duminică, 19 februarie 2012

Mie îmi place ACTA

Eu sunt un trol care are viață. Am tovarăși și ”pretini” de la care să fac rost de muzică și filme. Am curve care ar face orice pentru mine, deși eu nu fac nimic pentru ele. Am permis la bibliotecă și ceea ce nu găsesc am citit. Deci, mă doare în pulă de faptul că nu mai am ce și de unde să descarc pentru uz propriu, pentru că eu comerț nu fac. ACTA sau SOPA sau pula mea nu mă afectează cu nimic. Ce dacă vede RDS pornul pe care-l văd și eu? E pe net, oricum limacșii de admini de rețea știu tot pornul de pe net, toate profilurile de feisbuc și toate bloagele în  care se vorbește despre principala lor dorință, adică futaiul. Ăn schimb e fain că s-a închis library.nu. Da, la ce pula mea să ai bibliotecă pe net? De ce să descarci cărți? Acum am rămas singura sursă de cultură de pe tot internetul. Nu, serios. De unde mai auzi tu de modalități de legitimare a puterii în Epoca Bronzului? 

Pentru cine are 100 de puncte de IQ sub mine, adică e un mic geniu și nu s-a prins de sensurile ascunse în textul de mai sus, dau de știre către toți cei care vor citi sau vor auzi citite aceste rânduri, că eram ironic. De asemenea vreau să se știe că am băut oleacă de vodcă, deci dacă am uitat vreun predicat sugeți-mi pula să vă piliți și voi. ACTA trebuie să cadă peste tot sau să afecteze doar americanii, care oricum sunt prea proști să se prindă. Că nu mai găsesc filme, mi se rupe. Am de unde face rost. Că nu găsesc muzică, mă doare în pulă. Am destulă și cunosc metaliști destui. Dar nici cărți să nu găsesc, fută-i Stalin de europeni? Asta nu se scuză. Nici nu am vrut să scriu despre căcaturile astea. Sunt tentative penibile ale autorității de a ne subjuga. Noi suntem inteligenți. Supraviețuim selecției naturale. Dar, vă rog, nu mă lăsați fără cărți. Asta nu mă înfurie. Mă doare. Și pe mine puține căcaturi mă dor. Muie.

