Facerea de bine e futere de inimă

Dumnezeul din Mine spune că nimic nu este mai nobil decât să-ţi pese, să ajuţi, să fii bun, să dai mai mult decât primeşti şi restul de poveste se ştie. Da, te simţi foarte bine când dai mai multă muie decât primeşti, când calci pe gât mai mulţi ţigani decât te calcă pe tine, din nou etc. Păi cum să fie bine când îţi pasă? Uite, se ia un om care stă să crape mai definitiv şi decât necăcăciosul Kim Jong Il. Suferă cu inimioara şi asta nu pentru că vreo târfă i-a cerut patru lei pe un futai eşuat în lift, în loc de trei. De unde ştiu asta? Pentru că omul tău e femeie, iar femeia asta e a ta. Tu eşti un bun samaritean şi-ţi faci testele medicale aferente, în urma cărora descoperi că eşti compatibil. Pui mâna pe puşcalăul de proastă calitate din dotarea paznicului de spital şi îţi tragi trei încărcătoare în cap, să crăpi în paştele mă-tii, ca să aibă mult iubita ta fătucă inimioară nouă. Se face transplantul, aia, ca prin minune, supravieţuieşte spitalului românesc şi pleacă pe drumul ei. De aici se deschid două portaluri strălucăreţe ca poponarul din Tuailait, către două universuri paralele: Ori îşi bagă pula-n viaţa ei şi se călugăreşte, pentru că ăla pe care l-a iubit sau, mă rog, ăla din regiment care a futut-o mai cu spor, şi-a dat inima pentru ea şi nimeni altcineva nu ar putea s-o iubească la fel de cu spor, ori, după ce i se lipeşte bine aorta, sare în pula primului negru atât de bine, încât hoitul tău se va simţi, din mormânt, futut în inimă cu legendara pulă de ciocolată. 

Care-i morala scenariului? Dacă-ţi pasă şi faci bine, te fute un negru în inimă în timp ce tu eşti mort. Ai distrus trei vieţi: A ta, a curvei şi a negrului, că l-ai transformat în necrofil cu un fetiş dubios pentru atrii şi ventricule. Şi asta pentru că aşa ţi-a spus ţie bunică-ta după o supradoză de tămâie, că dacă faci bine hărpuieşti ca un ministru pe vălătuci măcar până la următoarea apocalipsă. Şi nici măcar asta nu e o afacere, că apocalipse sunt din două în două luni, iar când nu sunt apocalipse sunt alegeri.

Ca să închei, dau un sfat, că doar de-aia sunt eu duhovnic şi tu nu eşti: Dacă nu poţi face rău, măcar nu face bine! Dacă nu te excită sexual semimortăciunile care se roagă la tine, monument al nepăsării, măcar îţi faci existenţa mai simplă şi crăpi mai târziu, că mori de infarct în loc să mori de grija pula mea ştie cui!

Lord of the Dance - High Priests

Locul în care...

...Sunt atât de multe babe şi atât de puţine femei penetrabile după mai puţin de trei lăzi de bere, că tot ce e futubil se crede miss fata de la ţară. Adică nici măcar nu se bărbiereşte, pentru că pizda bărboasă de 20 de ani e mai bună ca pizda epilată de 90 şi ele ştiu asta. De ce să se mai chinuie? Dacă nu le fute nimeni aici, pleacă la Vaslui, că acolo şi după centenar se face rost de penis.

...Gheretele dorelice ale dorelilor de la Drumuri şi Poteci au geamuri termopan şi bănci de lemn, model bolşevic, înăuntru. Termopanul există nu ca să ţină frigul afară, ci ca să ţină aroma fină de picioare păroase înăuntru. Oraşul pute suficient de mult şi aşa. Acum te întrebi de unde ştiu eu ce e în gheretă. Păi, eu ştiu că aromele suculente trebuie ţinute la respect, în carceră. Dorel nu ştie, drept pentru care lasă uşa deschisă. 

...Cel mai distrus din naştere cartier din oraş, ghetoul de jidani din vremea lui Antonescu, unde, bineînţeles, nu au stat jidani şi care n-a fost făcut pe vremea lui Antonescu, dar aşa pare, şi-a tras becuri cu senzor în scări. Tovarăşi, noi n-avem geam la uşă, n-avem var pe pereţi, avem ţigani! Cine plăteşte chestia asta? Sincer, preferam să doteze fiecare apartament cu câte o pereche de curve asiatice. Cel puţin pe alea nu le fură nimeni, că le au toţi. Becul cu senzor e unul pentru fiecare etaj. Ce bine ar sta unul la mine în baie, dacă vin vreodată mergând în mâini, că mi-e prea greu capul de alcoale dubioase!

...Ca să pui pe altcineva să-ţi ia buletinul de la Evidenţa Populaţiei, trebuie să prezinţi la notar buletinul. Bine că m-am apucat de istorie, că la drept nu mă învăţa nimeni treaba asta cu gândinrea, care va să zică dacă vrei să îţi ia cineva buletinul de la Miliţie înseamnă că n-ai buletin. Dar sunt rău, am şi o alternativă: să aduc doi oameni care să confirme că eu sunt viu şi mă cheamă Iisus Christos. Dragă târfă, uită-te în icoana din torpedoul următorului BMW în care sugi pula şi vei vedea. Eu m-aş duce cu măcar 300 de sparţi la notar, măcar să ştiu că le blochez activitatea de-o zi pentru o foaie de hârtie. Muia administrativă e o artă.

Asta înseamnă un singur lucru: Am luat vacanţă şi vizitez eterna şi fascinanta Brăilă, pe care aş fi preferat s-o nimeresc chiorâş decât s-o văd aşa. Pentru sex gratis, închinăciune şi ocazia de a vă fotografia cu un monument în viaţă, dar şi pentru ofrande generoase, mă găsiţi pe-aici vreo două săptămâni. Oferta e valabilă doar pentru curve asiatice. Chiar vreau să fut o curvă asiatică.

Antena 3 - În gura presei. Nu pot să ascult TeVeul şi muzică în acelaşi timp.

Aplicarea principiului degenerescenţei în analiza mentalităţilor contemporane

Sunteţi nişte proşti care citesc numai prostii. Eu mă chinuiam aici să dau texte şi voi vă proptiţi pe rebuturi. Dacă vă năşteaţi acum 500 de ani eraţi omorâţi. Dacă vă năşteaţi acum 50 000 de ani avea selecţia naturală grjă de voi. 

Disclaimer: Nu toţi. Ca să nu aud comentarii pseudomoralizatoare care-mi reproşează că generalizez.

Să ne iubim căcatul

Acesta nu este un îndemn coprofil, ci unul patriotic. Trebuie să ne iubim muma care se alăptează din tot ce putem noi face. Să iubim Europa! E un tărâm binecuvântat. E cea mai mişto invenţie de la căcatul de pe ciuci încoace. În primul rând, Europa este un material foarte bun conducător de belirea pulii în sens descendent şi annilingus în sens ascendent. Uite, de exemplu, Germania. E o ţară mare şi frumoasă, cu experienţă în industrie, tehnologie, educaţie şi gazări. O băşină fâsâită din partea neamţului gazează tot ce-i pe la sud-est, din Grecia până pe la Vaslui. Acum, friţii vor să scape de Euro şi să revină la marcă. Abia aştept să rămână MUE (Moneda Unică Europeană) fără principala vacă de muls. Poate o să ne folosim şi noi moneda, că pe nădejdea ăstora o să ajungem să futem leafa lunară pe-o muie cu dinţi galbeni prin spatele gării. În sens ascendent, situaţia e cunoscută de toată lumea. Nu stau să detaliez. 

De fapt, tot ce am scris aici există pentru că stau de vreo săptămână şi ceva cu postarea asta nefinalizată. Între timp, a făcut şi vestigiul regal 90 de ani. Păcat că nu mai domneşte.  Avea şanse mari să bată recordul de domnie deţinut de Ramses al II-lea. Clar, moartea e monarhistă. Trăiască-ne regele, ca să mai aibă preşedintele şi altă distracţie în afară de genocid şi recensăminte de trucat. Şi gata, că mi-e somn.

Hollenthon - Lex Talionis

Ieşirea din căcat

De când a început facultatea, am constatat o extorsiune a lipsei de net care a dus la faptul că aştept doritorii de muie să se alinieze la dreapta mea mai în ordine decât hristoşii la crucificare, că dacă nu cac eu texte la săptămână, nu se apucă nici pulea să dea vechile perle de înţelepciune mai departe întru propăşirea mea. Dragi tovarăşi, dacă nu vă place, nu mai citiţi, că-mi futeţi statisticile de pomană şi iar îmi vine a da muie. În fine, dragi tovarăşi, eu am ieşit din căcat, posed conexiune suficient de potentă încât să vă alăptez cu texte şi Spermol Plus, aşa că puteţi să mă veneraţi în continuare. Muie cu căcatul din care am ieşit tuturor celor care şi-au uitat dumnezeul.

Byzantion - Pe tine te lăudăm

Şi psihopaţii pot fi sfinţi

Există o mare discriminare împotriva ucigaşilor, violatorilor, necrofililor, pedofililor, canibalilor, torţionarilor şi altor valori ale societăţii. Din cauza asta, bieţii copii îşi găsesc modele în ţigani, manelişti (care tot o subspecie de ţigani sunt), târfe, Băsescu, Eminescu, Beethoven şi alte scursuri. Cum rămâne cu bieţii dezaxaţi? Cum rămâne cu spiritele libere? Cum rămâne cu cei pentru care sângele, groaza, lacrimile sau moartea sunt Viagra? Ei sunt demonizaţi. Ceea ce e o mare prostie, pentru că şi psihopaţii pot fi nişte oameni sfinţi şi pot ajunge în Rai. Acolo sunt îngeri. Cât mi-aş dori să îndes un par în curul unui înger şi să-mi fac din el acadea pentru pulă! Şi ştiu că şi tu ai fantezii sexuale cu ei, aşa că uite ce ai de făcut, iar Moise s-ar putea să dea un like pe Facebook.

1. Cinsteşte ziua de duminică. Ce poate fi mai plăcut decât un viol duminical? Dumnezeu n-a lucrat duminica. El s-a dus la futut. El a făcut foc şi pucioasă pe care s-o arunce asupra oamenilor. El a crăcit sfinte şi sfinţi.  De ce n-ai face-o şi tu?

2. Nu râvni la femeia sau la măgarul altuia. Mai ales la măgar. Ia-le pur şi simplu. Obligă femeia să facă sex cu măgarul şi aproapele să se uite. Ejaculează pe aproape sau pe femeie. În niciun caz, nu ejacula pe măgar, pentru că s-ar putea să-ţi întoarcă favoarea.

3. Nu păstra victimele doar pentru tine. Fă-le poştă cu aproapele tău, împarte-le şi duşmanilor, mănâncă-le în grup, fă labă cu Mâna Moartă greşiţilor tăi precum şi ei fac muie cu Gura Moartă ţie.

4. Nu discrimina! Omoară şi ţigani, şi unguri, şi leproşi, şi poponari, şi femei, şi bărbaţi, şi pedelişti! Toţi suntem egali în faţa toporului, a drujbei şi a lui Dumnezeu!

5. Nu lăsa victimele să fie duse în ispita altor psihopaţi! S-ar putea să rămâi fără bucăţi puturoase de hoit şi fără puroi la borcan, caz în care nu vei putea să mai fii milostiv şi să dai celor mai puţin avuţi ca tine din puţinul tău cu greu câştigat.

6. Să fii fericit dacă ţi-e foame, căci din două fetiţe inocente te vei sătura şi tu, şi aproapele tău. Şi dacă vrei şi un desert, te vei sătura şi mai bine din aproapele tău.

7. Nu curvi. Preacurveşte, că cimitirele şi-aşa sunt prea pline!

Mi-ar mai putea veni idei de lucruri pe care le poţi face ca să participi la Sfânta Facere de Poştă şi Creieri pe Norişori de Apoi, dar şapte sunt destule, iar şapte e un număr bisericesc. Următorul număr e abia 40 şi mi-e lene să scriu atât.  Ferice de cei psihopaţi, căci al lor va fi festinul canibalic!

