M-am hotărât să-mi sculptez limba în lemn

Am citit mai demult "M-am hotărât să devin prost" şi abia acum m-a inspirat, semn că deja eram prost. Nu sunt prea satisfăcut, deci am zis să devin şi mai prost. Şi am ales calea ONG-ist-corporatistului. Adică m-am hotărât să devin o cravată cu om care vrea să aibă un "job" cu nume în limba engleză, preferabil din trei litere, gen CEO. În paralel, vreau să fac voluntariat. Ca în Roma Antică: n-ai bani? Te duci la un nene şi te faci sclav. Acum îi zice lu' nenea ONG şi, ţie, voluntar, dar tot aia e. Problema e că trebuie să am limbaj adecvat, că nu poţi să dai impresia că ai personalitate. Doamne fereşte să ai personalitate sau inteligenţă! Aşa că îmi încerc aici mâna, răspunzând la un interviu imaginar.

Angajator: Spuneţi-mi câte ceva despre experienţa dumneavoastră anterioară.

Mântuitor şomer: Îmi face deosebită plăcere să dau răspuns acestei întrebări, având în vedere că singura mea experienţă este anterioară acestui moment extrem de important pentru mine. Am fost implicat în diverse proiecte, derulate pe durate lungi sau scurte. Chiar acum mă implic cu multă pasiune într-un proiect personal. Am achiziţionat de pe piaţa liberă un şalău pe care-l cresc în chiuveta de la baie. Impedimentele acestui şalău sunt mărunte, de regulă obiecţiile vin din partea colegului de cameră care se plânge că n-are unde să se spele pe dinţi. Însă l-am convins că scopul şalăului este mai înalt decât dinţii lui. Mulg şalăul de două ori pe zi şi, din laptele de şalău, îmi asigur finanţarea altor proiecte pe care le proiectez. În ceea ce priveşte managementul activităţii de muls şalăul, nu pot să mă plâng, este extrem de facil. Practic, partea de hrănit şalăul se rezolvă de la sine, pentru că exemplarul meu se hrăneşte cu pastă de dinţi folosită. Mulsul şalăului este o activitate chiar plăcută.

Angajator: Care este cel mai mare defect al dumneavoastră?

Mântuitor şomer: Sinceritatea, bineînţeles. Apropo, ţi-am futut nevasta aseară. Mai învaţ-o şi tu câte ceva, că nu se prea pricepe, săraca. Şi e cam strâmtă, cred că ai pula mică, mai ales când mă uit la ce vapor pe roţi ai parcat în faţa sediului.

Angajator: Unde vă vedeţi peste cinci ani?

Mântuitor şomer: Implicat în proiecte integrate de băgat pula-n mămicuţa domniei voastre. Adică, este un proiect pe care-l am de multă vreme în minte şi ai cărui parametri îi tot optimizez la fiecare erecţie aleatorie pe care-o manifest. Sunt foarte entuziasmat de proiectul acesta. 

Angajator: De ce credeţi că ar trebui să vă angajăm tocmai pe dumneavoastră?

Mântuitor şomer: În primul rând, experienţa mea în muls şalăul poate fi pusă foarte bine în slujba corporaţiei pe care o reprezentaţi. Ştiu că aveţi plantaţii extinse de şalăi şi puţini profesionişti care se pot ocupa serios de proiectarea acestui proiect. În plus, sunt genial. Sunt atât de inteligent, încât pot imita un nivel de prostie adecvat celui pe care-l căutaţi la potenţialii roboţei de plantaţie. Un prost nu poate fi mai prost sau mai deştept decât este. Un om inteligent, în schimb, poate mima toate nivelurile de prostie.

Angajator: Aţi lucrat vreodată cu cineva care să nu vă placă? Cum a fost?

Mântuitor şomer: Da, primul meu şalău era o pacoste. Îl mulgeam câte două ore şi nu producea mai nimic, dar am optimizat proiectul cu uneltele specifice: lanseta, firul de 0,3, un cârlig mic şi o râmuţă, după care am cumpărat un strapazan nou-nouţ care a devenit cel mai bun şalău de pe piaţă. Şi sper să mai lucrez cu oameni de căcat, de-aia vreau să mă angajaţi dumneavoastră.

Nu garantez că asemenea răspunsuri pot duce la angajarea pe postul vizat, am simţit că risc să fiu numit director ceea ce, pentru mine, este o ameninţare destul de mare. Cred că nu m-am implicat în destule proiecte ca să mă pot ocupa de management, mai ales în mulgătoria de şalău. Dar sunt optimist, am o atitudine pozitivă şi ştiu, în adâncurile inimii mele, că va veni un război nuclear şi că următorul angajator al nostru, al tuturor, va fi CAP-ul mondial nord-coreean. 

După cum mă aşteptam, a doar ce mi-a venit un răspuns din partea corporaţiei. Mi se spune că sunt supracalificat, iar la interviu am detaliat foarte mult activitatea mea. Candidatul ideal ar fi spus doar că s-a implicat în proiecte, atât personale cât şi pe partea de voluntariat. Mai spune CEO-ul că sintagma "pe partea de" este extrem de importantă în economia limbajului adecvat. Drept urmare, încheie domnia sa, sunt primul moştenitor al corporaţiei, astfel că va trebui să aştept să crape. Mă duc să mă implic mai mult pe partea de muls şalăul din chiuvetă.

Old blind dogs - Edward