Neil Mcloughlin - Mount and go

luni, 2 ianuarie 2012

O partidă de futai sălbatic cu planeta Pământ

Când îmi scot capul din cur şi mă uit la căcatul de specie din care nu ştiu cine m-a pus să fac parte, mă apuc de pulă şi aştept să iasă ceva din ea. Ceva scârbos şi verzui, bun de stropit populaţia. Cum să mergi pe stradă şi să vorbeşti singur? Cum să stai în tren şi să citeşti, timp de patru ore, aceeaşi carte de rugăciuni cam cât un ştremeleag de chinez de mică? Cum să ieşi din garsonieră ca să vorbeşti la telefon, dar să urli suficient de tare încât să se audă până la Sankt Petersburg? Cum să te cheme Crăete? Cum să te intereseze dacă şi-a scos Monica Gabor silicoanele sau nu pentru chinez? Cum să şi le scoată pentru chinez? Doar nu e negru să nu-i încapă mădularul între ele! Cum să te intereseze divorţul dintre Oana şi Pepe? Cine pula mea e Oana şi cine pula mea e Pepe? Adică ştiu cine sunt ei, dar de ce trebuie să ştiu cât timp pierd ei zilnic la toaletă? De ce trebuie să ştiu cât timp pierde oricine la toaletă? Parcă ăla era locul în care până şi regele se duce singur, pe jos. Genul ăsta de confesiuni mă interesează la fel de mult cum mă interesează dacă vine sau nu apocalipsa peste mai puţin de un an. Şi, apropo de asta, punem pariu că americanii deja au început să cotizeze la pastori pentru mântuirea postapocaliptică, sperând că acolo, sus, există câte un Dumnezeu şpăgar pentru fiecare în parte? Da, personalizează-ţi dumnezeul, fă-l unic, dar foloseşte aceeaşi casierie cu toţi ceilalţi cretini despre ale căror căcări eroice te zbaţi să auzi! Fii cu cinci puncte de IQ mai inteligent decât pescarul chinez din vitrina ta, căreia cu atâta mândrie îi spui bibliotecă, deşi ultima carte care a trecut prin ea a fost un nouă de pică, aruncat de draci că nu ţi-a ieşit chinta! Încep să definesc mutantismul ca apartenenţă a din ce în ce mai restrânsului grup de oameni care sunt în stare să jongleze cu două idei simple şi să construiască argumentaţii de tipul „că aşa spun eu”, în locul clasicului „că aşa a dat Dumnezeu”. Păcat că Dumnezeu nu ţi-a dat şi ţie un vagon de sulf încins, cum a împărţit cu atâta dărnicie pe la versetul cu fututul în cur, ăla pe care l-ai rupt din Biblie copila ta de treisprezece ani, despre care cu atâta naivitate crezi că mai este fecioară între sfinţi şi între dinţi. În timp ce tu îngenunchezi pe un covor plin de noroi, cu nasul adânc împlântat între bucile babei de serviciu de pe la televiziunile locale, fiica ta suge penisuri proaspete prin vecini, iar peste toate acţiunile astea, de altfel pline de sens pentru cine are fetişuri copro sau adoră mătărângi paleolitice, după caz şi după gaura din buget, se suprapune sictirul meu care într-o diaree verbală de maximum trei milisecunde îţi rezolvă ţie toate problemele, printr-o apăsare de trăgagi. Ghinionul tău este că suferinţa ta mă excită atât de mult în străfundurile fiinţei mele, încât n-am să apăs şi nici nu am să-ţi spun care trăgaci îţi redecorează casa cu creieri bine spălaţi şi neteziţi de autoritate, stat, Biserică, Sandra Brown, Coelho, nunta lui Aleodor, fiul lui Cosmos, cu Simeria, Diaconescu, Băsescu, Daniel sau Cleopa. La fel de mult mă excită zgomotul craniului tău strivit de talpa mea, atunci când sunt mai coerent în somn decât eşti tu treaz, iar lucrul ăsta mă face să mă simt atât de diferit de tine, încât nu pot să nu te situez mult sub mine în lanţul trofic. Într-o lume anarhică, tu nu ai avea de ce trăi, pentru că nu ai putea să te adaptezi ideii de libertate şi pentru că eşti mult prea slab ca să-ţi fii propria autoritate, în materie de separare a binelui de rău. În lista mea de oameni care trebuie exterminaţi, tu eşti primul, fie şi numai pentru că fuţi algoritmii Google căutând pizde de futut, locuri de dat muie, poziţii de căcat în ploaie cu chiloţii de tablă strânşi în jurul cefei sau alte minuni care te trimit să mă citeşti pe mine. Moarte plăcută!