Garmarna - Liten Kersti

Ţiganii şi anarhia

Există o legătură deosebit de strânsă între baragladinele care, la ora 2 şi un sfert dimineaţa, ascultă manele despre evoluţia preţurilor soacrelor pe piaţa neagră şi anarhie. Are sens, nu? Nu, n-are. Nici nu poate să aibă sens ceva scris la ora asta. Pe de o parte, avem un banc de ţigani.  Dacă spun stol, strigă în cor "discriminare". Bancul de ţigani sprijină două maşini în faţa blocului. Cine nu-şi permite luxul de a-şi încălzi bucile pe capota unui Golf sau a unui Peugeot 206 aplatizează bordura trotuarului. Din maşini, face femeia-bărbat, Teleguţa Caramela Fernando del Jambon de la Udaţi Mânzu publicitate: "Soacra mică, 50 de euro!" şi-ncepe a cânta sau ceva de bucurie. Poftim? Cât costă soacra? Unii oameni se chinuie să scape de soacre şi voi vreţi să vindeţi una? Cu 50 de euro? Sau e curvă bătrână? Cât de mică e? De banii ăştia ar trebui să-mi calce şi cămaşa, nu doar să-mi sugă buturugoiul. Dar nu reclama de căcat mă interesează pe mine. Baragladinele sprijinitoare de maşini mă obligă pe mine să ascult incantaţiile ăleia sau ăluia. Sau mă obligă să nu dorm, ci să ascult black metal şi să blogăresc. Ideea e că nu pot să fac ce vrea mai sus menţionatul meu buturugoi. Spre exemplu, mă bătea gândul să arunc nişte căcat pe geam. Mie nu-mi merge canalizarea, deci când se umple găleata redescopăr omul medieval din mine şi plou. Şi când plou, apăi plou şi grindinesc de se încreţeşte litosfera. Acum nu pot, pentru că aş oripila (în cel mai bun caz) burţile cu om din parcare. 

Într-un fel sau altul, bastarzii de culoarea supei dubioase din găleata mea îmi îngrădesc libertatea impunându-mi să lucruri. (Lucruri e predicat. Aveţi ceva cu asta?). Eu, ca un anarhist care se respectă, nu sunt foarte mulţumit de chestia asta şi fac o observaţie, zic eu, pertinentă. Mare parte dintre aceşti pseudoomuleţi (ca să fiu politically correct şi să nu zic toţi, pentru că nu chiar e cazul) ar cam trebui scurtaţi de vreun kil jumate de căpăţână, vreo trei grame de coaie şi un ţol şi-un sfert de pulă flască. Ce? Doare? Bine, îi sacrificăm pe un altar închinat anarhiei. Şi nu vreau să fac asta ca să mă dau eu stăpân sau, cum zice vocea gâjâită de jos, jupân. Nu, eu doar mă apăr de intenţia ţiganilor de a se face stăpâni. După ce scap de ei, pot s-o ard anarhist cât vreau eu, pentru că nu fut pe nimeni la cap şi nu sunt futut de nimeni la cap. 

Legătura, deci, dintre ţigănoi şi anarhie este că se cam exclud reciproc. Ori păstrăm ţiganii şi sugem pulă de licurici mai ars ca becul prezidenţial, ori ne eliberăm de stăpânire cu preţul unor tone de materie maronie incertă şi amorfă pe care habar n-am unde am putea s-o depozităm. Cale de mijloc nu există. Şi, să fim serioşi, nu cred că ar fi vreo pagubă mai mare de cinci metri de funie să mergem pe varianta B. Nu ne plângem toţi că lumea e suprapopulată? Nu ne plângem că ne îndepărtăm de modul de viaţă natural? Hai să ne distrugem creaţiile, începând cu ţiganii. De ce am creat ţiganii? Pentru că am făcut, citiţi istorie şi o să vedeţi. Dar să n-aud pe cineva că o arde moralist, cum că ar trebui să reparăm greşelile de acum 600 de ani. Nu, mersi.

Opera IX - Anphisbena

Legile glorioasei noastre societăţi

Oamenilor le place să aibă legi, pentru că sunt nişte oi proaste. Românii, cu atât mai mult. Anarhia n-ar prinde niciodată aici, pentru că mereu vor exista ţigani şi ţărani printre noi. Nu s-a gândit nimeni să-i extermine, dar asta e altă poveste, pe care-o depăn eu cu tovarăşul Adolf când mai vrem să ieşim, de dragul vremurilor bune, la o dejidanizare profesionistă prin scările de bloc. Dar să trecem la normele care ne conduc minunata societate.

1. Eu te-am făcut, eu te fut primul.

2. Să nu-ţi faci nuntă fără babe cu bigudiuri şi capot pe ele. Nimic nu se compară cu o sursă de duhoare care se isterizează că nu mai e rată de Coarnele Căprii la 1 noaptea.

3. Închină-te în tramvai, chiar dacă dai cate-n gură la o sută de oameni. Dumnezeu e băiat finuţ şi o să-ţi plesnească fierea întocmai şi la timp, la fix 74 de ani şi 40 de zile.

4. Cumpără-ţi rubedenii nespălate la ţară, pe care să le cheme Domnica sau Sultănica, şi care să contabilizeze nunţile şi pomenile la care te-ai dus tu, ca să ştie dacă vin sau nu la nunţile şi pomenile tale.

5. Mergi la cimitir. Nu ştiu ce fac oamenii vii în cimitir, dar, dacă nu te duci când se duce toată lumea, eşti un wolves-heafud nenorocit, un paria, un ostracizat, un bulangiu ilegalist, futu-te Putin între degetele de la picioare!

6. Cumpără bibelouri multe. Trebuie să fie colorate şi să semene cu chestiile pe care le vezi când ai coşmaruri sau când fumezi iarbă nasoală. Musai, le vei ţine într-o cameră în care nu intri decât când ai musafiri, ca să-i impresionezi.

7. Să ai mileuri. Ele trebuie să fie gălbui, să pară vechi, şi croşetate de cumătra naşei finei mătuşii verişoarei unchiului care a crăpat şi căruia trebuie, apropo, să-i faci pomană, deci vezi punctul 5.

8. Când vorbeşti la telefon despre borşuri, ciorbe şi neamuri pe care-mi vine să le omor cu pietre, vorbeşte în aşa fel încât omul de la celălalt capăt al firului să te audă şi când se întrerupe telefonul. Dar vezi să ţipi tare, că poate omul e la Satu Mare şi tu la Constanţa.

9. Dacă-ţi pleacă namurile siloase în Italia, ai grijă să te lauzi cu banii pe care ţi-i trimit. Să-ţi iei un televizor cât cinematograful, pe care să-l pui fix în camera cea mai mică şi mai de chirpici din casă. Deasupra lui, pune un mileu şi, pe perete, un covor. E trendy să ai covoare pe pereţi şi pături de cânepă pe duşumea.

10. Periodic, plimbă-te prin oraş cu câte-un băţ în mână. Poate să fie orice. Sapă, coadă de mătură, pula mea, nu contează ce e. Dă din el cât de tare poţi, ca să atragi atenţia asupra statutului tău. Cine are coadă, are mătură. Cine are mătură, are casă, deci eşti faraon.

11. Dacă eşti femeie, nu uita să îţi iei nişte boarfe de cârpă cu floricele din care să se vadă că ai cinci metri de spaţiu între sâni şi picioare de pod. Grasă şi frumoasă. Ăsta e standardul.

12. Bate-ţi nevasta la intervale regulate. Altfel, va crede că n-o iubeşti. După ce-o baţi, fute oleacă la ea. Pizda vânătă se mulează pe ciomag ca tricoul roz pe fi-tu.

13. Când pleci cu maşina, obligatoriu ia o babă cu tine şi pune-ţi cruci şi icoane peste tot. Nu poţi să înjuri ca tractoristul dacă Dumnezeu nu ţi-e martor şi dacă nu se fălesc vreo două-trei băbăciuni că eşti bărbat adevărat, cu pulă şi tot ce-ţi mai trebuie.

Agathodaimon - Stindardul blasfemiei

De unde a apărut...

...McDonald's? Totul a început în Evul Mediu. Inclusiv McDonald's. Mai exact, în timpul epidemiei de ciumă. Oamenii se întreceau în borât puroi negru-verzui. Era un puroi dens şi atât de aromat, încât simţeai parfumul dinainte de a vedea oraşul. Tot atunci, lumea nu avea bude. Fiecare se căca în oală, după care vărsa pe geam demonii maronii, fix în râurile de puroi verzui amestecat cu resturi parţial digerate de lături şi beregăţi de pisică. Un brutar scoţian, McDonald, a venit cu ideea de a exploata zemurile de pe toate străzile. Cum carne nu prea era, a pus în pâine cele mai pârguite exemplare de căcat plutitor în puroi şi a început să vândă aceste delicatese. 

Astăzi, hamburgerii ăia infecţi se fac după acelaşi procedeu, numai că puroiul verzui este chimic, pentru că americanii au eradicat ciuma şi nu mai borăşte nimeni puroi de calitate în ziua de astăzi. Dar gustul e acelaşi.

...Microsoft? La început a fost un băieţel virgin la 25 de ani, Biluţă pe numele lui. Era tocilarul clasei, mânca hamburgeri cu puroi sintetic şi juca Diablo.N-avea cont de Facebook, n-avea ID de mess şi ce alte bugăţi culturale se mai poartă astăzi pe tastaturi. Cu o mână scria programe şi cu cealaltă făcea lăbi eroice, cu ochii pironiţi la o fotografie cu regina Angliei. Fotografia era pe geam, de unde şi numele de "Windows" dat produsului lăbilor eroice mai sus menţionate. Despre programele pe care le scria Biluţă nu s-a mai auzit nimic, dar gurile rele susţin că ar fi fost furate de Linus Thorvalds şi Steve Jobs...

În încheiere, aş vrea să răspund uneia dintre întrebările istorice de acum două postări, anume cea legată de piramide şi de cum au ieşit ele aşa piramidale din munca unor oameni mucificaţi bine. Simplu, de fapt, trebuiau să fie cuburi...

Evereve - Stormbirds

Biblia. Geneza.

La început, a fost cannabisul. Şi Dumnezeu a spus: "Să fie brichetă!". Şi a fost brichetă. Dar Dumnezeu n-avea în ce împacheta, aşa că a urlat de s-au cutremurat toate colţurile nimicului: "Să fie foiţă, în pula Mea, că n-am în ce rula!". Şi din nimic a căzut vreun metru de "caiet", în care Dumnezeu şi-a rulat jumătate de kilogram de inspiraţie divină. Şi a spus Dumnezeu: "Hă hă hă hăăăăă... Să fie cer şi pământ, că mă ameţeşte grav tot nimicul ăsta, n-am de ce râde!". Şi s-a făcut o paleaşcă mare şi albastră, sub care s-a făcut o biluţă mică şi verde. Ăla era pământul. Iar lui Dumnezeu i s-a sculat Mătărânga, aşa că a spus, cu o mână în aerul care încă nu exista şi una pe Sfinţii Boxeri cu Inimioare Roz: "Să fie... de-ăia... Zi, bă, cum Pula Mea le zice? Îngeri, coaie! Să fie îngeri!". Şi s-a făcut oaste îngerească nemaivăzută, iar Domnul a futut la ei cinci zile şi cinci nopţi. 

Dar nu a mai scris nimeni despre asta. Sanchi, la Biblie scrie că în zilele alea ar fi făcut el animale, plante, beculeţe, ciripele, căcăţele, pula mea. De fapt, le-a făcut pe toate sâmbătă, că ştia că duminica trebuie să se ducă la biserică. Îl futea de trei luni soacră-sa aia curvă bătrână la cap să meargă la biserică, dar pe el îl cam durea la bască. Numai la iarbă îi stătea gândul. Dar soacra a zis: "Să-mi bag pula-n tine de satanist!". Şi-a fost Satană şi pulă-n curul dumnezeiesc, ceea ce explică de ce-i un zeu aşa de futut în cur. Dar Dumnezeu s-a băşicat amarnic pe aşa blasfemie şi a spus: "Să sugă soacra pula satanică după ce-mi iese mie din cur şi după aia să nu mai fie soacră!". Şi aşa a fost, că până să se prindă Satana, soţia cu pulă a lui Dumnezeu, că asupra Mamei Dracului s-a pus aşa blestem amar, s-a dus pe pulă baba. Şi la propriu, şi la figurat. 

Aşa că Dumnezeu, sătul de gura soţiei lui, Satana, a spus că are nevoie de un tovarăş cu care să bea şi el o bere. Şi s-a făcut nevoie de un tovarăş cu care să bea şi el o bere. Drept urmare, a luat Doamne un pumn de căcat, a sculptat şi a sculptat, zi de vară până-n seară până s-a făcut un burtos. A suflat în el şi a înviat burtosul. Şi cum stăteau ei la o bere, burtosul nu prea înţelegea care-i treaba cu nevasta cu pulă, cu Satana... aşa că Dumnezeu a spus: "Futu-ţi dumnezeu' tău!". Şi burtosul l-a futut pe Dumnezeu. Apoi, cu curul plin de aracet, a băgat mâna-n burtos, i-a smuls o coastă, a uns-o cu mai sus menţionatul aracet şia transformat-o întâi în pastramă, apoi în târfă. Şi-aşa a apărut femeia, care de-atunci numai după spermol şi şărpălăi umblă. Şi-a mai boscorodit Dumnezeu două vorbe, trei aberaţii să apară animale, plante şi mall-uri... şi s-a făcut duminică, aşa că a zis domnul "Să mai fie un joint" şi s-a odihnit.

