vineri, 4 iulie 2014

Observaţiuni antropologice asupra exemplarului "Filimon", apartenent tipic al urbei româneşti

Să-i spunem Filimon. Este bucureştean, deci oltean moldovenizat născut prin suburbiile imunde ale Nămoloasei. Colonist de meserie, Filimon posedă cămaşă într-o singură culoare; e drept, nedefinită. Duhnindu-i gura a chestie care creşte între degetele de la picioare când o arzi vara în bocanci, colonistul de la Nămoloasa ar fi purtat şi păr pe spate dacă nu i-ar fi fost încă arsă pielea de internship-ul plătit în boabe de grâu, efectuat vreme de 18 ani în metropola de baştină. 

Filimon ocupă relativ legal o garsonieră decorată cu igrasie renascentistă şi cu bun gust. De ceapă. Proprietarul căruia-i cotizează o dijmă lunară cât trei sferturi din valoarea locuinţei învinuieşte foştii chiriaşi, nişte "moldoveni dă Ialomiţa", pentru cocktail-ul de damfuri primitoare sau, poate, primitive, căci nici el nu ştie prea bine care-i diferenţa. Are chiar şi apă caldă. Dubios de caldă, Filimon nu-i cunoaşte originile. Doar ştie că un dulăpoi mare de pe un perete începe să se screamă când o foloseşte, aşa că preferă s-o evite. 

"Apă? Păi o cumpăr din hypermarket, doar nu-s dă la Pocreaca s-o scot din pământ, cu viermi şi ciuperci d-ăstea dă ţărănoi rural"! Aşa explică Filimon, cu un aer didactic care i s-ar potrivi dacă n-ar intra în conflict cu halena profund etilizată, originile apei cu care se spală pe faţă când îşi aduce aminte şi când este şi capabil să parcurgă cei doi metri care-i despart patul de chiuveta ancorată, straniu, de un perete care nu se află în baie.

Bucătăria lui Filimon este suspect de curată. Probabil, este cea mai curată suprafaţă de 1,827 metri pătraţi din edificiul ferentarian în care-şi ţese omul viaţa şi opera. "Cum unde mănânc? La Mec, bă! N-ai auzit de el? Păi eu nu mă apuc să gătesc cărnuri d-alea dă animal şi cartofi. Tu ştii că animalul ie cu pământ pe el, cartofu' la fel... La Mec ie curate, dar ce să ştii tu, dă-te-n spirt dă filistin"! se revoltă Filimon când este întrebat de secretele celor aproape doi metri pătraţi cruţaţi de expansiunea slinului nativ "dă Ferentari".

Colonistul Filimon nu este, sub nicio formă, un beţiv. El savurează, vreme de patru ore, o bere cu lămâie, purtându-şi pălăria cea de duminică, miercurea. În Nămoloasa, portul de pălărie duminicală miercurea ar fi fost aspru pedepsit în birtul comunal. În Bucureşti, însă, nu sălăşluiesc "Grobienii ăia dă Moldova". Bucureştenii au stil. Pălăria purtată inadecvat atrage priviri, dar, de această dată, admirative. 

Filimon este de-al lor. Nu înţelege, însă, de ce nu se apropie nimeni la mai puţin de doi metri de trupu-i, sursă parcă nestăvilită de izuri ce aduc vag a ceapă conservată în spirt. "Pastă dă dinţi? Păi dân dinţii cui să face aia? Poate e dă la d-alde infecţii ăia dân Rahova, mă infectez cu cine ştie ce microbi"! se arată Filimon suspicios la auzul unor asemenea chislovăţii. Adoarme, sorbind cu nesaţ dintr-un recipient imens plin cu o substanţă care răspândeşte mirosuri necunoscute de nasul omului alb. Probabil, ţuică făcută din boasca rămasă de pe urma ţuicii vecinului. "Păi voi d-aia staţi în copaci, dă-vă dracu' să vă ia dă primitivi, că nu reciclaţi"!

