Sezon de împerechere. Atât.

De trei zile-ncoace, gura nu-i mai tace lumii rozalii de peste tot, care se udă că vine primăvara, de parcă asta ar fi prima şi ultima şi de parcă ar ploua cu măciuci, respectiv, caverne călduroase deghizate în căciuli din blană de samur (a se consulta opera lirică a lui George Topârceanu). Aşa de multă diaree verbală şi scrisă cauzează fiecare venire a primăverii, că m-aş simţi nesimţit dacă nu aş scrie şi eu ceva, cu vreo două zile întârziere, că sunt şi lucruri mai importante de atât pentru mine. Cum ar fi, să mă cac.
Primăvara asta pe care o aşteaptă toate piţipoancele nu aduce nimic deosebit. Nu-i nici cald, nici frig, nu-i nici soare, nici înnorat, iar singura constantă este ploaia care îşi face apariţia numai în weekend, ca să admiri soarele doar de la muncă, şcoală, volan sau din tramvai. Dar e ceva mai profund de atât. Primăvara, dragii mei, hormonul bate neuronul mai mult ca în oricare altă perioadă. Cred şi eu. După ce-ai stat toată iarna în ger, cu coaiele lipite de burtă şi cu mătărânga redusă la statutul de râmă pe jumătate moartă, cretin ai fi să nu-ţi vină a fute tot ce (încă mai) mişcă, la vederea podoabei ce atârnă în toată splendoarea ei, iar în zvâcnirile de energie vitală numai că nu te pocneşte peste faţă!
De cealaltă parte a baricadei, zace, ca o şubă ciobănească la uscat, nimeni alta decât pizda. Proaspăt epilată şi venită din concediul petrecut în nişte chiloţi Moartea Pasiunii de cânepă groasă, ca nu care cumva să-i îngheţe dulce-amăruiul suc, mina de aur îşi cere drepturile. Vrea să respire şi, în ciuda pudicei de la etaj, care se sperie de ştremeleag ca unguru' de Funar, se umple de zeamă şi zâmbeşte la orice şarpe ciclop de pe o rază de 10 km. În consecinţă, se cere arborarea ţinutei de primăvară: cracii la vedere. Cu cât mai oribili, cu atât mai la vedere, ca să inundăm şi noi oraşul cu vomă! De altfel, domnişoarele astfel expuse sunt, întotdeauna virgine, şi aşteaptă omul potrivit şi momentul potrivit. Adicătelea, măcar să nu fi tras cineva o băşină în lift sau să nu fie şobolani în subsol, că agenţi de salubritate se găsesc, căcălău, pe toate drumurile!
Avem, prin urmare, două sexe în căutare de sex. Unul dintre ele, posesor de ciomag, nu se sfieşte în a o arăta. Da, frate, am un chef de futut de-mi vine a emigra în Olanda! Celălalt, mai ruşinos din fire, n-o recunoaşte verbal, dar efectuează toate formalităţile: defrişare flocoasă, bărbierit, lepădat straturi textile şi aşa mai departe.
Toată lumea, deci, se află în plin sezon de împerechere. Dar, de aici, apar alte două categorii de oameni înfierbândaţi: ăia care au ce bostăni şi ăia care caută. Ca să-i împac pe toţi, că doar de-aia sunt vicedumnezeu, spun doar atât: uneori, nu e suficient să ai o curvă, prietenă, amică sau iubită lângă tine, iar, pentru cei lipsiţi de consoartă, iepurele sare neaşteptat şi ridică singur codiţa, gata să-şi facă datoria de iepure. De aici frustrările fireşti: Ia uite, coaie, ce şi-a găsit ăla de futut, iar eu stau cu ea în mână, aşteptând să plece mama în delegaţie sau să crească frunzele-n tufişuri, sau, mai rău, nici la o bere n-am cu cine să ies, darămite vreo misiune speologică! Şi, cum primăvara m-a atins şi pe mine, mă retrag în meseria-mi de miner, să scap de floricele, mărţişoare, annilingus financiar-bancar cu dedicaţie pentru lipsa cromozomului Y şi vremea de căcat care, parcă văd, taman vineri seară o să se ducă pe pulă!

Inopia - Epitaph