Să curgă politichia din nasurile fine!

Românu' e futut în cur. E prefăcut. Zice că s-a sictirit de politică, zice că toţi politrucii sunt cu muia, ceea ce este fundamental corect, zice că nu vrea să mai audă de ei, citeşte Adevărul, singurul ziar care, sanchi, nu tratează subiecte politice. Sanchi, doar două pagini de politică au. Trecem peste. Cert e că, din câte observ, dacă scriu despre politică, imediat se ridică la cer traficul, de parcă cine ştie ce literatură aş pârţâi la modul intelectual pe aici. În fine, clientul nostru, stăpânul nostru. Dacă bufetul muiştilor din Parlament e mai interesant decât bunăciunea de Carina sau decât bolovanii de pe Strada Vapoarelor din Brăila, ceea ce, sincer, mă-ndoiesc, atunci, penis equus, scriu şi politică. Luaţi de-aici una scurtă, că parcă n-aş avea timp să o ard analitic pe aici.

Un consilier judeţean de prin Brăila, conservator şi niţel cam cinic pentru gustul meu, s-a trezit în ditamai şedinţa să mănânce nişte foarte mult căcat despre şoferii care ne calcă pe noi, muritorii de rând şi de foame, pe trecerile de pietoni ale patriei. Domnul Moise, căci aşa-l strigă mă-sa pe dobitoc, a ajuns la concluzia că parcă se bagă prea mulţi bani în curul Miliţiei Rutiere. Corect, dă-i în pizda mamei lor de gabori de cărare, că oricum te amendează şi dacă pute-a futai în bemveu' tău infect din 1875. Dar idiotul a găsit alt argument imbatabil: zice-se, şoferii nu vor să aplatizeze babe pe zebră, dar se grăbesc şi, pula mea, căcatul se întâmplă. Nene, ai supt prea mult penis de mogul antenist sau te prefaci? Ţi s-a urcat laptele de cuc la neuron? Au scârbavnica ta căruţă a făcut din vreun pedestraş (nu pederast ca tine, a se consulta DEX-ul) poster cu Guţă metalistu' minune? Ia trimite-o tu, niţel, pe doamna mă-ta la traversat de străzi, ca să o strivesc eu cu Niva, după care să-ţi spun ţie, ales local, că mă grăbeam să mă duc la futut! Cum îţi pică? Cine pula mea a votat, frate, cu puleţii ăştia?

Uite încă o pastilă: Băsescu a spus că medicii sunt de căcat. La două ore după, preşedinţii colegiilor medicilor din Franţa şi România i-au întors-o, că, de fapt, nu e apartură în lagărele de concentrare cunoscute sub numele de spitale. Câteva ore mai târziu, omul care se dă cu şalupa pe conducta de gaze a revenit, cerând scuze tuturor, că nu a vrut să fie muist. Normal, nu a vrut el să se nască muist, dar să se facă preşedinte cine pula mea l-a pus? Ia marş tu niţel şi adună flota! Hai pa, că mă doare ciribomflaxu' de atâta politică! Mai cultivaţi-vă, dracului, şi voi, că o să ajung analist politic la 30 de ani! Lui Brucan i-au trebuit 95!

The Cranberries - Zombies

Misterul Parlamentului, dezlegat

În exclusivitate, în direct, în reluare şi în pizda mamei lor de parlamentari, că scriu despre ei în loc să stau în pat, vă ofer vouă, muritorilor de rând şi de foame, motivul pentru care procesul legislativ din ţara românească e cu muia. Băuturile fără alcool şi prăjituricile de la bufetul Parlamentarilor, adică acea minunată speluncă unde te faci cât porcul cu cinci lei pe zi, se scumpesc masiv. Astfel, minunaţii se vor mulţumi cu vodcă, vermut, coniace, jinars de prună şi alte asemenea ceoohaşuri. Nu că le-ar fi evitat şi până acum, din moment ce au fătat documente care l-ar lăsa mască până şi pe Ştefan cel Mare, cu al lui scârbavnic mădular învârtoşat pe care, dacă-i plecat, sabia nu-l taie. Dar, stai! La Parlament se găsesc prăjituri??? Udreo, futu-te-n aripă şi prin alte părţi, da' mătăluţă cum de nu ai burtoaca altora? Ori ţii dietă cu vişine scăldate-n alcoale şi te dezinfectezi masiv când eşti în vizită pe la Senat?