Korpiklaani - Keep on galloping 

vineri, 2 mai 2014

Cum să-ţi faci civilizaţie

Urlă interneţii de frica războiului cu ruşii de parcă ar avea ei altă treabă mai bună de făcut decât să ne violeze nouă babele de Vaslui. Vine războiul şi carnea de tun nu e bine să aibă hepatită şi alte boli, de parcă nu te omoară obuzul dacă n-ai ficat, ce să zic! A, da, armata română e o treabă eroică, fără legătură cu adunătura aia de fraieri care s-a apucat să trădeze nemţii în ultimul resbel sperând că Stalin e vreun fraier care o să uite că românaşii au udat Caucazul cu sânge sovietic. Acum, după 70 de ani, ruşii iar au chef de bătaie, că doar n-au înfometat naţia ca să dezvolte arme nucleare doar de dragul de avea ce demonta mai târziu. Deci vine resbel şi, dacă-i nuclear resbelul, cam dispare civilizaţia şi se lasă iar cu paleolitic sau, ca să fim optimişti, cu Epoca Bronzului. Adică dispare semnalul de la telefon şi de la wireless şi trebuie să ne apucăm noi, ca oameni, să reînviem lumea moartă şi să refacem ce-am reuşit să distrugem cu atâta abnegaţie. Dar cum facem treaba asta?

În primul rând, o civilizaţie care apare din căcat trebuie să inventeze ceva fain. Ceva aşa de fain, încât celelalte adunături izolate de dobitoci obsedaţi de propriul pământ să se avânte la 100 de kilometri de casă şi să preia respectiva treabă. Cum e scrisul. Scrisul e mişto, dezvoltă creativitatea, face treburile uşoare, arată bine şi prinde la oameni. Oamenilor le place să scrie când n-au altceva mai bun de făcut în timp ce aşteaptă să le crească grâul. De-aia au islandezii literatură faină şi mai ales, de-aia o au de acum 1.000 de ani. Că la ei creşte greu grâul, dar nu-i bai, au ce face până se coace pentru că ştiu să scrie. De-aia au sumerienii literatură faină. 

Altă chestie pe care trebuie să o facă o civilizaţie este să îşi dea seama că are ceva de calitate. Adică să fie mândră de propria ei creaţie culturală, tehnologică sau militară şi să conştientizeze faptul că este mai sus ca neamurile din jurul ei pe lanţul trofic. Când îşi dă seama de treaba asta, neamul care vrea să fie creator de civilizaţie dezvoltă un simţ al datoriei de a înghiţi fraierii din jurul lui şi are şi capacitatea de a o face. Atunci câştigă respect şi lumea vrea să preia chestiile faine pe care le-a creat, cum ar fi scrierea, arta sau ideologia. De-aia şi-a făcut la 1185 Ioan Asan imperiu prin Balcani. Nu erau românii civilizaţi, erau bizantinii sursă de inspiraţie. Ei aveau imperiu şi le mergea bine, iar Ioan ăsta a crezut că dacă ai imperiu automat îţi scoţi neamul din căcat. Aşa că şi-a făcut imperiu, numai că nu a avut gura destul de mare încât să-şi apropie poporul de el. N-a avut ce să le ofere.

Treaba cu oferitul mă duce la a treia şi ultima treabă pe care o ai de făcut ca să-ţi faci civilizaţie. Este nevoie ca supuşii tăi nu doar să ţi se supună, dar să le şi placă s-o facă. Trebuie să fie mândri că fac parte din civilizaţia ta. Aici se poate face o confuzie între imperiu şi civilizaţie. Ei, bine, orice civilizaţie are un imperiu care o propulsează. Egiptul, Roma, China, Bizanţul, Spania, Anglia, America, toate au fost nucleul propulsor al unei turme de epigoni mândri de condiţia lor. Ei ştiau că se supun cuiva, că sunt expuşi abuzurilor, dar considrau că beneficiile plutitului în siajul imperiului lor compensează pentru dezavantaje. Trebuie să ai ce oferi, să ştii să ambalezi produsul tău şi să-l vinzi scump fără să-ţi faci reputaţie nasoală de zgârciob. Inteligenţa nativă ajută, dar simţul practic ajută şi mai mult. Imperiile cultivă mentalităţi pragmatice şi raţionale. Ele se propagă, elimină spiritualitatea şi credinţa oarbă şi duc la critică, inclusiv îndreptată împotriva creatorilor de civilizaţie. Atunci, civilizaţia cade şi lasă loc alteia. Da. Dacă vrei civilizaţie, trebuie să accepţi faptul că demersul tău este unul sinucigaş. O civilizaţie este ca o supernovă. Cu cât mai tare străliceşte, cu atât mai adâncă e gaura neagră pe care o lasă în urmă. Vrei un exemplu? Compară arabii din secolul al XI-lea cu arabii de acum şi mai vorbim.