Agathodaimon - Glasul Artei Viitoare

Mari enigme ale istoriei

Eu ştiu că voi nu suportaţi istoria. De-aia vă şi terorizez cu ea. Face parte din planul meu măreţ de a cuceri lumea, ca Pinky şi Brain. Numai că eu n-am Pinky. Sau creier. Încă mai am de săpat introspect în mine însumi coborând în jos la vale ca să descopăr această descoperire. Ideea e alta, că istoria e plină de găuri. Seamănă cu un schweizer. Vă dezvălui şi vouă câteva, ca să mă votaţi preşedinte mondial sau Antichrist, dacă cele două funcţii nu sunt una şi aceeaşi...

1. Când oamenii peşterilor îşi găureau craniile în scopuri medicale, cum mergeau prin pădure fără să le intre frunze în creier?

2. Dacă muncitorii care-au construit piramidele erau plătiţi cu bere, cum au reuşit, în stadiul lor de mucificaţie, să facă nişte piramide atât de piramidale?

3. Ce a văzut Cleopatra aşa sexy la un moşulică de 1,66 metri, epileptic şi bâlbâit? Oare avea Caesar murături şi salată?

4. De ce unele mănăstiri medievale se apărau de eventualii atacatori aruncând căcat proaspăt în capul lor? Nu mai poţi asedia o fortăreaţă plină de călugări căcăcioşi şi aur dacă eşti plin de căcat pe coif?

5. De ce Inchiziţia nu ierta greşiţilor ei, la fel cum greşiţii ei o iertau pe ea că n-aveau coaie suficient de păroase ca să o înfrunte?

6. Dacă parfumul a fost inventat ca să nu mai pută francezii a om împuţit şi nespălat, de ce nu s-a abandonat când au descoperit francezii baia? Oare au un secret?

7. Dacă cei mai mari oameni de stat ai istoriei au fost nişte drogaţi, de ce sunt drogurile ilegale? 

Nu ştiu alţii cum sunt, dar parcă mie mi s-a acrit de scris. Oricum românul se satură repede de citit, mai ales când vede că sunt mai mult de zece rânduri. M-aş apuca de construit piramide. Oare un român beat e la fel de bun şi de precis ca un egiptean beat? 

Rammstein - Reise, reise

Şoping, fatăăă!

Rar mi se întâmplă, dar iată-mă! Preiau o leapşă de la iubita din dotare. Aici este vorba despre şoping sau, cum s-ar spune într-o limbă, bag seama, uitată de lume, cumpărături. Şi mi se bălăngăne de boarfe şi bulendre, eu sunt deschis la creieri şi consider că din comerţ se pot cumpăra mult mai multe lucruri. Cred că până şi mâncare... Să-ncepem, deci. Sunt nişte întrebări cărora trebuie să le dau răspuns.

1. Cu cine îţi place să mergi la cumpărături?

    Cu pula, cu portofelul şi, uneori, cu mai sus menţionata iubită care-şi pierde răbdarea, că sunt un pretenţios infect.

2. Te laşi influenţat atunci când cumperi ceva?

    Nu. Dimpotrivă, fac în ciudă celui cu care sunt.

3. Cât rezişti la cumpărături?

    Până se închide magazinul. Eu cumpăr doar de la non-stop.

4. Pentru tine cumpărăturile sunt un mod de a te relaxa sau un rău necesar?

    Nu. Eu sunt un rău necesar pentru vânzători.

5. De obicei te abaţi de la lista de cumpărături?

    Nu. Lista se abate de la mine. De obicei, uit câte ceva. În principiu, ceea ce le trebuie altora, că mi se rupe de ei.

6. Îţi place să cumperi şi pentru cei dragi sau e un calvar acest lucru?

    E oribil. Şitiu sigur că, orice le-aş lua, nu li s-ar potrivi, dar mi-ar spune că e frumos şi deosebit şi mai bine-mi bag pula. Singurul lucru pe care-l cumpăr pentru cei dragi sunt prezervativele. Doar nu eu rîmân borţos...

7. Crezi că, uneori, exagerezi când vine vorba de cumpărături?

    Da. E o obsesie pentru mine să le evit. Nu îmi place să dau bani. Sunt un zgârciob.

8. Eşti vânător de reduceri sau promoţii?

    Normal. De ce să dau 60 de lei pe un gram când pot să dau 50?

9. Ce trebuie să aibă un magazin ca să te atragă?

    O vânzătoare bună care suge pula şi iarbă multă şi ieftină. A, da. Şi sclavi.

10. Ce magazine ţi se par respingătoare?

      Alea de boarfe nasoale pentru târfe de 3 lei muia, pe care dai bursa pe un an şi porcăriile de magazine în care la raionul cu mâncare găseşti şi piese auto, chiloţi de damă şi căcat de urs.

11. La ce articol ajungi mereu când faci cumpărături?

      La portofel, normal. A, căcat de cumpărat. Păi, târfe brunete şi ţigări.

12. Ce nu-ţi place să cumperi, deşi ştii că acele lucruri sunt indispensabile?

      Hârtie igienică. Nu-mi place să defilez cu ea prin oraş, cu ce mă şterg la cur e treaba mea şi numai a mea.

13. Te deranjează că alţii au cumpărat acelaşi lucru ca şi tine?

      Da. Cum îndrăzniţi să mâncaţi pâine? Primul care mai cumpără pâine a belit mătărânga, îl aştept cu un buştean la ieşirea din brutărie.

14. Ți se întâmplă des să îți cumperi un lucru iar când ajungi acasă să nu îți mai placă la fel de mult?

      Da. Mâncarea. Dar nu-mi place pentru că se termină repede.

15. La cumpărături ţi se întâmplă adesea să...

      Cumpăr lucruri, cretinilor! Cine pula mea vine cu întrebările astea de OTV?

16. Ce faci dacă vrei să cumperi ceva, ajungi la casă pentru a-l plăti dar abia acolo observi că este mult prea scump și totuși ai banii pentru a-l cumpăra: renunți la el sau îl cumperi?

      O omor pe târfa de la casă şi fug cu ceva-ul. Eu fac colecţie de ceva-uri. Am unul mare şi verde...

17. Dacă observi că ceea ce vrei să cumperi este ultimul articol dar are un mic defect, întrebi dacă ți se face o reducere sau îl lași?

      Depinde. În general, nu îmi place ca alţii să-mi strice lucrurile, aşa că-l caut pe ăla care i-a produs defectul şi-l omor în chinuri groaznice.

18. După cumpărături, ajungi acasă și observi că ceea ce ți-ai cumpărat are un defect. Ai bonul. Te intorci pentru a-l returna sau iți reproșezi și te gândești că e ultima data când ți se mai întâmplă acest lucru?

      I-l bag vânzătoarei pe gât, fac plângere la OPC şi fac reclamă de căcat magazinului, ca să primească nişte muie căcăcioasă şi falimentară.

19. Descrie în 3 cuvinte felul în care ești tu prin magazine.

      Veni, vidi, roiu'.

20. Sfatul tău pentru alții când vine vorba de cumpărături ar fi…

      Închinaţi-vă mie! Falimentaţi economia capitalistă!

Gata, mi-a luat două zile să răspund la căcatul ăsta de interviu. Mă simt ca un Băsescu. Luaţi şi voi. Cine vrea, n-are decât, dar menţionaţi-mă, că beliţi penisul altfel!

Arch Enemy - My apocalipse

Prodact ăuernăs chempein sau "neşte" reclămi

Ai probleme cu dinţii? Pasta de dinţi Bokank a fost încălţată pentru tine. Numai pentru tine, nu şi pentru ceilalţi 500.000 de masochişti care adoră tratamentul şpiţului în barbă. Acum şi cu bombeu de bronz, pentru dinţi sănătoşi şi proteze lipite cu supergigirapidu'.

Adezivul Pleoşky. Fără el, pasta de dinţi Bokank cu bombeu de bronz ar fi fost degeaba. Pentru ceilalţi oameni care sunt nişte bulangii şi nu ne cumpără produsele, Pleoşky e inutil pentru că nu au nimic de lipit cu el. Totuşi, Pleoşky salvează situaţia. Lipeşte prezervativul concurenţei de pula ta, ca să nu rămână prin pizda mă-tii şi să-l pescuieşti cu undiţa noastră diferită de undiţele obişnuite. Încă nu ştim cum.

Te caci puroi verzui care miroase a hoit? Nu lăsa puroiul verzui care miroase a hoit să-ţi umple stiloul cu care semnezi actele de divorţ. Pune-ţi dop! Dop este un supliment alimentar făcut din puroi albăstrui care miroase a levănţică şi conţine Aloe Vera, deci e bun. Dacă apar manifestări neplăcute sau dacă vreo pulă vagaboandă vă împinge dopul în gât, adresaţi-vă la 112, să aibă fătucile alea de ce râde oleacă.

Ştiai că 95 la sută dintre europeni mor? Dacă mori, târfa ta nu va avea nici sicriu în care să te îngroape. Intră în clubul celor 5 la sută dintre europeni care sunt ucişi de târfa lor pentru asigurarea de viaţă. Fă-ţi asigurare la noi. Numai aici acceptăm prime lunare în sclavie. Pentru doar 28 de zile de construit piramide pentru CEO-ul nostru, târfa de mai sus va putea să cumpere coşciug pentru tine şi Ferrari cu care să intre ea în prima Dacie obosită pe care o găseşte. Sau mută-te în Africa, să nu mai fii european.

Caruz Shit Corporation salvează Brăila. Creează locuri de muncă pentru milioane de brăileni, din cei 200.000 care au mai rămas pe aici. Lopătari de căcat, înghiţitori de căcat, producători de bere făcută din căcat fermentat, barmani la crâşmele care vând bere făcută din căcat fermentat, muncitori în fabricile de bocanci pentru înotătorii prin căcat... Pula mea, Caruz Shit Corporation e o treabă, e un simbol, pentru că, datorită lor, ştii că te apropii de Brăila imediat ce ieşi din raza de acţiune a Vasluiului.

Iar te caci chestii ciudate? Băşinile tale sunt suficient de puternice încât să umfle pânzele unui galion spaniol? Te caci scândură de placaj? Nu mai face grătar lângă teritoriul tăietorilor de copaci sau, cel mai bine, cumpără Toporol. Aplicat cu fermitate la nivelul cefei, vindecă prostia instantaneu. Acest medicament acţionează în aproximativ 15 secunde. Cercetările au descoperit urme de dinţi pe coşul în care cad capetele. Această manifestare este normală. Pentru efecte secundare nasoale, gen alergie la fier, adresaţi-vă inchizitorului local.

Nu-i aşa că Inna pare aproape vie în reclama de la Pepsi? Te atrage? Ai îndesa un pic de cep în butoiul ei? I-ai umple portativul cu note? Înţelegi tu? Nu te poate ajuta nimeni... Dar stai! Soluţia este chiar în oraşul, satul sau cătunul tău. Cimitir. Raiul necrofilului neîmpăcat cu sine. Cimitir. Locul în care curvele grase nu-şi au locul. Cimitir. Acum şi în spatele ghetoului tău!

Lyriel - Days of yore

Sâni şi şobolani

Pe lângă faptul că m-am săturat să văd cum caută lumea pe Gogu "jocuri cu căcat" sau "jocuri cu futut babe" şi vreau să iniţiez un nou trend, mă gândeam că asta e cea mai pulată relaţie de simbioză din natură. Sânii şi şobolanii există doar pentru a fi alăturaţi. La fel cum un sân e naşpa fără celălalt, aşa de naşpa că nu numai că nu ţi-ai scrie autobiografia cu limba pe el, dar nici măcar nu l-ai strivi cu ciocanul pe o nicovală înroşită în foc, o pereche de sâni nu mă excită dacă n-are un şobolan fix pe mijloc, lăfăindu-se languros între ei, înecându-se periodic în sângele care curge şiroi după şiroi, evidenţiind cu eleganţă conturul sfârcurilor întărite.De ce sânge? De ce nu. Bietul animăluţ trebuie să pape ceva, nu? L-am lipit cu scoci de pieptul ei. I-am lăsat atâta libertate, cât să poată roade pielea de pe acei sâni cândva apetisanţi pentru oamenii... normali, cum îmi place să-i ironizez. 

De fapt am scris chestia asta ca pe un experiment. Vreau să văd dacă există lume interesată de minunata relaţie dintre sâni şi şobolani. În realitate, sunt atât de sictirit încât nici măcar să scriu în sictir nu am chef. Nu mai zic de inspiraţie, că n-am de unde s-o scot, şi nici ţigări nu am.

Truda - Ţâpă-te pă linoleu

Nunta mea

Să-ncep ca-ntr-o compunere de clasa a patra? Da, e mare tentaţia. Nunta mea va fi frumoasă. Nu vor fi flori multe. Nu vor fi deloc flori. Nici mireasă nu va fi. Ideea e că vor fi oameni, iar unde sunt oameni mulţi mi-a zis mama că e nuntă. Am întrebat-o ce-i cu toţi oamenii ăia dezbrăcaţi, claie pestr grămadă, din camera din spate a bordelului de la colţ. Dacă ea a zis că e nuntă, e nuntă. Eu voi fi mirele şi popa. Cum este aşa ceva posibil? Foarte simplu. Eu le voi da sărutul morţii, eu îi voi oferi pe toţi celei mai frumoase femei, mândra posesoare a dreptului de a cosi beregăţi. Nu voi purta nici costum, nici sutană. Voi purta o draperie verde cu floricele roz. Sunt uşor de găsit, mai ales în casele cu turnuleţe. Mama mi-a zis că sunt castele medievale, tata mi-a zis că sunt cuptoare de friptură. E de ajuns să arunci o găleată de napalm în ele şi se umplu cu friptură. Am să-l cred pe tata de data asta. Voi aduna toţi oamenii în jurul meu. Le voi spune să mă aştepte puţin, voi detona un focos nuclear între ei şi cine va prinde un cap va participa la următoarea mea nuntă. Cine va prinde o pulă va avea o pulă. V-am spus că nu-s flori...

