luni, 17 ianuarie 2011

Instincte de criminal?

Îmi plac oamenii care spun lucruri trăznite, de parcă ar fi copii ai căror prinţi primesc bani ca să-i înveţe replici idioate pe de rost. Adică, în concret, mă refer la clasicul citat "eu nu sunt în stare să omor pe cineva". Nu, pe bune? Dacă vin cu o mătură tunată la mă-ta sau la fiică-ta aia care, peste doi ani, e bună şi-acuma şi le fut în faţa ta cu coada măturii, tu stai şi dai note ca la American Idol? Fii serios! Te-ai născut cu instincte ucigaşe foarte bine înfipte în mintea ta despre care nu ştii nimic. 
Am mai scris pe-aici, pare-mi-se, că suntem singurele fiinţe care ucid din plăcere. Da, chiar suntem, că, dacă laşi un copil sub doi ani singur cu o pisică, o omoară fără să clipească, după care râde ca mine când îmi trag coada de măturoi prin mumă-ta şi fiică-ta. Alternativ. Nici acum nu îţi vine să mă omori? Cred că ai o problemă gravă la cap. Sau crezi ce spun psihologii, că, dacă ucizi eşti nebun? Just, în unele cazuri, în care instanţele creierului tău sunt plecate prin Pulahara şi nu cenzurează trecerea instinctului până la nivel de scoarţă cerebrală... adică, atunci când nu te poţi controla. Dar nu eşti nebun dacă mă omori pe mine când mă vezi, după ce am terminat cu târfele alea două, venind cu o răzătoare, o lingură şi o bucată de ţeavă de trei ţoli. Nu vrei să ştii ce fac cu ele. Şi tu chiar ţii la zdrenţele alea două mai mult decât la mine sau la propria ta viaţă, deci ai tot dreptul să apeşi trăgaciul. Şi nu-mi spune că nu eşti satisfăcut! În alte cazuri, tot ce stă în calea plăcerii este propria ta educaţie. Ţi s-a spus dintotdeauna că viaţa este ceva deosebit de preţios. Nu, nu este. E atât de uşor de futut sau de pierdut încât nu valorează doi bani. Numai tu crezi că, dacă îţi faci un hatâr şi omori în chinuri pe cineva, faci cine ştie ce rău. Îţi faci singur un bine, iar societatea urăşte să te vadă satisfăcut. Oamenii urăsc să fuţi mai mult ca ei, să te bucuri de sânge mai mult ca ei, să ai mai mulţi bani şi o femeie mai bună. 
De fapt, dacă omorul nu era o plăcere, nu se gândea nimeni să-l interzică, pentru că nu face nimeni nimic din ceea ce nu îi place. Până la urmă, propriului tău gust i se rupe pula de legislaţie şi de tine în general. Deci, de ce mai există regulile astea, dacă ne prejudiciază atât de mult omuciderea? Pentru că, dimpotrivă, ne face prea mult bine! 
Acest articol precede unul mult mai interesant, care va veni mâine, când Majestatea Mea va avea chef să se trezească din somn. Concluzia este că mă şterg la cur cu Codul Penal şi mă duc să omor nişte oameni. Vă sfătuiesc să faceţi la fel, este foarte plăcut!

Dafydd Iwan - Ywan o hyd

Un comentariu:

Dacă raţiunea ta doarme mai adânc şi mai agitat, eliberează-i copilaşii...