vineri, 30 decembrie 2011

Facerea de bine e futere de inimă

Dumnezeul din Mine spune că nimic nu este mai nobil decât să-ţi pese, să ajuţi, să fii bun, să dai mai mult decât primeşti şi restul de poveste se ştie. Da, te simţi foarte bine când dai mai multă muie decât primeşti, când calci pe gât mai mulţi ţigani decât te calcă pe tine, din nou etc. Păi cum să fie bine când îţi pasă? Uite, se ia un om care stă să crape mai definitiv şi decât necăcăciosul Kim Jong Il. Suferă cu inimioara şi asta nu pentru că vreo târfă i-a cerut patru lei pe un futai eşuat în lift, în loc de trei. De unde ştiu asta? Pentru că omul tău e femeie, iar femeia asta e a ta. Tu eşti un bun samaritean şi-ţi faci testele medicale aferente, în urma cărora descoperi că eşti compatibil. Pui mâna pe puşcalăul de proastă calitate din dotarea paznicului de spital şi îţi tragi trei încărcătoare în cap, să crăpi în paştele mă-tii, ca să aibă mult iubita ta fătucă inimioară nouă. Se face transplantul, aia, ca prin minune, supravieţuieşte spitalului românesc şi pleacă pe drumul ei. De aici se deschid două portaluri strălucăreţe ca poponarul din Tuailait, către două universuri paralele: Ori îşi bagă pula-n viaţa ei şi se călugăreşte, pentru că ăla pe care l-a iubit sau, mă rog, ăla din regiment care a futut-o mai cu spor, şi-a dat inima pentru ea şi nimeni altcineva nu ar putea s-o iubească la fel de cu spor, ori, după ce i se lipeşte bine aorta, sare în pula primului negru atât de bine, încât hoitul tău se va simţi, din mormânt, futut în inimă cu legendara pulă de ciocolată. 
Care-i morala scenariului? Dacă-ţi pasă şi faci bine, te fute un negru în inimă în timp ce tu eşti mort. Ai distrus trei vieţi: A ta, a curvei şi a negrului, că l-ai transformat în necrofil cu un fetiş dubios pentru atrii şi ventricule. Şi asta pentru că aşa ţi-a spus ţie bunică-ta după o supradoză de tămâie, că dacă faci bine hărpuieşti ca un ministru pe vălătuci măcar până la următoarea apocalipsă. Şi nici măcar asta nu e o afacere, că apocalipse sunt din două în două luni, iar când nu sunt apocalipse sunt alegeri.
Ca să închei, dau un sfat, că doar de-aia sunt eu duhovnic şi tu nu eşti: Dacă nu poţi face rău, măcar nu face bine! Dacă nu te excită sexual semimortăciunile care se roagă la tine, monument al nepăsării, măcar îţi faci existenţa mai simplă şi crăpi mai târziu, că mori de infarct în loc să mori de grija pula mea ştie cui!

Lord of the Dance - High Priests

miercuri, 21 decembrie 2011

Locul în care...

...Sunt atât de multe babe şi atât de puţine femei penetrabile după mai puţin de trei lăzi de bere, că tot ce e futubil se crede miss fata de la ţară. Adică nici măcar nu se bărbiereşte, pentru că pizda bărboasă de 20 de ani e mai bună ca pizda epilată de 90 şi ele ştiu asta. De ce să se mai chinuie? Dacă nu le fute nimeni aici, pleacă la Vaslui, că acolo şi după centenar se face rost de penis.

...Gheretele dorelice ale dorelilor de la Drumuri şi Poteci au geamuri termopan şi bănci de lemn, model bolşevic, înăuntru. Termopanul există nu ca să ţină frigul afară, ci ca să ţină aroma fină de picioare păroase înăuntru. Oraşul pute suficient de mult şi aşa. Acum te întrebi de unde ştiu eu ce e în gheretă. Păi, eu ştiu că aromele suculente trebuie ţinute la respect, în carceră. Dorel nu ştie, drept pentru care lasă uşa deschisă. 

...Cel mai distrus din naştere cartier din oraş, ghetoul de jidani din vremea lui Antonescu, unde, bineînţeles, nu au stat jidani şi care n-a fost făcut pe vremea lui Antonescu, dar aşa pare, şi-a tras becuri cu senzor în scări. Tovarăşi, noi n-avem geam la uşă, n-avem var pe pereţi, avem ţigani! Cine plăteşte chestia asta? Sincer, preferam să doteze fiecare apartament cu câte o pereche de curve asiatice. Cel puţin pe alea nu le fură nimeni, că le au toţi. Becul cu senzor e unul pentru fiecare etaj. Ce bine ar sta unul la mine în baie, dacă vin vreodată mergând în mâini, că mi-e prea greu capul de alcoale dubioase!

...Ca să pui pe altcineva să-ţi ia buletinul de la Evidenţa Populaţiei, trebuie să prezinţi la notar buletinul. Bine că m-am apucat de istorie, că la drept nu mă învăţa nimeni treaba asta cu gândinrea, care va să zică dacă vrei să îţi ia cineva buletinul de la Miliţie înseamnă că n-ai buletin. Dar sunt rău, am şi o alternativă: să aduc doi oameni care să confirme că eu sunt viu şi mă cheamă Iisus Christos. Dragă târfă, uită-te în icoana din torpedoul următorului BMW în care sugi pula şi vei vedea. Eu m-aş duce cu măcar 300 de sparţi la notar, măcar să ştiu că le blochez activitatea de-o zi pentru o foaie de hârtie. Muia administrativă e o artă.