Apropo, parcă-mi vine să divaghez puţin de la subiect. La fel ca Martin Luther King, am avut un vis. Am avut un vis în care vindecam femei lingându-le pizda şi bărbaţi cu toporul. Am avut un vis în care propovăduiam dreapta credinţă. Dreapta credinţă, nu adevărata credinţă. Adică Dumnezei, Christoşi, Biserici. Propovăduiam mai bine ca Eminem. Propovăduiam aşa bine, că patriarhul a spus că voi fi sfânt. Când am auzit una ca asta, mi-am făcut testamentul. Voi fi incinerat. Tot, în afară de pula mea deja legendară, care va fi pusă într-o raclă de argint, în Catedrala Mântuirii Neamului. Se va numi "Moaşte". Abia aştept să facă babele coadă la catedrală să-mi facă o muie post-mortem. Doar gândul ăsta mă face să-mi doresc să retrogradez de la statutul de zeu la cel de om sfânt. 

Moonspell - Everything invaded

Anunţ important pentru naţiune

Dat fiind faptul că s-a aflat tot, vând, la preţ de dumping, trei bucăţi ficaţi de copil, categoria de vârstă 2 - 8 ani, cinci bucăţi plămâni, două bucăţi rinichi (ăştia se dau ca pâinea caldă), un cerebel cam mucegăit, dar în stare de funcţionare, 18 degete şi vreo opt kile de piele, în special nuanţa "Dirty Chocolate". Grăbiţi-vă, că expiră! Sunt bio, nu au conservanţi şi, la trei organe cumpărate, primiţi unul gratis şi, bonus din partea firmei noastre, un cadavru golit de măruntaie, numai bun de folosit ca valiză. Veţi fi senzaţia trenului de Vaslui, garantat! Are şi mânere!

Oameni buni, voi sunteţi proşti? Cum pula mea să credeţi că vine Salvarea Infernală să vă fure puradeii plini de căcat din faţa blocului? Voi nu vă uitaţi un pic la ce-a ieşit din pizdele voastre sau ale soţiilor voastre? Cine ar cumpăra aşa ceva? Nici la McDonalds nu s-ar vinde arătările alea. Şi, în pula mea, voi nu aţi observat că ies la număr chestiuţele alea care dau din mâini şi din picioare? Sau aţi produs atât de mulţi, că nici nu mai ştiţi câţi aveţi? Eu ştiam că m-am născut într-o ţară de proşti, dar nici chiar în halul ăsta! Mie mi se strică organele în frigider, din cauza unor zvonuri de căcat, a căzut piaţa. Aţi distrus o activitate economică înfloritoare. O să rămân pe drumuri, bă! N-o să mai pot să-mi termin facultatea şi o să mă sinucid ca poliţaiu' cu cablul neplătit de la teveu!

Lyriel - Wild Birds

Rugby-ist la o sută cincisprezece ani

Cunoaştem, căci suntem experţi. Cunoaştem, căci ne sare scaunul din tramvai de sub cur din cauza asta de două ori pe zi. Oh, umanitatea! Oh! Boşorogimea! Oroare! Să-mi bag pula, cum s-ar spune... Uneori, chiar mi se face milă de moşneguţii blajini, în bastoane, care se mişcă greu, apăsaţi de ani şi alte alea. Deh, mai fumez şi eu ceva, mai beau altceva... Am şi dispoziţii de-astea aproape umane. Plus că unii chiar sunt demni de tot respectul şi sunt bolnavi, bătrâni... Astăzi, fundamentele rândurilor de mai sus au fost zdruncinate, în mine, pentru totdeauna. Am poposit (ca să sune literar... Scriitorii poposesc. Fraierii se opresc, fac o haltă...) la supermarket-ul din cartier să-mi procur hrana egipteanului, adică pâine şi bere. Fix în uşa stabilimentului, o adunătură de vreo 40 de moşneguţi... se adunase ca la urs. Prima oară am crezut că s-a îmbătat vreun iobag de Vaslui şi i-o băgat coasa în coaste consoartei sau că naşte vreo femeie pe acolo, pentru că toţi murmurau ceva de neînţeles şi se uitau înăuntru. Dar, deodată, un punct se mişcă. O mână providenţială a scos mâna (sună mişto exprimarea asta) pe uşă, ţinând, la o înălţime care până şi pe mine m-ar fi provocat, un teanc de ceva. Moşnegăraia a început să facă valuri, ca pe stadion. Am fost tentat să strig "GOOOOL!", dar mi-am adus aminte că nu e meci şi că nu îmi place fotbalul. Deci, ce-i acolo? Dictatura a căzut, deci salam nu s-a băgat la băcănie.

Mâna providenţială a zvâcnit, iar teancul de ziare a zburat departe de uşă. Acord nota zece pentru strategie, că, dacă n-arunca Mâna ziarele la zece metri de uşă, în baltă (că ploua ca la pizda nefututei la ora aia), moşnegii simpatici şi gârboviţi ar fi blocat intrarea pentru minute bune şi n-aş fi putut să-mi mai procur mai sus menţionata hrană a egipteanului. Atât le-a trebuit cetăţenilor respectabili. Pe flancul drept, placaj. Pe centru, grămadă spontană. Pe stânga, fault de roşu. Bisericile au fost futute din toate direcţiile, la grămadă cu mame, Dumnezei, Christoşi, taţi, copii şi alte animale. Zece ziare la patruzeci de monştri! "Dă ziaru', na ziaru'"... Un râs isteric m-a pocnit. Nu m-am putut abţine, stăteam în mijlocul drumului şi râdeam de energia de care au putut să dea dovadă nişte muribunzi pentru ce? Suplimentul de la Adevărul, după cum avea să-mi spună o casieră cu sâni apreciabili. Poftim? Eu credeam că se dă bere şi chiar începuse să-mi pară rău că n-am intrat în grămadă ca lupul în turma de oi, să nu dau banii şi pe bidonul cu licoare amăruie. Când colo, un ziar care mie mi se pare de căcat, subţirel din punct de vedere jurnalistic şi puţin cam prea evident aservit politic.

Şi acum, întrebări: De ce, tataie, îmi spui mie că nu-i frumos să-mi bag pula, când tu bagi pumnul? Pula provoacă plăcere. Pumnul, poate, doar ţie, dacă eşti mai sado-maso decât mine. De ce-mi ceri să te las să te aşezi pe locul meu, dacă tu ai suficientă energie să te baţi ca-n neolitic pentru hârtie igienică gratis? De ce nu te duci la Biblioteca Centrală Universitară de-aici, din Iaşi, unde poţi să internetuieşti la fel de moacă pe câte site-uri de ştiri vrea pulocul tău veşnic adormit? Odihniţi-vă în pace, dragi bunici de nepoate încă bune de futut sub pod la următoarea beţie! Mâine se dau iar ziare, păstraţi-vă energia! Amin!

Deicide - Homage for Satan

Diferenţe între noi şi americani

Limba noastră naţională (organul, nu graiul) epilează anal, mai ceva ca laserul, Statele Unite, ca şi când Pământul Făgăduinţei acolo ar fi, nu sub ploaia de rachete din Israel sau prin Semiluna Fertilă. De fapt, mi se fâlfâie mie de făgăduinţa şi pământul lor, pot să trăiesc şi fără feudă. Ceea ce vreau să propun aici este o mică dezbatere: a cui limbă în al cui cur ar trebui să sălăşluiască? Totul va porni de la nişte diferenţe remarcabile între "noi" şi "ei". Să le înşirăm întru luminarea minţii:

1. Cea mai cunoscută româncă e femeie şi o cheamă Inna. Cea mai cunoscută americană e, de fapt, canadiană, e băiat şi-o cheamă Justin Bieber.

2. Aproape orice român ştie care e capitala Statelor Unite. Aproape nici un american nu ştie care-i capitala României. Cei care ştiu cred că e Budapesta.

3. Aproape orice copil român de cinci ani ştie nu doar că lumea are milioane sau miliarde de ani, dar poate să numească şi cel puţin trei specii de dinozaur. Aproape jumătate dintre adulţii americani cred că lumea are 7519 ani şi nu sunt în stare să deosebească un câine de o găină.

4. Orice român vrea să vadă Parisul. Şi americanii vor să vadă Parisul, dar ei cred că e o ţară a cărei capitală e "Franţa sau Germania, nu-mi aduc aminte".

5. Românii au bancuri cu olteni de care oltenii se prind. Americanii au bancuri cu rednecks, la care aceşti ţărănoi nu pot si zică decât... "I don't get it... Now get off my property". Replca e aceeaşi chiar şi dacă sunt în casa ta. 

6. Românul te înjură spunând că vrea să-ţi fute mama, fie ea moartă. Americanul vrea să te fute pe tine, chiar dacă sunteţi amândoi bărbaţi.

7. Românul crede că trupe ca Deicide sau Cannibal Corpse au versuri dure. Americanul crede că simbolul textelor dure e Avril Levigne, o blonduţă drăgălaşă care merge futută dupa vreo trei lăzi de bere şi care se cere futută de toţi tipii care au prietene. Iar asta o face o mare rebelă. 

8. Americanii au renunţat, cu greu, la sclavi în 1865. Românii au renunţat la ei prin secolul 15. E drept, sclavii lor eliberaţi au devenit rapperi sau preşedinţi. Sclavii noştri eliberaţi au devenit manelişti sau au plecat la ciordales în Spania. Pe de altă parte, "liberţii" noştri ştiu unde e Spania şi pot vorbi spaniola. Liberţii americani nici Spania nu ştiu unde e, nici spaniola nu-s capabili să o vorbească, nici măcar dacă ştiu "mexicană".

9. Americanii cred că Windows e făcut de americani şi sunt mândri de asta. Românii ştiu că Windows e făcut de români şi, mai mult decât atât, ştiu şi că e de căcat, dar nu din cauza celor care l-au făcut ci din cauza americanilor pentru care a fost făcut.

10. Marina americană are chiar şi avioane. Marina românească nici măcar vapoare n-are, dar dă-ţi seama ce low-cost e întreţinerea ei în comparaţie cu a celei americane...

11. Americanii nu-şi aleg preşedintele, ci lasă doar pe unii s-o facă. Totuşi, se consideră cea mai autentică democraţie. Noi ne alegem, direct, preşedintele şi avem certitudinea că tot nu suntem o democraţie. Conştientizarea e primul pas, nu? Ei nici pe ăla nu l-au făcut...

12. Americanii au falimentat economia mondială şi nu au găsit, încă, un vinovat. Noi ne falimentăm şi chioşcurile de ţigări de la colţ de stradă, deci bine că n-am avut frâiele economiei mondiale... Da, dar, măcar, noi avem avantajul de a putea da vina pe americani.

Lista poate continua, dar eu fac sex în trei. Sunt futut de lene şi de toceala pentru un examen la care vreau să-mi măresc nota ca să ajung mare voievod pe la facultate, să-mi fac mulţi vasali, să fiu gogâie cum s-ar spune, să-mi facă toată lumea ofrande în bere şi iarbă doar ca să îi binecuvântez cu notiţele mele de pe la cursuri.

Carl Orff - Fortuna imperatrix mundi (Carmina Burana)

Moartea ne-a despărţit...