Parlamentul a devenit, oficial, cârciumă. Şi până acum a fost, dar hrisoavele domneşti n-au recunoscut-o. Şi acum se cam dau pe după prun, în căutare de materie primă pentru ţuicomicina de dimineaţă, dar, hai să fim serioşi, doar n-or fi chiar atât de cretini aleşii neamului, să dea 10 lei pe o cola în loc să dea 2 lei jumate pe un Jaggermeister! Asta-mi aduce aminte de nişte vajnici tractorişti, cu tot viitorul de legiuitori înainte, judecând după nivelul lor intelectual. Se-ncălzeau într-o bodegă împuţită de pe malul drept al Dunării cu nişte coniac. La un moment dat, nişte bravi meseni se chinuiau să decidă ce marcă să basculeze, aşa că o-ntreabă pe barmaniţă, o doamnă deosebit de respectabilă care, din profil, semăna cu un John Deere, ce ofertă se prezintă în dulapul cu trăscău. Doamna Tractor, politicoasă, le răspunde că se există el care se este coniac de un leu, doi lei şi trei lei 20. Nu înţeleg de unde şi până unde 20, dar, în fine. Fază la care Pilimon pilitu', tractorist cu patalama, zice: "Păi de 3,20, că doar n-om bea poşircă!". Pentru connaiseuri, coniacul de 3,20 era nici mai mult nici mai puţin decât Unirea, cunoscuta apă de vase combinată cu Alcoomed. Şi te mai miri de ce îs tractoriştii buni de trimis la deputăţie, la rafinamentul beuturilor spirtoase cu reducere de preţ.

Şi, ca să trec de la una la alta fără sens, uite o chestie pe care nu o înţeleg. De ce plătesc bugetarii impozite la stat, din moment ce sunt plătiţi din impozite? Adică, să-nţeleagă tot prostul: Gicu este funcţionar public şi are un salariu brut de 500 de lei, că n-are moacă de mai mult. Din cei 500 de lei, i se reţin, pe statul de plată, 100, astfel încât rămâne cu măciuca în mâna dreaptă şi cu 400 de lei în stânga. Dar, în numele contabililor de pretutindeni, nu ar fi mai simplu să fie trecut cu 400 de lei neimpozabili? Că doar tot acolo ajunge. Mare e grădina economiei, da' mare e şi gaura din gard!

W. A. Mozart - Marş Turc

De-ale literaturii (Cacofonie intenţionată)

Trupa vocal-instrumentală Paraziţii spunea că limba română e curvă. Păi, ce, numai limba? Dacă literatura română o arde didactic la grămadă cu limba română, atunci şi literatura este la fel de curvă. Sau, cel puţin, cretină. OK, nu toată, doar segmentul reprezentativ care este băgat pe gâtul elevilor din categoria de vârstă 4 - 24 de ani. O tanti scrie poezii despre cum să omori gândaci. Dar nu orice fel de gândaci, ca ăia pe care-i striveşti cu sadism când îi prinzi prin bucătărie şi trosnesc când iese zămârca din ei. Nu. Copilaşii de grădiniţă învaţă despre carcalaci mutanţi care vorbesc şi pun întrebări pseudofilozofice: "De ce mă strângi în pumnul tău? Nu vezi că-s mic şi că mă doare?" Păi, creier de insectă, dacă nu te-ar durea şi dacă n-ai crăpa în chinuri, nu mi-aş mai murdări mâinile cu sucurile tale infecte? După o viaţă întreagă de umblat prin căcat şi mâncat shaorma la mâna a doua, ce altceva să meriţi? Gândacii sunt ca ţiganii. Dacă uciderea ţiganilor este ilegală, măcar gândaci să mă lase sistemul să masacrez fără să am mustrări idioate de conştiinţă! Copii, gândacii nu vorbesc!
Odată ucise toate coleopterele invadatoare, plodul român trece mai departe, la poezii despre somnoroasele păsărele care, după ce termină de bombardat universul cu găinaţ, arborează moaca drăgălaşă şi dorm prin copaci. OK, sună bine. Dar ce pula mea învăţ eu din aberaţia aia? Că păsările dorm noaptea? Să mori tu? Sindicatul Liber al Bufniţelor şi Cucuvăilor a înaintat, deja, o plângere penală Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Dar să lăsăm poezia şi să trecem la proză. Până la sfârşitul liceului, 99% din maculatura obligatorie este despre ţărani. Ţărani care se fut cu pământul, ţărani care se omoară pentru pământ, ţărani care fug pe pământ, ţărani care sunt atât de proşti, încât se încreţeşte pământul sub ei. Patru ani de zile îţi sunt suficienţi ca să devii un ţărănoi tractorist, numai bun de promovat în industria tinichigeriei auto, unde vrea prezidentul să te instaleze.
Şi, dacă vrei să eviţi maculatura îndesată-n grumaz de sistem, dai de citate pline de erudiţie şi cultură care se scaldă în nimbul raţiunii pure. Urmează exemple.