Apropo, asta este o explicaţie foarte simplă a mecanismelor care duc la constituirea unei civilizaţii. Dar ăsta nu e un tratat de istorie sau de ideologie, ci un post de pe un blog de trolling. Dacă vrei ceva academic, citeşte cărţi şi lasă-mă-n pace ca să am timp să le scriu şi pe alea.

Tyr - Hold the heathen hammer high

joi, 27 martie 2014

Când îşi imaginează oamenii cum arăţi tu în pat?

Imaginaţia bolnavă a semenilor te vânează peste tot. Mai eficientă ca orice pervers, aşteaptă să faci o mişcare ca să-ţi zugrăvească portretul pornografic la adăpostul te miri cărei cutii craniene. Când? Unde? 

1. Când cumperi prezervative împreună cu o femeie. Casiera va avea mereu privirea aia. Uneori vei citi în ochii ei cât de udă e. Încearcă să-ţi spună telepatic că vrea să ţi se alăture. 

2. Când cumperi prezervative singur. Oare cu cine le vei folosi? Cum? Ţi se va suge penisul? Vânzătorul ar dori şi el asemenea tratament. Cine nu l-ar dori? Oare arată bine tipa? Dar dacă nu e tipă? Dacă... Vai, să-ţi dea mai repede cutia de prezervative până nu îl observi. Dacă stă bine să se gândească, el n-a încercat niciodată un alt el. Oare cum o fi? Oare... Nu, schimbul trebuie să se încheie cât mai repede. 

3. Când mergi pe stradă cu un trandafir în mână. Cumperi o felaţie din viitor sau te revanşezi pentru una din trecut, care s-a finalizat în gura cui nu trebuia? Trandafirul ăla va vedea atât de multe scene pe care trecătorul de lângă tine nu poate decât să şi le imagineze pe jumătate... Baba care se aşează lângă tine în tramvai, oare când a primit ultimul trandafir? Când a simţit ultimul falus zvâcnindu-i între fesele unsuroase şi acum cvasifluide? Uită-te la ea. Va avea privirea aţintită asupra masculinităţii tale, dar mintea-i va fi cinematograf pentru adulţi!

4. Când te apleci spre o femeie să-i spui ceva la ureche. Dacă vârful limbii tale îi atinge accidental pielea, iar ea îţi ia mâna şi ţi-o apasă de vulva ei suculentă? Dacă exact asta-i ceri când, de fapt, îi spui doar că ăla care stă în faţa ta pute a varză stricată? Poate sucurile ei put a varză stricată!

5. Când nici măcar nu faci nimic. Cum ai arăta făcând ceva? Cum ar fi să se topească îmbrăcămintea de pe tine, să rămâi expus, iar toţi oamenii din jur să sară asupra ta, hulpavi, libidinoşi, erecţi şi umezi, să se înfrupte din goliciunea ta, în timp ce tu eşti butaforia nemişcată şi fără vlagă a unui viol aproape necrofil? Dar dacă ai fi tu violatorul şi ai ţintui-o de un zid rece pe cea în mintea căreia ai primit acest rol? Acum i-ar plăcea. Ce contrast între cărămizile reci care-i întăresc sfârcurile şi împunsăturile fierbinţi, adânci dintre pulpele ei! Ce scârbos, pentru că aşa spune un glas fără gură!