O priveam cum atârna, flască, cu gâtul strâns într-un laţ donat de pianul vechi din casa ei, care, acum, nu mai ştie să cânte nota do. Coarda de pian scrijelea în pielea ei albă un set de dungi care vorbeau, în surdină, de agonia ei, de smucirile ultimelor ei suflări care, veţi vedea, nici puţine şi nici ultimele nu vor fi fost. Pe covorul încălzit de dragostea noastră stăteau, într-o dezordine care mă făcea să mă simt ca acasă, bucăţi din sânii ei şi vreo şase degete cu unghii roşii, impecabile. Diformitatea pe care o creasem era perfectă. Scâncetele ei disarmonice închinau ode surde ultimei mele opere. O iubeam sincer. Nu era doar o atracţie între noi, avea să dureze până la proverbiala despărţire de care numai Moartea ar putea fi răspunzătoare. Ştii ce nu-mi plăcea la ea? Sânii ei erau prea mici. Nu puteam să fac dragoste cu spaţiul dintre ei, iar ea n-a înţeles că aş vrea să şi-i apropie, ca să simt ceva. Aşa că n-am făcut decât să fiu mai explicit. Bisturiul fostului ei soţ, un renumit chirurg de altfel, m-a ajutat foarte mult. Îmi pare rău, iubirea mea... Nu am ştiut că era primul bisturiu şi că era atât de tocit. Deşi durerea ta mi-a depăşit aşteptările, aş fi vrut să-ţi fut mai repede sânii ăia frumoşi. Când au căzut pe jos, i-am lipit, unul de altul, şi m-am aşezat cu mădularul erect între ei. În timp ce mă mişcam, plin de plăcere, picături din sângele ei curgeau pe ceafa mea, răcorindu-mă. Aproape că terminasem... Am preferat să-mi dau drumul în rănile ei, în cinstea hălcilor de carne care mă dezamăgiseră doar pentru a ajunge să mă satisfacă mai apoi. Probabil că durerea ei a început să crească. Gemetele. Ah, gemetele! N-am să le uit niciodată. M-am temut pentru viaţa ei, pentru viaţa urletului pe care coarda de pian i-l înăbuşea... Am lăsat-o să se prăbuşească pe covor. Atunci a slobozit ţipătul perfect. Nicio simfonie n-ar fi putut să egaleze extazul pe care ea şi numai ea, neîntrecută de nimeni dinaintea ei şi de nimeni de după ea, a reuşit să mi-l provoace.

Din nou, sângele îmi umfla mădularul de care ea se temea atât de sublim. Sper că mă va ierta, dar am apelat, din nou, la acel bisturiu. Îmi plăcea vulva ei rumenită de cei patruzeci de ani pe care-i împlinise, dar mirosul de sţnge menstrual îmi repugna. Era un sânge impur pe care n-aş fi putut să-l gust vreodată. Am construit în abdomenul ei propriul meu vagin, sculptat în aşa fel încât să mi se potrivească perfect. L-am lins cu sete. I-am strecurat între buzele uscate de plâns limba mea înroşită. Am făcut dragoste cu ea în proaspătul ei organ sexual. L-am umplut. A plâns din nou. Lăcrima atât de abundent, încât orbitele ei păreau unse, aproape uleioase. Şi, într-adevăr, ochii ei aşteptau doar intervenţia mea pentru a aluneca afară şi pentru a se rostogoli pe covorul îmbibat de sânge. Am făcut-o să-şi bea propriul lichid ocular. Gustul a fost insuportabil pentru ea, căci a vomitat. M-a murdărit. M-a rănit. Eu am făcut-o să se simtă, cu adevărat, femeie. Ea nu a ştiut să mă aprecieze. A trebuit s-o părăsesc. Acolo unde fuseseră sânii pe care i-am iubit mai devreme începuseră să crească băltoace purpurii. Acolo am sărutat-o cu poftă, de adio... Apoi pe buze... Apoi, din uşa beciului, pe ochii pe care i-am aruncat, apoi, în sobă, ca să-i tămâieze requiemul. Când am închis uşa, a fost ultima oară când am văzut-o vie. Am iubit-o atât de mult... Sper că tu nu mă vei răni, aşa, ca ea, pentru ca moartea să ne despartă mai târziu de-atât...

Lyriel - The wheel of Fortuna

Mă îndrept cu paşi mari spre diabet

Uneori am chef să citesc bloguri. Şi nu ştiu cum fac că numai peste bloguri de tipe dau. Probabil că, în naivitatea mea, cred că fetele au simţ artistic sau ceva. Bun, sunt câteva... Le număr pe degetele de la o mână pe tipele ale căror bloage chiar îmi plac. De ce pula mea căutaţi compasiune pe net? Cui credeţi că-i pasă că acum o mie de ani şi-a bătut unul penisul de voi în stil legendar? Cui credeţi că-i pasă că vă e dor de futaiurile epice de la mare? De ce invariabil la mare? Hai la munte, frate, aerul de munte te face futăcios. E o chestie verificată ştiinţific. Nu am nimic cu faptul că vă e dor de cea mai ciupercoasă şi mai noduroasă pulă de puşcăriaş pe care-aţi înghiţit-o vreodată. Dar nu mă interesează, nu vreau să citesc asta. 

Şi e atât de enervant... Dai de un blog. De tipă. Citeşti vreo cinci articole. Îţi place. Ău mai gad, o tipă scrie bine! Începi să-l urmăreşti. După trei zile... "Mi-e dor de cum ejaculai tu într-un cauciuc trandafiriu şi-mi dădeai cu el pe la nas, ca să văd eu că nu s-a găurit... Şi odată era găurit şi a sărit sucul din el ca şampania din sticlă... Şi tu m-ai învăţat că e mişto să-ţi dea cineva drumul pe moaca mea"... Frate, nu mă interesează! Plus că toate aveţi aceleaşi poveşti, de parcă un Fernando sau Antonio ar fi trecut prin paturile voastre, ale tuturor, v-ar fi futut şi-ar fi plecat, minţindu-vă că e 5 când, de fapt, era cinci fără zece. Şi, după ani de când şi-a băgat ăla pula-n voi şi v-a dus la mare, v-a futut şi a trecut la alta, că voi eraţi prea jegoase, prea neepilate pe picioare, prea plictisitoare, prea la fel cu toate celelalte sau erau ei prea mârlani, încă mai bociţi după acea mătărângă, de parcă n-ar fi altele mai mari sau mai gustoase pe pământul ăsta.

Următorul nivel de căcare a Troiei pe blog ar fi ca un bărbat să scrie căcaturi de-astea. Când îl văd, nu-l castrez, că deja a păţit-o. Dar îi îndes un par în cur, îl fac să creadă că e pulă şi-l fac să plângă după ea. Numai pula e demnă de a primi ofrande în lacrimi de crocodil. Ştii? Eu sunt sigur că tipele astea care o ard sentimental sua pseudosentimental, în stil istoric, cu privire la căcaturi de acum jdemii de ani, sunt, de fapt, curve. Sar din pom în pom, din buştean în buştean, din prăjină în prăjină, din creangă-n creangă, lustruiesc bastoane în cantităţi industriale etc, dar vor să păstreze aparenţele. Eu n-aş fute o cretină care îmi înghite mie mădularul, dar se gândeşte că-l înghite pe al altuia.

Hai să concluzionez: Plângi, fatăăă, dar închide-te în baie, că nu interesează pe toată lumea de ce plângi tu. De fapt, nu prea interesează pe nimeni, nici măcar pe prietenele tale grase. Ălora le pare bine că mai stai şi cu ele şi că nu sunt singurele care nu mai ştiu de unde se apucă o pulă.

The Blarney Lads - Bold O'Donaghue

CopROmania

Acesta va fi un text scurt. Văd că astea sunt mai citite. Dar nu la fel de citite ca cele despre căcat. Statisticile şi o discuţie foarte serioasă cu Diana m-au făcut să descopăr adevărul absolut. Nici eu, nici Dumnezeu nu suntem dumnezei, ci căcatul. Românul iubeşte să se cace. Se şterge la cur şi se uită pe hârtie, ca şi când ar citi cea mai tare carte. Se uită cu regret la vârtej când trage apa. Se excită când îi trec degetele prin cur-papier. Şi nu pentru că-şi atinge sfincterul, ci pentru că degetele lui se încununează cu opera maro. Dă bani să-şi publice părerea când Biserica OTV îl întreabă dacă Cioacă s-a căcat între Rucăr şi Bran. Caută, disperat, pe Google "jocuri cu căcat", al căror singur teoretician sunt eu, tot un român. Se uită cu delicii la "two girls, one cup". Căcatul este viaţa noastră. De ce ne mai întristează că ne scăldăm într-o piscină cvasidiareică, ţinând gurile larg deschise? Plătim ca să ne căcăm! Şi adevărul e că-i chiar plăcut să simţi demonii ieşind din tine şi pleoşcăind în hazna. Căcarea este exorcizare. Este apoteoză. Este Înălţare. Este orgasm. Este sentiment mistic. Este calea spre mântuire.

Şi, ca să fiu aleator ca întotdeauna, mă gândeam că moşul care a prezis Apocalipsa aia de pe 21 mai a făcut atac cerebral. Păcat, el furniza apocalipse de calitate. Le-am supravieţuit tuturor. Dacă urmaşul lui va produce apocalipse nasoale, care se vor întoarce împotriva mea? Sunt adânc rănit de vestea asta. Cred că m-am constipat.

Ordo Funebris - La Danza

Boc, spaima istoricilor din viitor

Azi am draci. Până am deschis ştirile, am fost destul de zâmbăreţ. Dar un căcat de vreun metru şi-un scuipat mi-a futut cam toată ziua. Deci, s-a terminat cu politeţea. De aici înainte mă adresez ca un pervers de pe Târgu Ocna.

Bă, epiderma penisului! Unde biserica şi catedrala mă-tii ai găsit tu ideea de a împărţi ţara în voievodate? Băi, pulă, tu măcar ştii ce pizda mă-tii e ăla voievod? Sau judeţ? Că nu sunt de acord nici cu împărţirea actuală. Să clarificăm pentru cretinii portocalii care cotizează la banca de spermă Udrea Elena: Judeţul, dobitocii pământului, era cel care conducea, în Evul Mediu,  în Ţara Românească, oraşele. Adică un fel de Burgermeister ardelenesc sau de şoltuz moldovenesc. De asemenea, judeţul constituia şi o unitate administrativ-teritorială din Ţara Românească, în aceeaşi perioadă. Deci, e o denumire ambiguă, de căcat. Mai conformă cu tradiţia mi s-ar părea împărţirea pe provincii, la rândul lor subdivizate în comitate sau ceva, pentru că aşa era în Transilvania, cea mai cu pula mare ţărişoară românească. Plus că am da şi nişte muie ungurilor care, potrivit lui Boc, se vor alege cu voievodat de sine stătător. 

Bun, am lămurit, pentru proşti, ce e ăla judeţ. E o denumire de căcat pentru că nu are o semnificaţie foarte clară sau foarte fixă. Să vedem, în continuare, care-i faza cu voievozii şi voievodatele. Boule! Voievodul este un mahăr militar. Un fel de general, ca ăla pe care l-a pus stăpânul tău ministru al Apărării, doar că are mai multe coaie. Voievodatul, idiotule, este o formă de organizare politică prestatală, independentă sau vasală, condusă de un asemenea mahăr militar. Adică, pe undeva pe la 1247, se atestă existenţa unor teritorii conduse de lideri războinici (voievozi), unde singurul criteriu de separaţie era autoritatea economico-militară, nu etnia, limba sau religia.

Să-nţeleg că tu, un căcat care, dacă aş fi coprofil, mi-ar face muie din picioare, de la 1,56 metri ai tăi, vrei să instaurezi o oligarhie plutocratică militarizată în fiecare zonă a ţării? Pardon, ai supt pula, nu înţelegi ce-ţi spun. Caută un dicţionar, eu nu-ţi explic! Şi nici nu vreau să fiu supus al voievodului de Galaţi (ceva gen Io, Nicu, prin mila lui Dumnezeu mare voievod peste un căcat de orăşel poluat şi plin de ţărănoi şi încă unul plin de cocalar fiţoşi, adică Galaţi şi Brăila). Apropo, mingiuţă! Tu ce Paştele mă-tii o să fii? Mare logofăt al Domnului Traian cel Pleşuv? Iar Traian cel Pleşuv va fi vasal şi sugător de pulă, sub jurământ de credinţă (pentru consilium şi auxilium îţi trebuie cap), al Uniunii Europene? Că eu aşa am auzit. Mizeria asta de labă teritorială pe care-o face căcăţelul este pentru lingerea mai catifelată a curului european. 

Ca să termin aici, că vreau să ard o ţigară: există şi o alternativă, la fel de portocalie, la această bătaie de pulă adusă istoriei: împărţirea pe regiuni, adică altă bătaie de pulă adusă istoriei. Băi, târtanilor, pe regiuni era împărţită ţara în vremea lui Gheorghiu Dej! Ce urmează? Redeschideţi bulăul de la Piteşti? Gata, nu mai am dispoziţie. Rumegare plăcută. Degeaba citeşte lumea, tot cine n-are habar de nimic "leagă şi dezleagă" pe-aici. Exact, singurul care avea dreptul acesta era papa, în vremea teocr... Forget it!

Amadeus - The piano

De ce nu-i Basarabia pământ românesc

Păi, simplu, pentru că nu mai e. Se umple lumea cu din ce în ce mai mulţi susţinători ai curentului unionist. Încep să cred că trăim în Germania anilor '30, aşteptând un Hitler simpatic care să se apuce să anexeze tot ce i se pare lui că ni se mai cuvine nouă. Cea mai enervantă chestie pe care-o au unioniştii este că nu suflă nici o vorbă despre Bugeac, adică bucăţica aia de Ucraina dintre Moldova şi Marea Neagră. Dar, vai, nu aveţi destul păr pe piept şi pe coaie să ridicaţi gura împotriva Ucrainei? I-aţi văzut pe moldoveni mai pielea pulii şi vă daţi cocoşi, că aşa-i românul, ca ţiganul, se umflă-n pene doar când e înconjurat de fraierici.