"Citesc Biblia şi plâng". De ce? Mie mi se pare de râs. Poate din cauză că nu mă-ta a creat lumea.
"Milion plus milion fac mai multe milioane". Mi se pare corect, doar nu or face mai puţine.
"Dacă să-nveţi n-ai sete, o să speli closete". Dacă înveţi, trage altu' apa după tine? Nu cred. Doar că, dacă nu înveţi, closetul tău va fi din aur. Dacă stai prea mult pe la şcoală, buda va fi o gaură în pământ.
"Pumnii mei minte nu are". Lasă, că nici cu tine nu mi-e ruşine...
"Ţine minte că mintea conduce pumnul, nu invers!". Şi acum pe cine pula mea să mai cred?
"Fly like you do it like you're high like you do it like you fly like you do it like a woman", adică "Zbori de parcă o faci de parcă eşti sus de parcă o faci de parcă zbori de parcă o faci ca o femeie". Zbori, puiule, zbori, da' măcar dă şi tu din buci pe ritm, să te simţi muiere! Sau orice alt sens ar avea aberaţia asta. Şi nu uita vibratorul!
"Telefoane, vibratoare şi ecrane LCD". Le găseşti pe toate numai la Aprozar.
"Frichinici face mai mulţi clăbuci decât un detergent obişnuit" sau ceva de genul. Adică, s-avem pardon, fiecare producător zice că rahatul lui zburător este neobişnuit. Industria produce mutanţi, la concurenţă cu maternităţile din România.
"România bunului simţ". De la alegeri tot caut ţara asta pe hartă şi n-o găsesc. Mi-e ruşine să spun că eram bun la geografie.
"Prezervative din latex (băga-mi-aş, credeam că sunt din fontă) testate de trei ori". Ăsta trebuie să fie cel mai bun job din lume. Măcar eşti sigur că pula ta e prima care intră în ele...

Şi, aşa, de sfârşit de post, o întrebare pentru populaţie: De ce îl urăşte toată lumea pe Hitler pentru că a fost antisemit, dar de faptul că a măcelărit şi ţigani nu suflă nimeni o vorbă? Eu i-aş face statuie pentru asta, chiar dacă nu a reuşit să-i stârpească pe toţi!

ABBA - Knowing me, knowing you

Comoara din cur

Adânc, dincolo de pădurea flocoasă şi urât mirositoare de la porţile curului, zace o comoară maronie care, dacă eşti normal, doar o dată pe zi vede lumina, apa şi... se duce. De-asta e o comoară, că rezistă doar câteva minute în bătaia soarelui. Pulimea îi spune căcat. Pretenţioşii au alte denumiri, dar, să nu ne pierdem în detalii... de căcat. De ce este atât de venerat? De ce numele lui este pronunţat mai des decât numele lui Dumnezeu? De ce uneşte arabii şi creştinii, ungurii şi românii, ţiganii şi cinstea, baba şi mitraliera? La ce-i bun? Şi asta e cea mai bună întrebare. La ce e bun căcatul? Să vedem, deci şi prin urmare...