Asta înseamnă un singur lucru: Am luat vacanţă şi vizitez eterna şi fascinanta Brăilă, pe care aş fi preferat s-o nimeresc chiorâş decât s-o văd aşa. Pentru sex gratis, închinăciune şi ocazia de a vă fotografia cu un monument în viaţă, dar şi pentru ofrande generoase, mă găsiţi pe-aici vreo două săptămâni. Oferta e valabilă doar pentru curve asiatice. Chiar vreau să fut o curvă asiatică.

Antena 3 - În gura presei. Nu pot să ascult TeVeul şi muzică în acelaşi timp.

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Aplicarea principiului degenerescenţei în analiza mentalităţilor contemporane

Sunteţi nişte proşti care citesc numai prostii. Eu mă chinuiam aici să dau texte şi voi vă proptiţi pe rebuturi. Dacă vă năşteaţi acum 500 de ani eraţi omorâţi. Dacă vă năşteaţi acum 50 000 de ani avea selecţia naturală grjă de voi. 
Disclaimer: Nu toţi. Ca să nu aud comentarii pseudomoralizatoare care-mi reproşează că generalizez.

miercuri, 26 octombrie 2011

Să ne iubim căcatul

Acesta nu este un îndemn coprofil, ci unul patriotic. Trebuie să ne iubim muma care se alăptează din tot ce putem noi face. Să iubim Europa! E un tărâm binecuvântat. E cea mai mişto invenţie de la căcatul de pe ciuci încoace. În primul rând, Europa este un material foarte bun conducător de belirea pulii în sens descendent şi annilingus în sens ascendent. Uite, de exemplu, Germania. E o ţară mare şi frumoasă, cu experienţă în industrie, tehnologie, educaţie şi gazări. O băşină fâsâită din partea neamţului gazează tot ce-i pe la sud-est, din Grecia până pe la Vaslui. Acum, friţii vor să scape de Euro şi să revină la marcă. Abia aştept să rămână MUE (Moneda Unică Europeană) fără principala vacă de muls. Poate o să ne folosim şi noi moneda, că pe nădejdea ăstora o să ajungem să futem leafa lunară pe-o muie cu dinţi galbeni prin spatele gării. În sens ascendent, situaţia e cunoscută de toată lumea. Nu stau să detaliez. 
De fapt, tot ce am scris aici există pentru că stau de vreo săptămână şi ceva cu postarea asta nefinalizată. Între timp, a făcut şi vestigiul regal 90 de ani. Păcat că nu mai domneşte.  Avea şanse mari să bată recordul de domnie deţinut de Ramses al II-lea. Clar, moartea e monarhistă. Trăiască-ne regele, ca să mai aibă preşedintele şi altă distracţie în afară de genocid şi recensăminte de trucat. Şi gata, că mi-e somn.

Hollenthon - Lex Talionis

luni, 10 octombrie 2011

Ieşirea din căcat

De când a început facultatea, am constatat o extorsiune a lipsei de net care a dus la faptul că aştept doritorii de muie să se alinieze la dreapta mea mai în ordine decât hristoşii la crucificare, că dacă nu cac eu texte la săptămână, nu se apucă nici pulea să dea vechile perle de înţelepciune mai departe întru propăşirea mea. Dragi tovarăşi, dacă nu vă place, nu mai citiţi, că-mi futeţi statisticile de pomană şi iar îmi vine a da muie. În fine, dragi tovarăşi, eu am ieşit din căcat, posed conexiune suficient de potentă încât să vă alăptez cu texte şi Spermol Plus, aşa că puteţi să mă veneraţi în continuare. Muie cu căcatul din care am ieşit tuturor celor care şi-au uitat dumnezeul.

Byzantion - Pe tine te lăudăm