Dar să revin la partea cu pământul românesc, pentru că tot omul care-a fost la trei ore de istorie de-aia plină de îndoctrinare din clasa a patra crede că Basarabia ni se cuvine pentru că de la Dragoş Vodă până la Stalin Vodă a fost a noastră. Da, nene, a fost a noastră, dar, pe vremea aceea, era populată de români şi fusese, şi ea, jefuită intens de cumani, uzi, tătari şi alte popoare violatoare de femei şi domiciliu. Dar Stalin Vodă a fost băiat deştept. Tocmai ca să evite vorbe de genul "noi suntem români, vrem România Mare că ne place de Vadim", a luat românii şi i-a deportat în Pulahara şi a adus băieţi beţivi şi blonzi de prin Siberia, pe care i-a plantat la est de Prut. De aceea, când vezi o moldoveancă, spui "uite ce rusoaică bună, ţine-m-ar puloaca s-o rezolv până nu se face cât scroafa". 

Drept pentru care, din păcate pentru unii, pămânţelul ăla sterp, mai sărac decât România şi mai puţin folositor decât scamele din buric nu e românesc, e cât se poate de rusesc. Singura chestie românească este limba, dar şi aia este maltratată în ultimul stil şi amestecată cu fel de fel de cuvinte ruseşti. Până şi calendarul religios este rusesc. Deci, ce vreau să zic? Am suferit o pierdere teritorială, asta e, cine-a câştigat-o a lui să fie. În 1993, şi-au proclamat oamenii independenţa? Înseamnă că nu ne vor. Poate doar cei care vin să facă facultatea aici, doar pentru că sunt privilegiaţi degeaba, nu pentru că ar ţine morţiş la cine ştie ce unitate a neamului. A, da, mai e un motiv. Integrarea europeană pe uşa din dos. Ştiţi ce? Noi am supt kilometri de pulă ca să ne aliniem la standardele alea de căcat. Ar face bine Moldova să le îndeplinească şi ea, pentru că noi nu ne-am unit cu Germania ca să fim şmecheri. N-avem nevoie, în momentul ăsta, de o cărămidă agăţată de gât, adică de o provincie care nu produce nimic pe care s-o scoatem din căcat, în condiţiile în care avem propriul nostru căcat.

În fine, ca să nu mă trezesc cu dobitoci care-mi pun vorbe în gură, să ne înţelegem bine: oamenii din Moldova sunt ca toţi oamenii, adică şi OK şi de căcat, deci nu, din păcate pentru criticii care n-au ce critica, nu am nimic cu nici un moldovean. La fel ca românii, sunt conduşi foarte prost, sunt leneşi şi sunt cam dezbinaţi, dar, în rest, aş bea o bere cu oricare dintre ei şi aş face sex cu oricare dintre ele (conform propriilor mele standarde, babele, grasele şi copilele să se abţină, să slăbească sau să crească). Cât despre unioniştii lu' peşte, fiţi băieţi şi cereţi înapoi şi Bugeacul, Bucovina de Nord şi Cadrilaterul, nu vă daţi plini de muşchi neonazişti în faţa amărâţilor de moldoveni, că nu impresionaţi pe nimeni aşa. Şi, nu, nu vă vede Putin. Ăsta-i doar naţionalism de dragul naţionalismului, vorba unui mare clasic în viaţă cunoscut sub numele de Buruburu, "găunos"...

Spitalul de Urgenţă - Afghanistan

Sârmă

Am avut un vis. Un vis în care sârma de pretutindeni era liberă să-şi constituie societatea ei sârmoasă, în care nu există sârme ghimpate, neghimpate, galvanizate, zincate, de cupru, de fier, groase sau subţiri. O lume în care toate sârmele sunt egale.

M-am ciupit. M-am scărpinat la coaie. M-am ciupit iar, că mă excită chestia asta şi am descoperit că ăla nu a fost vis. Lumea noastră este lumea sârmei. Sârma conduce existenţa noastră, ea este cea care ţine universul laolaltă. Literalmente. Să-ţi spun de ce, neiniţiatule care aparţii tipologiei care mă trezeşte pe mine la şapte dimineaţa ca să închid un robinet. Omule! Robinetul ăla, dacă era legat cu sârmă, nu se mai strica! Dacia ta ruginită nu se dezintegrează pentru că i-ai legat toba de eşapament cu Sfânta Sârmă. Nici Mercedesul tău nu ar trece de ITP dacă nu ar avea măcar cinci metri de sârmoi în el, sub el, în balamale şi, mai ales, în instalaţia electrică.

Şi pentru că am ajuns la electricitate, cum crezi tu că ai putea să te plimbi cu tramvaiul fără sârme? Cum crezi că supravieţuieşte mă-ta fără să îmi facă mie felaţii la drumul mare? A furat toată sârma electrică de la calea ferată dintre Iaşi şi Galaţi şi a dat-o la fier vechi. De fapt, a devalizat Vasluiul, Oltul şi Sălajul, de-aia nu mai e curent pe acolo. 

Sârma este şi motivul pentru care Hitler a fost şmecher. Avea atât de multă sârmă, că a făcut perimetre imense, garduri peste garduri, până s-a trezit cu o mulţime de incinte din care aproape că nu se putea scăpa. Aşa că le-a umplut cu evrei şi ţigani. Istoria lumii este strâns legată de sârmă sau cusută cu sârmă. Sârma ne iubeşte. Viaţa noastră este guvernată de sârmă. Dacă nu ar exista această minune a tehnicii, eu nu aş putea fi, acum, conectat la internet. Chiar dacă eu am net wireless. E o sârmă spirituală, înţelegi? Fantomele există, dar reprezintă doar sârmăraie. Iar oraşele noastre sunt mirifice datorită sârmelor. Nu poţi să te uiţi şi tu la stele, că trebuie să vezi fire peste fire. Iubiţi sârma! Reparaţi Daciile cu sârmă! Sârma este viitorul, şi-a câştigat eliberarea din sclavia frânghiei şi, acum, e regina universului. Apropo, ştiai că suliţa cu care ar fi fost împuns Christos ăla în coastă se futuse, iar împărăteasa bizantină Elena, mama lui Costel, a reparat-o... cu sârmă? Aia e Sfânta Sârmă, pupaţi-o ca pe Pula Făcătoare de Minuni a Sfântului Pafnutie Eunucul!

Nightwish - Swanheart

Dumnezeul meu şi-al mă-tii

M-am sictirit să mă tot întrebe lumea de ce sunt ateu, ce am cu Dumnezeu, care-i relaţia mea cu Satana, când mai ies la o cinzeacă împreună cu Sfânta Parascheva şi alte bazaconii de-astea, aşa că am zis să dezvolt un pic. Bun, trebuie să recunosc şi că am citit un text revoltător care m-a inspirat. Nu dau sursa, că nu-mi stă-n fire să fac reclamă nici bloggerilor care adună bucăţele de text şi-o ard original şi antiplagiat, nici scriitorilor care au fie şi o singură idee pentru care-mi vine să-i lapidez cu pietre de mormânt. Pe scurt, scriitoraşul citat de bloggeriţă spunea că cei care cred prea mult în ei înşişi sunt atât nebuni, cât şi slabi, pentru că autosuficienţa nu duce la perfecţionare. Să-ţi moară vaca înainte s-o mulgi?

Dar, mai întâi, să leg chestia cu Dumnezeii Satănilor Paraschivelor de textul ăla şi de ateismul meu. Eu sunt Dumnezeul meu propriu şi personal, care-şi creează şi-şi distruge câte universuri şi lumi vrea pula lui. Eu fac, eu desfac, mie-mi vin idei, eu mi le combat şi, ghici ce, sunt conştient de imperfecţiunea mea, de imperfecţiunile lucrurilor pe care le creez şi încerc de fiecare dată să corectez ceea ce cred eu de cuviinţă că trebuie corectat. Adică tot ce vrea măciuca mea dumnezeiască.

Da, sunt un bastard arogant care-şi bagă pula-n toate ideile care nu-i plac sau pe care nu le pricepe şi-o fac ori ca să mă distrez, ori pentru că am chef să enervez pe cineva, ori pentru că vreau să ajung prin forţe proprii la înţelegerea ideilor mai sus menţionate. Şi tocmai faptul că mă simt atât de potent, de plin de coaie, de iluminat, de binecuvântat de propria-mi grandoare şi aşa mai departe reuşesc să fac asta, pentru că, dacă m-aş considera un "epidermis penis" nu m-aş mai chinui să fac toate lucrurile astea. Aş considera că tot ce aş face este de căcat, deci n-aş mai vedea sensul. Deci, de ce pula mea mai scriu? De ce mă duc la facultate? De ce mă gândesc la tot felul de aberaţii, de la poziţii de făcut sex la implicaţiile călătoriei în timp? Oricum aş eşua, nu? Că-s prea prost pentru secolul ăsta.

Ei, uite, eu nu sunt, voi existaţi doar pentru că aşa vreau eu. Pentru mine, cel puţin, simplul fapt că mă adresez vouă sau că vă văd vă face să existaţi. Dacă mă uit în altă parte, mi-am băgat pula-n toţi, la grămadă, buni sau răi, nu mă interesează. Pentru că asta e lumea mea în care eu sunt, vorba unor barzi de pe la Cluj, Dumniezo, Maica Sfântă şi Sfânta Pulă. Asta înseamnă, dragii mei, că, da, am o încredere epică în tot ceea ce reprezint eu, mă iubesc, nu vă suport şi, cu toate astea, ştiu şi că am puncte slabe, sunt lucruri la care nu mă pricep, ştiu că pot să mă pricep la ele, uneori nu am chef s-o fac, alteori o fac atât de bine încât îi umilesc pe cretinii de la care am învăţat. Şi asta este una dintre pasiunile mele.

Deci, unde vreau să ajung? De fapt, vreau să dau o muie lungă şi zemoasă celor cărora nu le convine orientarea mea religioasă, egocentrismul meu şi ce alte căcaturi îi mai freacă pe ei cu privire la mine sau la alţii care gândesc la fel. Fără noi, voi încă aţi mai fi în peşteră, la cărat nămol cu linguriţa de piatră până afară şi înapoi, ca să nu vă plictisiţi.

Era - Divano

Lucruri pe care (nu) trebuie să le faci în biserică

Au trecut Paştele, Paştele Morţilor, Paştele Mă-tii şi alte sărbători de căcat prin caracterul lor profund religios, adică plin de îndoctrinare, deci până la anu' sau la următoarea pomană electorală PSD nu se mai duce nimeni la biserică. Drept pentru care pot să vă spun, acum, câteva lucruri pe care vă veţi oftica grav că nu le-aţi făcut la ultima expediţie eclesiastică.

1. Organizezi un commando de unul singur. E un fel de labă ninja. Forţezi intrarea în biserica cea mai enervantă din cartierul tău, adică aia care-ţi fute în cur dimineţile de duminică atunci când clopoţeşte o oră pentru toate babele surde, foste curve săteşti pocăite. Intri în altar. Acolo vei găsi un cufăr în formă de biserică. În cuvăr, nişte pâine. Nu o unge cu pateu, că e destul de inofensivă chestia. Cacă-te epic, dar epic, peste pâinica aia. Ia o coală A3, scri epe ea "Azi, împărtăşanie cu bucăţi de corn 7 Days" şi uită-te să vezi cum se adună iobăgimea la mâncat căcălăul tău epic. Dar să te caci epic!

2. Spânzură o capră sau ceva care seamănă a babă de crucea de sus, de pe catapeteasmă (adică, dacă eşti un incult idiot, peretele care desparte naosul de altar. Dacă eşti şi mai incult şi mai idiot, naosul e camera aia mare în care fac babele schimb de băşini umede în timpul slujbei). Ai grijă ca chestia pe care o spânzuri să aibă intestinele pe afară, iar cu sângele creaturii (sau cu suc de roşii, dacă n-are creatura sânge) desenează pule de toate mărimile şi formele pe sfinţii şi sfintele de pe pereţi. Popa îţi va mulţumi, vei fi dat afară din Biserică şi-mi vei da o bere pentru asta. 

3. Când e slujba mai emoţionantă, deci când încep toate fostele curve săteşti să se închine mai cu spor, începe să înjuri în limba latină, cu o voce de solist de black metal. Poţi să râzi de popa care nu e în stare să te nimerească cu crucioiul de la gât. Apropo, ai văzut pe la magazinele turcilor dubioşi ce cruci mişto de episcop nefutut găseşti? Întreabă cât costă şi adu-ţi aminte câţi bani donează curva de bunică-ta la biserică, înainte de a-ţi mai lăsa părinţii cretini să o împrumute cu bani!

4. Ia o târfă şi fute-o fix în altar, în timpul slujbei. Spune-i că-i dai bonus pentru decibeli, ca să fii sigur că nu nimereşti o curvă pe silent. Apropo, nu-s enervante tipele care nu gâfâie când le-o tragi? Cum pula mea mai ştii câte orgasme au avut, deci ce coaie de mamut ai tu? Ar trebui să se emită o lege care să reglementeze chestia asta.