1. Material de construcţie. Exemple: România e o ţară de căcat. Am o casă de tot căcatul (deci e mai mare decât România, în Paştele mă-tii de ţigan!). Drumurile sunt de căcat.
2. Material textil. Exemple: Mi-am luat nişte blugi de căcat. Chiloţii ăştia sunt de căcat (deşi te-ai şters meticulos la cur).
3. Material genetic. Exemple: Ţiganii, ungurii, avocaţii, poliţiştii, preoţii, Armata, miniştrii, preşedintele, babele, cocalarii, piţipoancele, şoferii de Smart sau Matiz, creatorii de modă sau Brad Pitt.
4. Proiectil. Exemple: Mă cac pe faţa ta. Arunci cu căcat în stânga şi în dreapta. Experţi în utilizarea căcatului pe post de proiectil sunt, de departe, porumbeii. Cunosc un deştept căruia i s-a căcat pe limbă un astfel de păsăroi.
5. Îngrăşământ. Exemplu: Ciupercile de pe ultima pizza pe care ai mâncat-o au crescut într-un morman nesfârşit de bălegar, care e o denumire pompoasă dată căcatului de vacă, bou sau taur.
6. Element de construcţie a discursului. Exemplu: Bullshit!
7. Aliment. Exemple: Parlamentarii includ căcatul în dieta lor zilnică.
8. Element de critică artistică. Exemple: Avatar e un film de căcat. Ion e un roman de căcat. Baltagul ar fi o carte bună, dar Vitoria e de tot căcatul. A se observa că doamna în cauză, după ce că rămâne fără pulărău, mai zace şi sub 100 de metri de căcat.
9. Element pe treapta evoluţiei. Exemplu: Am ajuns de tot căcatul.
10. Trăsătură fundamentală a vieţii. Exemplu: Viaţa mea e de căcat.

Şi când te gândeşti că mi-a luat doar vreo zece minute să adun atâtea utilizări pentru monştrii noştri lăuntrici, timp în care am şi fost să mă exorcizez de ei... Zilnic, în noi se adună câte un kilogram şi ceva de demoni. Acelaşi geniu căruia i s-a căcat hulubu' pe limbă a avut curiozitatea de a se cânări înainte şi după căcare. Sfinte Căcat! Nu credeam că poate cineva să aibă un fetiş pentru asta. Apropo, exista un film porno cu lesbiene care implica băutul de căcat verde dintr-un pahar. Păcat, începea bine, dar s-a dovedit a fi un film de căcat.

50 Cent - Ready for War (Mayweather vs. De la Hoya remix)

Top zece lucruri pe care le-ai vrea scrise pe certificatul tău de deces

Dacă tot vrei să mori, indicat este să crăpi, dracului, cu stil, ca să aibă mă-ta ce povesti la pomana când s-o îndopa până la apoplexie cu propria ta colivă, la buza sicriului tău pe jumătate deschis din care se iveşte figura ta grotescă, schimonosită de o moarte genială! Uite nişte sfaturi, ca să nu zici că ţin celebritatea numai pentru mine. Ai aici cele mai geniale zece căi spre o moarte cu ştaif.

10. Top 300 "Capital", post mortem. Îţi petreci viaţa lipsită de valoare aruncând câte 10 lei pe săptămână pe bilete de loterie. Pe la 80 de ani, se îndură sorţii şi iei un căcat de premiu la categoria a treia, că n-ai faţă de zece milioane de coco. Oricum, ce pizda mă-tii să faci cu atâţia bani, când tu mai ai de trăit maxim şase luni, în cel mai fericit caz? Când vezi ce numere au ieşit, te bucuri aşa tare, că începi să ţopăi prin casă. Te îndrepţi spre fereastră şi... dispari din cadru. Ca o alternativă, poţi juca toată viaţa aceleaşi numere şi, când nu ai chef să mai dai banii pe bilet, să iasă taman numerele alea. Alegerea e a ta. Ori te arunci în spatele autobuzului, să te calce un Logan, ori faci infarct. Este singura situaţie în care infarctul este un mod stilat de a te duce dracului.

