoli. Au inventat abacul. Le-a fost lene să mişte din degete, aşa că au inventat calculatoare. Acum, lenea de a ieşi la o plimbare se refugiază în joculeţe gen World of Warcraft, unde stai în pat sau cu curul plat pe scaun şi te plimbi prin păduri pline cu iepuri ucigaşi.
Aceeaşi lene, manifestată acut la urcarea scărilor, a dus la apariţia liftului. Lenea de a umbla pe străzi lungi ne-a făcut să facem casele una peste alta. Da, de-asta stăm la bloc, nu pentru că am fi cine ştie ce orăşeni evoluaţi. De altfel, la ţară, oamenii muncesc mult. Cantitatea de lene de la ţară este mai mică decât cea de la oraş, aşa că la ţară casele sunt mici, rare şi făcute din căcat. Câtă motivaţie îţi trebuie să colecţionezi atât de mult căcat încât să-ţi faci casă din el! 
Partea urâtă este că lenea asta ne-a făcut mai comozi. Ne-a adus mai jos de Paleolitic, după cum am demonstrat acum câteva săptămâni. Acum, nu mai suntem în stare să ne demonstrăm superioritatea biologică pentru a obţine un futai. De fapt, cu cât eşti mai leneş şi mai neajutorat, cu atât fuţi mai mult. Dacă mergi pe jos, te duci acasă şi faci o lăbuţă. Dacă mergi cu un Mercedes, faci sex nebun. Invariabil, produci fel de fel de chestii mici şi urlătoare cărora le spui, cu mândrie, copii. Copiii tăi vor fi şi mai idioţi ca tine. Dacă va veni Apocalipsa - şi va veni - ei vor crăpa primii, nu din cauza americanilor care vor fi declanşat-o, ci din cauza propriei neajutorări. De unde să facă ei rost de mâncare, dacă nu vor mai exista supermarketuri? Să vâneze? Păi de-aia a apărut, în Neolitic, arcul. De-aia a apărut, în Evul Mediu, puşca! Să nu ne mişcăm cururile superioare prin pădure ca să ne batem parte-n parte cu ursul. Nimeni nu are şanse în faţa ursului. De fapt, sunt oameni pe care-i face de căcat un popândău. Cum? Ţi-e foame. Foarte foame. Vezi cum iese din pământ ca banul din bancomat un cap de popândău. Ai încredere în reflexele tale, că poate ai fost portar la viaţa ta şi ţi-ai luat câteva mingi în mutra de puturos. Te arunci spre popândău. Lumea ta e popândăul. Dar el e mai şmecher, se bagă la loc şi tu nimereşti cu capul într-o piatră. Mori ca un erou necunoscut.
Aşa va dispărea specia umană. După un cataclism care ne va arunca înapoi în Epoca de Piatră, vom crăpa în accidente petrecute la vânătoarea de popândăi, iar popândăii vor învăţa, din lenea de a căuta morcovi, să vâneze şi ultimii supravieţuitori. Apoi, din lenea de a ne fugări pe câmpii, vor inventa arcul, puşca, mitraliera, tancul... 

Kataklysm - The last effort