5. Ia un CD cu cel mai nesimţit black metal, death metal şi alte asemenea chestii mişto... Ce? Nu-ţi plac? Atunci ce pula mea cauţi la mine pe blog? Marş la Zoso, pentru că, aşa cum spunea un mare clasic în viaţă, o fut pe mă-ta în cur până borăşte căcat. Hai, roiu'! Bun. Deci, ia nişte death bun şi pune-l în boxele cu care umple muistul ăla de popă tot cartierul. That will teach him! Apropo, de ce pula mea e obligat tot cartierul să asculte lăbărelile alea ortodoxe? Poate trăiesc şi musulmani, atei, satanişti, adventişti sau buddhişti acolo! Muie, mă! Nu vă mai credeţi omniprezenţi ca maneliştii că nu vă prinde bine! Noapte bună!

6. Omoară popa şi sinucide-te în timpul unei slujbe importante. Înainte de a te sinucide, strigă ceva gen BRB ca Christosul ăla al vostru!

Eluveitie - Thousandfold

Calea psihopatului

Dacă vrei să faci sex şi nu ai pe cine viola, urcă-te în primul tramvai şi fă-ţi o labă lângă cea mai bună tipă pe care o găseşti. O fată nu-şi uită niciodată primul onanist.

Dacă nu ai timp să faci baie în sângele victimelor tale, spânzură-le de picioare, taie-le gâturile şi fă un duş.

Dacă ţi-e foame, mânca-mi-ai pula.

Dacă ţi-e sete, fii Bivolaru. Sperie pe cineva până se pişă pe el şi linge-i pantalonii. Oricum n-o să-l creadă nimeni când va povesti, deci la bulău n-ajungi, iar spitalul oricum te pândeşte, deci ce sens mai are să fugi?

Dacă te plictiseşti, violează Baba din Piteşti. E o provocare, doamna e pretenţioasă cu violatorii ei.

Dacă baba nu te place, fă un duş cu ea, după metoda arătată mai sus.

Dacă te simţi inferior, candidează la preşedinţie. Vei intra în rândul lumii psihopaţilor cu siguranţă, alături de Nicolae, Ion, Emil şi Traian.

Dacă te simţi superior, candidează la preşedinţie. Lumea va fi foarte sinceră cu tine.

Dacă ţi-e rău, omoar-o pe mă-ta, că te-a făcut cu un sistem imunitar de căcat.

Dacă n-ai bani, fă un copil. Organele de bebeluş se vând la preţ dublu. Nu uita să faci sex cu el înainte de a vinde vreo bucăţică, doar eşti un psihopat care se respectă!

Dacă ai prea mulţi bani, cumpără cele mai bune organe de pe piaţa neagră şi fă-ţi o iubită. Sau un iubit, depinde de sexul şi înclinaţiile tale.

Dacă eşti dezbrăcat. fă-ţi un tricou pe care scrie "God fucker". Unii oameni se şochează mai rău dacă te iei de Dumnezeu decât dacă le violezi mamele în faţa lor. Apropo, înainte de a te îmbrăca, violează pe cineva în faţa propriei familii. Oamenilor nu le place asta.

Dacă te simţi singur, nu-ţi face griji. Suntem destui...

Epica - The obsessive devotion

Jocuri cu căcat

Cineva a căutat pe Gugăl jocuri cu căcat, a ajuns aici, dar nu a găsit nimic, pentru că eu aşa ceva nu am scris. Dar nu este nicio problemă, dacă se cere un catalog al jocurilor care implică o comoară maronie, se poate face rost, special şi cu dedicaţie pentru oricine ar fi căutat asta. Puţină creativitate nu i-ar strica omului, totuşi. Îşi cunoaşte demonii puturoşi de mic copil, sunt sigur că ştie ce poate face cu ei. Ia şi învaţă de la unul care ştie să-şi aprecieze resursele...

1. Pinata căcăcioasă. Îţi aduni copiii retardaţi la o petrecere tipic americană pentru copii retardaţi. Apoi o iei pe mama copiilor, adică grasa aia pe care ai futut-o în baia cârciumei din colţ la o beţie epică şi o agăţi de lustră. Le dai troglodiţilor tăi de plozi o măciucă, bâtă, coadă de mătură sau orice obiect contondent găseşti şi îi legi la ochi. Ei vor da cu bâta în balenă până când aceasta, de durere sau ca să nu mai dea idioţii în ea, se va căca. Cel a cărui lovitură a declanşat căcarea câştigă. Cine pierde linge tot căcatul până dispare tot, tot, tot.

2. Pariul de bombardament. Tuturor ne-a trecut glonţul pe lângă ureche la decolarea unui escadron de ciori. Unii chiar am beneficiat de un duş. Asta e, căcatul cade... Dar poţi capitaliza de pe urma lui. Te aşezi pe o bancă într-un parc plin cu păsări şi desenezi cercuri pe asfalt. Diametrul cercurilor îl alegi tu. Le numerotezi, după care, împreună cu tovarăşii tăi coprofili, încerci să ghiceşti în care cerc va cădea primul căcat de păsărică. Miza o alegeţi tot voi, că nu stau eu să vă fac tabele cu cote de pariuri.

3. Aghiasma puturoasă. Se poate juca şi în doi. Dar necesită pregătiri anterioare. Mâncaţi nişte prune, beţi nişte lapte după aceea şi aşteptaţi până vă loveşte mânia divină. Când vă loveşte, scoateţi tunurile pe fereastră (e preferabil să staţi la un etaj superior) şi sloboziţi blagoslovenia asupra trecătorilor nevinovaţi, întru aghesmuirea acestora. Câştigă cine binecuvântează mai mulţi oameni!

4. Şah. Se joacă la fel ca şahul, numai că piesele se sculptează în cele mai dure exponate din colecţia ta. Poftim? Nu colecţionezi căcatul? Atunci ce fel de cult centrat pe dejecţii mai ai tu? Lasă Google în pace, că un gamer căcăcios adevărat se mândreşte cu rafturi întregi de borcane pline cu substanţă dubioasă şi cu lucrurile pe care li le-a spus musafirilor când au întrebat "ce pula mea e în borcanele alea?".

5. Basket cu căcat. Ăsta este pentru avansaţi. Trebuie să ai un partener la fel de avansat ca tine. Vă întindeţi amândoi pe burtă, la o distanţă stabilită de comun acord. Cui îi vine demonul, îl exorcizează în aşa fel încât acesta să descrie prin aer o traiectorie parabolică şi să ajungă fix, dar FIX în curul partenerului. Acesta îl va absorbi, îl va remodela în intestinul său şi îl va retrimite. Pierde primul care fleoşcăie bibelourile mă-sii.

Cred că între mine şi unii dintre cititorii mei se dă o luptă a creativităţii. Eu creez texte cretine şi umor bolnav, iar ei inventează căutări şi mai ciudate pe care eu să le citesc. Vă mulţumesc pentru acest lucru, mă amuz copios de fiecare dată când citesc despre interesele voastre, dar nu veţi fi niciodată mai creativi decât mine. Voi scrieţi trei, patru cuvinte. Eu pornesc de la ele şi scriu pagini întregi. Apoi veniţi cu lucruri şi mai aleatoare, pe care eu iar le dezvolt. Deci, sunt în continuare dumnezeul vostru şi-al mamelor voastre. Închinaţi-vă şi căutaţi în continuare, pentru că, uneori, râd cu lacrimi împreună cu oamenii cărora le citesc din înţelepciunea voastră.

Elvenking - The scythe

Noi pe cine ne mai căcăm împrăştiat?

Nu ştiu de ce, dar nu prea îmi mai vine să mă interesez de căcaturile care se întâmplă în afara propriilor mele interese. Mai exact, îmi duc miserupismul epic, care m-a consacrat, un pas mai departe. Da, chiar e mai mişto să nu-ţi pese decât să te inflamezi, să-ţi faci pula poştă şi să te culci. Producţia de conserve de bebeluşi morţi a maternităţilor din ţară scade? Fain, îmi cumpăr pate de ficat sau conserve de peşte şi-mi fac schiuri din sicriele bebeluşilor voştri şi beţe din coastele distinselor mămici. Sindicatele sunt mobilier şi, vorba unui coleg de facultate, dacă, în timpul demonstraţiei, văd un semn cu "nu călcaţi iarba", ocolesc, încolonaţi, cele trei fire de iarbă care habar nu am cum au crescut acolo, pentru că oricum nu a stat nici dracu' să le planteze. Primul ministru... Risipă de cofeină şi ţigări să mai vorbesc de el. Prostituţia nu se legalizează nici de data asta. De parcă asta ar fi vreo piedică în calea prăpăstiilor rozalii de închiriat cu ora. Da, am scris nişte rânduri despre tot ce decade şi nici măcar n-am părăsit Rromânia (al doilea "r" este, ca de fiecare dată, intenţionat. Orice asemănare cu ciori... pardon, personaje reale este pur întâmplătoare). 

Băi, dar există ceva ce, în ţărişoara asta, proliferează. O industrie se dezvoltă mai ceva ca producţia pe hectarul de hârtie din vremea celui al cărui nume stârneşte ejaculări precoce. Mă refer la meşteşugul violatului de babe. De ceva vreme, sportul naţional al nostru este lăbărţarea fâlfâitoarei. Împănatul flopăitei. Înţelegeţi voi... Da, dar cred că se formează o echipă naţională de violat babe, care vrea să participe la următorul campionat mondial. Vasluiul a primit o lovitură gravă de la Prahova, unde o babă care, pare-se, are o experienţă de Jedi în a fi futută cu japca pe la colţuri, se autoproclamă evaluator de violatori, dacă aţi mai văzut aşa ceva. Şi aţi văzut, că sunt sigur că n-a ratat nimeni hoaşca nemulţumită că şi-a dat un bou drumul pe lângă ea, de parcă toţi am fi Shaquille O'Neal să dăm slam dunk-uri la semn! Şi nici măcar nu a feştelit-o pe faţă cu... cremă antirid. Ce ruşine, băi! Dar pe vecine de ce le siluie grija de "huoooooooooooo, curva aia!"? De ce e nevoie ca vecinii să aibă o părere despre ce pula mea fac eu în casa mea? Sau baba-n casa ei. Sau Viorel în pizda babei. Sau pe lângă, ca în nefericitul caz de faţă. Şi capacul tot cvasivictima l-a pus: "Pe ele nu le violează nimeni, că ie proaste". Da, să ştii că dacă faci acordul între subiect şi predicat nu te fute nici dracu'. Ups! Ar trebui să scriu mai agramat, că mă dau de gol sau ceva. 

Peisajul cu care mi-am început aberaţia este completat de baba care se mândreşte cu faptul că vrea lumea s-o violeze. Asta e lumea pe care o văd. O lume în care faci campanie publicitară propriei tale pizde care abia aşteaptă să-i fie forţate porţile de cineva care ştie unde se bagă pula. O lume în care un bărbat îşi dă drumul prea devreme... peste o mortăciune de 65 de ani! Tataie, dacă era Angelina, Zeta Jones sau profa de arheologie ce mai făceai? O lume în care violatorii îşi fac labă lângă gura victimelor. O lume în care "etnic român" înseamnă cetăţean străin. O lume în care-mi bag pula. Şi nu-mi dau drumul în ea nici după ce-i fac franjuri vaginale. Sunt un fan al progresului, nimic nu mă amuză mai mult decât să văd cum tot mai mulţi oameni se fac de căcat. Toate lucrurile astea mă vor lăsa şomer. Sincer, de cine sau de ce-mi mai bat eu penisul epic aici, dacă totul devine atât de evident şi nu mai există o ironie subtilă de scos la suprafaţă? Totul este în văzul nostru, cine se expune la muie şi-o dă singur. Nu mai primesc centrări. n-am de ce sări la cap. A, da! Şi vreţi să vedeţi cum lumea-şi dă muie până-n stomac de una singură? Există unii oameni care, de tari în pulă şi lânoşi între coaie şi cur ce se cred, îşi dau capete-n gură doar ca să atragă atenţia, dar nu fac decât să scuipe dinţi în oamenii nevinovaţi. Şi să nu mergem mai departe.