9. Kama Sutra. Nu, nu te fuţi bine şi apăsat la cioc până-ţi dai duhul, şi nu mă refer la ăla sfânt. Ăsta este, deja, un mod comun de a ne scuti de existenţa ta. Iei tu, frumuşel, Kama Sutra, o citeşti din scoarţă în scoarţă, după care îţi iei partenera de sex de mână şi te duci cu ea în baie. E mişto să te sexezi când faci duş. Aşa că încerci cea mai contorsionistă poziţie din manual. Soto, o să aluneci pe cada udă şi o să-ţi spargi sfecla plină de perversiuni. Bonus: S-ar putea să-şi crape şi ea dovleacul, deci poţi să continui în drum spre Sfântul Petru.

8. Răceala. Străduieşte-te din răsputeri să răceşti. Nu foarte tare, că e de căcat să mori în timp ce-ţi întinzi mucii pe geam. E de ajuns să strănuţi de cinci ori pe zi. Du-te la un medic român. Diagnosticul va fi ceva gen ciroză, cancer şi sarcină toxică, dacă eşti bărbat, sau chist testicular, dacă eşti femeie. Tratamentul o să-ţi provoace cancer, cancerul o să-ţi provoace sinuciderea, iar sinucidera o să-ţi provoace moartea.

7. Căcarea Troiei. Construieşte un cal de lemn suficient de mare cât să încapi tu în el, împreună cu un sul de Kurpapier. Dacă eşti prea prost ca să-ţi faci un cal, fă, dracu', o ladă, că e bună şi aia şi e mai uşor de construit. De câte ori îţi vine a te căca, eliberează-ţi zăgazurile în cal sau în ladă. Când calul este plin, pune-l pe preşul socrului sau şefului tău. Nu uita să-ţi scrii numele pe ambalaj. Domnul se va ocupa de restul pentru tine. Simplu, eficient şi deosebit de satisfăcător pentru tine.

6. Hai Dinamo! Da, dar strigă asta în Ghencea. Eventual, chiar pe stadion.

5. Taxi! Condus de o femeie. Ce poate fi mai letal decât combinaţia dintre taximetrie şi abilitatea feminină de a conduce maşina către primul stâlp? Dacă taximetriştii bărbaţi te înfig în primul stâlp, o femeie te va face poster electoral pe Stâlpul 1 radical din -i. Descifrează asta!

4. Brăila. Mută-te în Brăila şi o să-ţi vină de hac plictiseala. Dacă eşti brăilean, mută-te în Municipiul Tecuci. E un fel de Brăila, next level. Minus piţipoancele date cu Palux, Kober şi înveşmântate-n tapiţeria coşgiugului în care o să ţi se odihnească oasele.

3. Ţăranul de Bucureşti. Suie-te în tren. A nu se confunda cu tramvaiul. Trenul este mai lung, mai infect şi mai scump. Coboară în Bucureşti. Din Bucureşti, coboară şi mai jos, la metrou. Da, ştiu, e departe. Dă-mă în judecată că nu ţi-am făcut metrou la Suplacu de Barcău. Lasă că, dacă-ţi face Boc autostradă, îţi face şi Berceanu metrou. Vezi pe unde se plimbă metroul? Pişă-te pe şina roşie, ca un ţăran care nu ştie care-i diferenţa între staţia de metrou şi hazna, şi ai să vezi ce ţi se întâmplă. Dacă nu-ţi iese, te pun eu la curent mai târziu.

2. Quetzalcoatl. Adică Şarpele cu Pene, zeitatea aztecă a Soarelui. Te duci la grădina zoologică. Nu, nu aia în care locuieşti tu, ca un iobag ce te afli. Aia unde găseşti animale mai inteligente ca tine. Caută şarpele cu clopoţei. Îl recunoşti după apucătura ciudată de a cânta Pluguşorul pe timp de vară. Ia nişte pene şi gâdilă-l. Numără până la zece. Pe la 5,(92) ar trebui să-ţi numeri deja cuiele din coşciug.