6. Când te scarpini acolo, jos. E o atingere lascivă? Îţi aranjezi erecţia sau ţi-o provoci? Ce vrei să faci cu ea? Ce-i în mintea ta? Oare minţile voastre pot intra în contact? Pot avea coitus? Poate smţi şi tu umezeala ei, poate o şi vezi. Ştii că te-a observat. Ce faci? Te mai atingi? 

Korpiklaani - Nordic Feast

vineri, 7 martie 2014

Oscar, cel mai bârfit unchi din istorie

Se face săptămâna de când s-au împărţit nişte statuete unor neni lucioşi şi unor tanti care au făcut pornache în tinereţe şi, acum, ca să compenseze, poartă haine antiviol care ţin prima pagină a ziarelor mai intens decât motivul pentru care se află acolo, adică filmele în care au jucat în ultimul an. Pe măsură ce ofticile şi bucuriile s-au stins, la suprafaţa bârfelii au rămas două probleme majore: de ce a luat "Gravity" atâtea premii şi de ce nu a primit nu ştiu ce fetiţ italian premiul, deşi e a patra oară când este nominalizat. Şi universul compătimeşte cabotinul căruia i s-a dat de patru ori cu pizza pe la nas, ca şi cum ar fi vreo pagubă. 

Mai sub radar, planează problema premiului pentru "Propaganda anului 2014", cunoscut în cercuri strâmte ca "Premiul pentru cel mai bun film". Adică de ce s-a ales "12 years a slave" şi nu "Captain Phillips". Păi, vina e a scenaristului şi a regizorului. Filmul începe bine, se promite a fi obiectiv, te face să înţelegi şi situaţia urmaşilor slăbănogi şi treji ai lui Jack Sparrow, îţi pune în faţă o poveste realistă, după care se aşteaptă ca tu să crezi că Marina lui Obama îşi trimite trei sferturi din flota cunoscută ca să salveze o coajă de nucă plutitoare pe ocean. Mesajul este cât se poate de clar: "Noi putem să-ţi omorâm un ţânţar pe coaie cu toporul fără să te castrăm pentru că suntem americani şi lumea ne suge". Foarte exagerat şi foarte răsuflat, având în vedere că propaganda militară a câştigat multe statuete în ultimii ani. În plus, mor nişte negri, ceea ce e rasist (cine nu sesizează ironia să stea o tură). A câştigat un film cu negri pe care nu l-am văzut pentru că e cu negri şi cu political correctness, drept pentru care prefer să-mi pierd două ore din viaţă stând pe budă şi ghicind în urmele de căcat de pe hârtia igienică.

Dar să revenim la problemele majore. Care-i treaba cu "Gravity"? A câştigat şapte premii, ceea ce este o treabă mare. Şi lumea se plânge. Da, povestea este o porcărie. De altfel "Her", un film genial, a primit ce-a meritat: premiul pentru cel mai bun scenariu. "Her", nu "Gravity". Mult deus ex machina, mult happy ending, multă uşurinţă cu care o femeie nu doar că poate conduce, dar conduce cu succes o staţie spaţială cu toate instrucţiunile în chineză şi marea întrebare: unde a aterizat MILF-ul? Eu am sperat până la sfârşitul genericului că vor apărea soldăţeii nord-coreeni în faţa ei imediat după clişeul cu sărutatul pământului. Dar astea sunt singurele critici pe care le poate primi pelicula. Un one man show de zile mari (al doilea om crapă destul de repede, drept pentru care nu se pune) care te face să trăieşti intens şi să te întrebi când au trecut 90 de minute, "Gravity" este exact ceea ce arta trebuie să fie: pretext de simţire. În plus, arată bine. Şi MILF Săndica, în ciuda vârstei, şi peisajul din jurul ei. 