1. Înecat cu propria vomă. Nu e cine ştie ce. E de ajuns să te întinzi pe spate şi să te gândeşti la Sexy Brăileanca dezbrăcată sau să fii suficient de cre(ş)tin încât să nu dai şpagă anestezistului, când te operezi de hernie de disc sau când îţi faci lobotomia anuală. Când i se face shaormei dor de tine, nu te întorci. Rămâi cu gura în sus şi strângi din dinţi. Repet, nu e cine ştie ce metodă, dar era s-o păţesc şi eu şi mi-ar plăcea să văd chestia asta pe un certificat de deces. Acum, dilemă: De la ce mi s-a tras? Că nici şpagă n-am dat, iar pe Sexy Brăileana o cunosc personal.

Crăpaţi de creier ars încercând s-o desluşiţi pe-asta şi aţi găsit cel mai tare-n coaie mod de a mă scăpa pe mine de cititori!

Haggard - Hijo de la Luna

Vrăjeală, vrăjeală

Dacă era cineva suficient de beat încât să se îndoiască de faptul că n-am ieşit din Evul Mediu, un derutat sau deputat PD-L (normal) vrea să fete una bucată lege care să interzică vrăjitoria. Adică, mânca-ţi-aş pulicica ta de fătucă, pirandele baricadate sub destule fuste cât să opreşti 100 de ani de inundaţii vor fi proscrise. Şi, normal, vânate de ţărani cu furci şi topoare sau de ţărani cu aparate de vot şi cravate violet. Apropo, Flacăra Violet se pune ca vrăjitorie? Ca să ştim şi noi dacă-i ardem pe rug, la foc mic, să se pătrundă de flacăra firească şi roşcovană a lemnelor.

Azi este 8 martie, adică ziua aia în care, teoretic, ar trebui să ne golim conturile pe la florării şi magazine de fiare şi bijuuri ca să preţuim ceea ce un banc misogin denumeşte "bucata de carne din jurul pizdei". Nu comentez decât nişte versuri: "De ziua ta, mămico, în dar ţi-am adus inima". Da, dacă mă-ta e Quetzalcoatl, merge. Cu siguranţă, asta e o poezie aztecă. Acum, sacrificiile umane sunt interzise. Cam ca vrăjitoria şi flama movalie.

Pe palierul etajului patru, unde locuieşte subsemnatul, cineva a instalat un bec roşu. Sau un felinar roşu. Momentan, fac investigaţii, ca să văd care-i bordelul şi care-i tariful. Sunt patru apartamente, dintre care unul este al meu şi ştiu sigur că nu-i bordel. Aş fi apelat la doamna Străfulgerarea ca să-mi ghcească în piesele de şah (nu sunt cartofor), dar ajunge săraca balabustă la zoo. Mersi mult, domnu' deputat! Blestema-te-ar toate vrăjitoarele, la unison, poate uneia i-o ieşi pasienţa.

Brăila este un oraş de porci. Mistreţi. Zilele astea, al doilea specimen a traversat Dunărea şi a dat iama prin aşa-zisul municipiu. Primul, a bătut la porţile Prefecturii şi, de draci că nu l-a lăsat nimeni să râme covoarele înaintestătătorilor judeţeni sau orăşeneşti, a spart geamul Palatului Agriculturii. Dacă frăţiorii lui nemistreţi au supt lama de Crăciun, măcar vreo trei boabe de grâu să găsească. Al doilea râtan a ajuns la o unitate militară. Voia să se ofere voluntar pentru Afghanistan, dar toţi porcii din Armată sunt generali, iar el era un grohan civil. În plus, pe la popota unităţii nu se mai văzuse carne de ani buni, drept pentru care animăluţul şi-a găsit coteţ în oala cu sarmale. Odihnească-se în stomac.

Epica - Menace of Vanity

Sezon de împerechere. Atât.

De trei zile-ncoace, gura nu-i mai tace lumii rozalii de peste tot, care se udă că vine primăvara, de parcă asta ar fi prima şi ultima şi de parcă ar ploua cu măciuci, respectiv, caverne călduroase deghizate în căciuli din blană de samur (a se consulta opera lirică a lui George Topârceanu). Aşa de multă diaree verbală şi scrisă cauzează fiecare venire a primăverii, că m-aş simţi nesimţit dacă nu aş scrie şi eu ceva, cu vreo două zile întârziere, că sunt şi lucruri mai importante de atât pentru mine. Cum ar fi, să mă cac.
Primăvara asta pe care o aşteaptă toate piţipoancele nu aduce nimic deosebit. Nu-i nici cald, nici frig, nu-i nici soare, nici înnorat, iar singura constantă este ploaia care îşi face apariţia numai în weekend, ca să admiri soarele doar de la muncă, şcoală, volan sau din tramvai. Dar e ceva mai profund de atât. Primăvara, dragii mei, hormonul bate neuronul mai mult ca în oricare altă perioadă. Cred şi eu. După ce-ai stat toată iarna în ger, cu coaiele lipite de burtă şi cu mătărânga redusă la statutul de râmă pe jumătate moartă, cretin ai fi să nu-ţi vină a fute tot ce (încă mai) mişcă, la vederea podoabei ce atârnă în toată splendoarea ei, iar în zvâcnirile de energie vitală numai că nu te pocneşte peste faţă!
De cealaltă parte a baricadei, zace, ca o şubă ciobănească la uscat, nimeni alta decât pizda. Proaspăt epilată şi venită din concediul petrecut în nişte chiloţi Moartea Pasiunii de cânepă groasă, ca nu care cumva să-i îngheţe dulce-amăruiul suc, mina de aur îşi cere drepturile. Vrea să respire şi, în ciuda pudicei de la etaj, care se sperie de ştremeleag ca unguru' de Funar, se umple de zeamă şi zâmbeşte la orice şarpe ciclop de pe o rază de 10 km. În consecinţă, se cere arborarea ţinutei de primăvară: cracii la vedere. Cu cât mai oribili, cu atât mai la vedere, ca să inundăm şi noi oraşul cu vomă! De altfel, domnişoarele astfel expuse sunt, întotdeauna virgine, şi aşteaptă omul potrivit şi momentul potrivit. Adicătelea, măcar să nu fi tras cineva o băşină în lift sau să nu fie şobolani în subsol, că agenţi de salubritate se găsesc, căcălău, pe toate drumurile!
Avem, prin urmare, două sexe în căutare de sex. Unul dintre ele, posesor de ciomag, nu se sfieşte în a o arăta. Da, frate, am un chef de futut de-mi vine a emigra în Olanda! Celălalt, mai ruşinos din fire, n-o recunoaşte verbal, dar efectuează toate formalităţile: defrişare flocoasă, bărbierit, lepădat straturi textile şi aşa mai departe.
Toată lumea, deci, se află în plin sezon de împerechere. Dar, de aici, apar alte două categorii de oameni înfierbândaţi: ăia care au ce bostăni şi ăia care caută. Ca să-i împac pe toţi, că doar de-aia sunt vicedumnezeu, spun doar atât: uneori, nu e suficient să ai o curvă, prietenă, amică sau iubită lângă tine, iar, pentru cei lipsiţi de consoartă, iepurele sare neaşteptat şi ridică singur codiţa, gata să-şi facă datoria de iepure. De aici frustrările fireşti: Ia uite, coaie, ce şi-a găsit ăla de futut, iar eu stau cu ea în mână, aşteptând să plece mama în delegaţie sau să crească frunzele-n tufişuri, sau, mai rău, nici la o bere n-am cu cine să ies, darămite vreo misiune speologică! Şi, cum primăvara m-a atins şi pe mine, mă retrag în meseria-mi de miner, să scap de floricele, mărţişoare, annilingus financiar-bancar cu dedicaţie pentru lipsa cromozomului Y şi vremea de căcat care, parcă văd, taman vineri seară o să se ducă pe pulă!

Inopia - Epitaph