În final, am lăsat italianul cu gel în păr, pentru că este cel mai mic păduche care a populat vreodată ecranele. Mă rog, a mai fost unul, Reagan, dar, măcar, ăla s-a lăsat de actorie şi s-a apucat de ceva mai interesant. Leo, în schimb, nu doar că se încăpăţânează să apară în filme, dar are şi pretenţia de a fi recunoscut ca actor. Leo nu este un actor. Este un nene care îşi schimbă costumele în funcţie de ce trebuie să poarte personajul pe care ar trebui să-l joace. Atât. El nu joacă rolul personajului, el se îmbracă exact ca personajul şi atât. În plus, face chestia aia enervantă din sprâncene în fiecare film. Leo nu este un complex de personaje, este un singur personaj. Deci nu e actor, e manechin sau, mai degrabă, gardul Miliţiei pentru diverşi croitori mai mult sau mai puţin iscusiţi. Dacă vrea statuie, să facă bine să convingă, să devină, pentru maxim două ore, dârlăul pe care vrea a-l interpreta. 

Arkona - Nevidal

marți, 28 ianuarie 2014

Pravilă despre întrebuinţarea cuviincioasă a desinemergătoarelor de pe pământ, ape şi din văzduh, precum şi a altor asemenea lucruri aduse din Apus

1. Cine vrea a căsni un desinemergătoriu pentru pământ, ape sau văzduh trebuie să aibă încuviinţare domnească scrisă şi s-o poarte după sine mereu.
2. Este neîngăduit a se merge cu desinemergătoarele pe drumurile şi potecele satelor şi oraşelor mai iute decât două poşte într-un ceas.
3. Neîmpăcarea iuţelei cu chipul şi înfăţişarea drumului se plăteşte cu treizeci de lei.
4. Fără de tăgadă se va găsi în lada de zestre loc pentru un caftan întorcătoriu de lumină şi pentru o roată de înlocuială, după cum se cuvine împlută cu văzduh.
5. De la căderea iernei, toate desinemergătoarele de pe pământ trebuie a avea roate de omăt.
6. Se pedepseşte cu pierderea capului căsnirea desinemergătorului cu minţile veselite de licori ameţitoare sau în timpul grăitului la departevorbitoriu.
7. Sburatul cu machine de fier prin văzduh la înălţime mai mare decât a norilor cei de vreme potrivită aratului trebuie a se face cu chibzuinţă, să nu intre văsduhul înăuntru şi să înăbuşe pe căsnitor.
8. Luminătorii de sfărmat pâcla care de asemeni orbesc pe alţi oameni de pe drum sunt neîngăduiţi.
9. Trebuie a se da întâietate pedeştrilor care vor a trece drumul prin acele locuri anume dungate pentru trecut cu piciorul şi de toată lumea ştiute şi astfel înţelese.
10. În faţa arborelui desineluminător şi schimbătoriu de chip se va sta până i se va arăta chipul cel verde.
11. Când ispravnicul din slujba ordinei de pe drumuri şi poteci întinde mâna a stavilă, este ca şi poruncă domnească pentru căsnitoriu a priponi desinemergătorul pe latura din dreapta a drumului.
12. În prăvăliile de apă arăztoare, neguţătorii de acolo trebuie să vândă toţi la preţul stabilit de domnie, nu mai scump, dar nici mai ieftin.
13. În departevăzător nu se pot vărsa imagini curgătoare diavoleşti înaintea miezului nopţii, iar la ele copiilor nu le este cu voie a privi.
14. Trecutul cu piciorul al acelor drumuri de croială nemţească anume pentru iuţeală nestăvilită nu se îngăduie şi cine calcă porunca aceasta pe barba lui sau a neamului se va îngropa, dacă va muri şi ucigaşul lui nu va purta nici o vină.
15. Nu se îngăduie a se face în şcoale negoţ cu ierburi şi colburi veselitoare de minţi.
16. Nu se îngăduie a se întrebuinţa în văzul oamenilor ştrumelege zguduietoare de mâna omului făcute pentru desfătarea femeii.
17. Nu se cuvin desfătarea auzului cu musice detunătoare, întrebuinţarea sugătoriului de colb cu văzduh sau naşterea de alte sgomote dumineca sau noaptea. 

Ad'Hoc - Soarele şi luna

sâmbătă, 28 decembrie 2013

Întâlnirea Grupului "Zeii Anonimi". YHVH

-B... Bună. Eu sunt YHVH şi sunt dependent de porn.
-Bună, YHVH! Dar să ştii că noi nu suntem cocalari dă Bucureşti. Folosim vocale.
-Bine. S... sunt Yahveh. Vreau să vă povestesc ex... exp... experienţa mea cu Creaţia. Când eram mic, tăticul meu mă fulgera din senin aproape în fiecare zi. Spunea că n-am să fiu niciodată în stare să fac lucruri frumoase, să creez universuri şi din alea... Aşa că într-o dimineaţă am spus "Bine, tăticule, lasă că vezi tu!". Şi am început să trebăluiesc. Am găsit în budă nişte apă şi am scos ceva din ea. Am zis că ăla trebuie să fie pământul. Dar era întuneric, eu nu mi-am dat seama... Am stat toată noaptea şi m-am întrebat de ce pute la mine în pat. Eu făceam pe mine, am avut problemele astea până la 35 de ani. Încă stăteam cu ai mei, nu cunoscusem vreo femeie... În fine, a doua zi am zis că ar cam trebui să fie lumină. S-a făcut, dar era peste tot, mă orbea, era o lumină enervantă şi difuză. M-a leşinat. Dar când m-am trezit mi-a venit ideea: am făcut şi sursă pentru lumină. Toată ziua m-am chinuit cu tabloul ăla electric, mi-am stricat şi calculatorul când au sărit siguranţele. În fine, a ieşit treaba. Bine, m-a ajutat tati... Dar asta a fost singura oară, jur! Măcar am înţeles de ce puţeam când am văzut că ăla nu era pământ. Dar era drăguţ să faci biluţe din el, serios... Mă rog, m-am săturat repede şi de asta. Ştiţi, aveam ADHD, nu mă puteam concentra mult la aceeaşi treabă... Chestia s-a luat şi la Poporul Ales, de-aia au avut nevoie de curând să meargă la nişte şcoli drăguţe unde au învăţat să se concentreze... Bun băiat Adolf, o să-l fac sfânt. 

A mai trecut o zi. Am pus condimente parfumate peste pământul acela. Începuse să facă animale, putrezea... Dar asta n-are legătură. Eu vreau să vorbesc despre vietăţile care pot venera. Prima oară am făcut îngeraşi. Erau drăguţi, purtau toţi rochii albe. Aveau glezne frumoase, pufoase. Îmi plăcea să-i privesc. Mă atingeam singur. Numai că unul s-a crezut mai bun ca mine. De ce? De ce vine mereu cineva şi se crede mai bun ca mine? M-am pierdut tare cu firea, l-am trimis la dracu'. Cred că am exagerat, într-o zi am să-l scot de acolo.

Aşa că am făcut omuleţi. Cam proşti. Dar umblau dezbrăcaţi şi mă venerau. Dar pornul... Ei doi, dezbrăcaţi prin lume... Mă făceau să mă ating singur. Până a trebuit să se intoxice cu mărul ăla împuţit! Nu ştiu de ce l-am pus acolo. I-a luat de cap, au început să poarte frunze şi s-a terminat pornul. Mi-a părut rău, dar i-am obligat eu să facă lucruri murdare. S-au înmulţit la greu. Salivam după ei. Aşa tare, că i-am înecat pe toţi. Bine că era un director de şantier naval care a ştiut să-şi facă o barcă mare şi trainică. A salvat specia şi n-a trebuit s-o iau de la capăt. De bucurie, iar am început să mă frec acolo jos. Şi mi-am dat drumul. Am stropit o muritoare care a rămas gravidă. Fiul meu... Ce idiot! Se vede că a fost făcut din labă. A început să-i dezveţe pe oameni de porn. Noroc că l-au bătut în cuie de o cruce, că altfel... Oricum sunt şi acum mulţi care se mai iau după el. Noroc că există japonezii. O să iau un japonez într-o zi şi o să-l fac Mesia, să revină oamenii la vechile obiceiuri. Nici de labă nu mai am chef, este aşa trist să vezi cum oamenii se feresc de a se împreuna. Vreau să scap de problema asta, sincer... Dar nu pot să mă abţin...

Garmarna - Drew Drusnaar idag som igar

sâmbătă, 7 decembrie 2013

Ghid de agăţat femei medievale

În numele Sfintei şi Nedespărţitei Treimi, Io, Andrei, singur stăpânitor peste tot mormanul de rahat asupra căruia vă căzură domniilor voastre ochii, dat-am această carte ca să fie ştiută de către toţi acei ce-o vor ceti sau o vor auzi cetită. Anume că dacă vi se va atinge de mână vreo maşinărie de-a vremii şi vă va trimite soli prin timpurile cele neguroase ale voievozilor sau dacă veţi voi a vă hodini picioarele ostenite prin ţinutul temut al Vasluiului cel de Ştefan salvat de la a fi mistuit de foc, nevoiţi veţi fi a vă descurca acolo cu cele ce vă vor fi la îndemână. Şi vă mai grăim noi cu slovă domnească acestea: că după doauă zile petrecute prin acele ţinuturi întunecate, vă va veni a vă împreuna şi drept vă grăiesc vouă că nu-i puţin lucru a feşteli vreo fleaşcă streină. Iacătă, dară, ce va trebui a le spune domniţelor de prin cele locuri, aşa să vă ajute Dumnezeu! Iar cui nu i-o ajuta, să vie la mine şi i-oi da un ulcior de vin, căci vorba ce-am vorbit-o nu i-a fost de folos!

1. Eu sunt în pat ca Papa: leg şi dezleg.
2. În vremurile astea păgâne mai e nevoie şi de-un misionar din când în când...
3. Ne jucăm un pic de-a sabia cruciatului şi burta sarazinului?
4. Bună, eu sunt Urban şi vreau să-ţi dărâm zidurile Constantinopolului cu namila mea.
5. Cel Mare. Carol cel Mare.
6. Dacă Filip cel Lung şi Carol cel Gros s-ar fi împreunat, eu aş fi fost copilul lor.
7. Sunt mai multe sensuri ale ideii de iubire cur...tenească, dacă mă-nţelegi.
8. Îmi primeşti trubadurul în cetatea ta?
9. Hai să vezi la ce mai folosea Inchiziţia masa din beci.
10. Am un rug pe care vei arde şi vei transpira.
11. Dacă te-a impresionat miniatura mea din Caslovul Feţelor, stai să mă vezi în mărime naturală...
12. În afară de sânge, bila albă, bila neagră şi flegmă, mai există o umoare pe care-o slobod acum asupră-ţi.
13. Vreau să am drept de Prima Nocta asupra ta în fiecare noapte.
14. Şi dacă aş fi seniorul tău, tot te-aş lăsa să stai deasupra mea.
15. Aş da în tine ca berbecul în poarta cetăţii.
16. Îmi plac fetele bi... zantine.
17. Eşti alchimistă? Pentru că mi-ai transformat carnea în Piatra Filosofală.
18. Eu sunt papa, tu eşti regele. Îngenunchează în faţa mea şi hai să te ung cu mir!

Şi o ultimă vorbă las eu vouă, căci dacă Domnul vă va trimite în vremea când omul era barbar şi cioplea în piatră arme şi podoabe, atât veţi avea a le spune femeilor spurcate de atunci: Rrr! Brcrhgcr! Vrrr! Aaahh! Aşa să vă ajute Domnul, să duceţi la bună împlinire cele ce v-am poruncit, iar dacă nu, cum grăit-a domnul Alexandru Aldea al Ţearăi Româneşti, să vă fute cânii femeia şi pruncii!

Ad'Hoc - Fata din grădina zmeilor