Arany Zoltan - Morfa Rhuddlan

Istoria curvei

Stâlpul societăţii noastre e curva. Nu, nu stă o curvă sub toţi. Aţi vrea voi. Curva e raza de speranţă a oricărui mascul futador care duce lipsa iazului în care să-şi arunce undiţa. Înţelegi? Ţi-e cunoscută replica "Pula mea, mă duc la curve dacă aia nu se fute". Nu, fetelor, nu vouă, că voi vă faceţi din vagine un templu. Dar subiectul ăsta e tratat de alţii. Bun, cum a apărut curva? Păi, din nevoia de hrană. Pirn Paleoliticul Inferior, o nespălată s-a dus la un maimuţ care rodea de zor un os crud de mamut vânat vitejeşte cu unghiile goale. I-a cerut maimuţului o bucată de mamut, la care acesta, plin de curtoazia caracteristică epocii despre care vorbim, i-a spus, diplomatic: "Sugi pula, fă!". Zis şi făcut, femeia, deşi nu ştia prea bine cum se suge pula, pentru că meşteşugul acesta nu fusese inventat, a trecut, iniţial timid, apoi vârtos, la muncă. Impresionat de prestaţia doamnei, maimuţul a răsplătit-o pe această Eva amestecată cu Fecioara Maria cu o jumătate de mamut. Jumătatea cu trompă. Era mamut femelă, porcilor! Pula mea, i.-a dat capu' la mamut. După ce a terminat de mâncat mamutul, femeia a ajuns la concluzia că este foarte grasă. Grasele erau preţuite la vremea aceea, pentru că încăpeau mai mulţi copii în ele. Ştiu, n-are sens, dar aşa gândea lumea atunci. Văzându-se, brusc, sex-simbolul Paleoliticului, această femeie a ajuns să sugă pula pentru câte un mamut întreg. Astfel a apărut prima curvă de lux.

Pe măsură ce Preistoria şi-a dezvoltat mecanisme sociale, economice şi tehnologice din ce în ce mai avansate, şi curvele s-au rafinat. S-au prins că nouă, bărbaţilor, ne place să vedem craci. Aşa că au inventat leul pitic, din care şi-au făcut fustiţe foarte, foarte, foarte micuţe. Normal, peisajul se plăteşte, şi, cum mamuţi nu mai erau, târfele Neoliticului şi Epocii Metalelor au investit pizdă în armament. Asta, pentru că apăruseră criminalii în serie care, se ştie, nu sunt gay. Pardon. Care, se ştie, au o pasiune pentru carnea de curvă.

Antichitatea clasică găseşte paraşuta la loc de mare cinste. Atât romanii, cât şi grecii iubeau să frecventeze bordelurile, forme organizate ale acestei specii umane. În Grecia, se foloseau şi băieţei pe post de curve. Vedeţi voi, pe vremea aceea nu era o ruşine să te fuţi în cur. Oamenilor le plăcea asta. Probabil că grecii erau un popor foarte crăcănat atunci, altfel nu înţeleg de ce au fost cuceriţi de romani. Iată, romanii aveau curve sacre, care se futiliceau numai cu zeul, reprezentat de popă. Să tot fii preot de-ăsta, zic şi eu... Oricum, curvăsăraia era legală. 

După care a venit Biserica şi a stricat toată treaba. Bisericii nu îi place să împartă. Îşi ţine curvele pentru propriile beciuri (vezi Torquemada care, în literatură, e prezentat ca fiind obsedat şi excitat de mişcările pe care femeile biciuite le făceau într-un mod considerat de el lasciv). Pula mea, asta e legendă sau ceva, dar sună bine. Chestia e că Biserica a devenit singurul bordel acceptat de ea însăşi, unde curve erau sfintele moarte iar singura formă de sex pe care o puteai realiza acolo era oralul. Adică lingerea cadavrelor. Astfel, Evul Mediu şi modernitatea au însemnat un regres fără precedent al industriei sugătoare de cuc, până la stadiul de prostituţie necro. Ştiu, e nasol. Dar asta nu înseamnă că nu existau, prin oraşe mai ales, prostituate care practicau freelancing-ul, adică o ardeau independent şi lustruiau bastoane în deplină libertate, la adăopstul nopţii şi-al ploilor de căcat care se abăteau asupra nefericiţilor de la geamurile caselor...

În sfârşit, perioada contemporană a generat... Amsterdamul. Şi asta nu mai necesită comentarii.

Lyriel - Paranoid Circus

Nevoia de protecţie la Homo (mai mult sau mai puţin) sapiens (nu merită al doilea "sapiens")

La aşa titlu, aşa scriere biblică ar trebui să cac eu la ora asta, dar am mâinile cam reci şi sunt prea sictirit după vreo două zile cam futute. Văd că-i o modă să scrii despre ce ai mai făcut tu, de parcă cititorii mei sunt neapărat prietenii mei. Am făcut cafea într-o oală de 10 litri, pentru că nu am ibric. Mulţumiţi? Aveţi de-a face cu unul care face cafea în oala de ciorbă. Judecaţi voi mai departe, că ştiu că vă place să interpretaţi. Să intrăm în subiect, că nu sunt adeptul confesiunilor de budoar pe blog. Dacă vreţi să aflaţi lucruri despre mine, daţi o bere, ne vedem, vorbim, ne futem dacă-i cazul.

Şi cum de la futut pleacă totul şi la futut se-ntoarce, să mă mai aplec asupra unei caracteristici a sexului sexy, cu toate că am promis că va urma şi-o critică a bărbatului. Poate în următorul text. Femeile, dragii mei, au nevoie de protecţie. Nu, nu, nu de cauciuc, pentru că ăla nu le place. Nici de acoperiş, că, în principiu, au şi dacă n-au, are gara. Din partea unui bărbat au nevoie de "securitate şi protecţie", în condiţiile în care îşi afirmă aşa-zisa independenţă. Adică ăsta e modul lor de-a spune că vor o pulă cu bani, care să le facă toate mofturile, iar ele, dacă s-ar putea, să nu muncească nici acasă, nici la serviciu. Pentru că n-ar avea aşa ceva. Ar sta pe un yacht sau ceva, gata să fie servite cu metri de penis şi litri de şampanie de un sclav propriu şi personal. Ar fi nevoie de o detaliere aici. Tradiţional, femeia este aia care găteşte, spală, calcă, coase etc, iar bărbatul munceşte, vine acasă, mănâncă şi, ocazional, repară ţevi, doar pentru că femeia nu are forţa necesară desfacerii piuliţelor. Nu sunt de acord cu viziunea asta, deşi sunt un misogin declarat. Dacă găseşti o excepţie de la toate regulile şi stereotipurile tale personale legate de femei, înseamnă că trăieşti lângă cineva care ţi-e egal. Şi poţi şi tu să faci mâncare, chiar mai bine ca ea. Poţi şi tu să speli ceva, să o ajuţi etc. Plus că munca în comun e un preludiu bun şi duce la futai epic. Deci, am stabilit un context de egalitate. De ce pula mea ai tu, târfo, nevoie de protecţie? Ţin să-ţi amintesc că nu mai suntem în Paleolitic, să te mănânce leii cu dinţi de sabie când ieşi din peşteră. Nu mai vânăm mamuţi, treabă pe care nu prea ai putea tu să o faci. Nu mai frecăm pietre ca să facem focul care vă încălzeşte pe voi. Deci, care sunt pericolele care vă pasc? Locurile de muncă sunt, preponderent, pentru femei. Nu mă credeţi? Număraţi anunţurile gen "Caut barman, preferabil fată", "Caut vânzător, preferabil fată" etc. Ghici ce, aici suntem discriminaţi grav. Nu se plânge nimeni, pentru că nu o să angajeze nimeni o femeie ca director decât dacă vrea să renunţe la firmă şi nu ştie cum. Sau dacă e prea prost, caz în care n-are decât să protejeze femei în continuare.

Bun. Eşti femeie. Poţi munci, poţi găti, le poţi face pe toate. Ţi-ai câştigat statutul ăsta. De ce vrei un bărbat care să te protejeze? În faţa cui te simţi vulnerabilă, mai ales când ştii foarte bine că violenţa domestică, în continuă creştere, implică mâncatul bătăii de către tine din partea scumpului şi iubitului tău protector? Ştii ce ar fi mai simplu şi mai pe placul unui bărbat? Să spui că sugi pula pe bani. Sau că te fuţi pe bani. Sau că faci mâncare, speli, calci şi repari ţevi pe bani. Da, dacă îţi dau bani, măcar scuteşte-mă de a mă face ca un porc chinuindu-mă să îmi fac treaba. Doar te plătesc, nu? De ce aş face-o? Lasă-mă să mă bucur de societatea tradiţionalistă de căcat pe care încă n-a lăsat-o omenirea în urmă. Şi tu fă-mi o muie între timp. 

Ce vreau să spun? Pentru lumea care n-a înţeles nimic din ce-am lătrat până acum. Independenţa şi statutul de "protejată" a unui bărbat nu fac casă bună. Eu înţeleg să dau de bordură cu unul care se ia de tine pe stradă. Dar, şi dacă eşti singură, şi dacă ai un iubit, tot eşti singură pe stradă şi tot ţi se poate băga salamu' pe gât cu forţa. Aşa că e cam inutilă chiar şi protecţia asta, mai ales că ţie nu îţi confiscă Miliţia spray-ul paralizant. Mie da. Aşa că dacă-ţi clamezi tu ala de sus şi de tare libertatea, de parcă ai avea nişte coaie cât un cimpoi de mare, ia mai lasă tu solicitările tradiţionaliste şi hotărăşte-te în care barcă vrei să fii. Pentru că dacă stai cu curul în două luntre s-ar putea să te crăcănezi prea tare şi să ţi se lărgească anusul, caz în care nici măcar de futut în cur nu vei mai fi bună. Aşa că toată viaţa vei suge penisuri. Naşpa, nu? Deşteaptă-te, românco! Eşti proastă!

Nightwish - Stargazers

Acolo unde târfele şi Dumnezeu se întâlnesc

Pentru că dacă nu se duce Dumnezeu la curve, se duc curvele la Dumnezeu. Mahomed rămâne la muntele lui. O arde sihastru ca Daniel. De unde am pornit? De la târfe şi Dumnezeu. Nu am timp să scriu sute de mii de pagini, deşi ar putea ieşi ceva destul de epic pe tema asta. Naşpa, e aproape şapte dimineaţa şi eu n-am cafea şi ţigări. Trebuie să suportaţi un text scris în condiţii de austeritate.

Deci, care-i faza cu târfele şi Dumnezeu? Nu ştiu cum mi-a venit ideea asta uitându-mă aiurea pe Facebook şi văzând câte românce proaste pun botul la vrăjeala de doi lei a arabilor. Mă gândeam că un român trebuie să fie de o mie de ori mai orator ca să facă o femeie să-ntoarcă, măcar, capul. Care-i diferenţa între români şi arabi? Păi, arabii au bani. Da, MULTE tipe sunt curve (luaţi-mi numărul, că n-am generalizat. Asta ca să nu zic muie). Bun, am ajuns la curve. Cu Dumnezeu nu ştiu care e faza. Cred că mi-am văzut umbra sau ceva. Ideea e că lumea are nevoie de curve şi de Dumnezeu din acelaşi motiv: compensaţia. Ăsta e punctul comun. Ideea asta e Sfântul Graal. Dumnezeu este, aici, o noţiune foarte extinsă care cuprinde orice element supranatural, de la Karma la bărbos. Tot ce înseamnă construcţie de tip religios are în centru legea compensaţiei. Ai o viaţă de căcat? Sugi pula din cinci în cinci minute, chiar dacă eşti bărbat şi nu-ţi place? Îşi bate Universul pula de tine? Nu vei ajunge niciodată mai mult de un scormonitor prin tomberoane şi eşti conştient de asta? Treci la coadă la pupat cururi divine, pentru că pe lumea cealaltă o vei duce bine. Vei da muie. Multă muie epică. Epocală! Vei fi un mic regişor. Cineva va construi, numai pentru tine, un stătuleţ obscur unde vei fi ales preşedinte. Vei fi şi preşedinte şi rege. Gunoaiele vor căuta în tine. 

Ai bani? Ai ceafa groasă? Bei mult? Mănânci bine? Eşti acoperit de zeamă de pizdă ca un coi păros de păr? Conduci o maşină după care salivează până şi babele? Apăi ţi-ai mâncat mălaiul, păcătosule, ai grijă să nu scapi săpunul după ce mori, pentru că afterlife-ul tău va fi cam naşpa. Te vei reîncarna într-un carcalac mic şi negru şi toată lumea va vrea să calce pe tine, să scoată zeama aia alburie din exoscheletul tău şi nimeni nu va plânge după tine. Totul este nu ca să îţi fie ţie bine, pentru că nu interesează pe nimeni existenţa ta. Tu o vei suge copios pe lumea cealaltă ca să satisfaci dorinţele capricide ale semenilor tăi, de altfel deosebit de drepţi şi curaţi, care vor să te vadă chinuindu-te pentru că ei se cam oftică atunci când îi scuipi din Mercedes.

Cum e cu târfele? Pula mea. Te duci la târfe ca să-ţi demonstrezi că mai eşti în stare să fuţi. Da, eşti urât! Da, eşti sărac, de a trebuit să strângi leafa pe cinci luni ca să poţi să cumperi o jumătate de labă tristă de  la cea mai infectă curvă de pe Centură. Bag pula, era să-mi fut căştile. Revin. Da, eşti atât de pielea-pulii, încât nu se uită nici nevastă-ta la tine, dacă ai aşa ceva. Ai pula mică şi păroasă, n-ai bani de lamă să ţi-o epilezi şi, în principiu, nici o femeie nu se va uita vreodată la tine. Da, frate, dar, măcar, fuţi bine şi apăsat iar faptul că târfa te-a pupat pe obraz la plecare este dovada incontestabilă! Până la urmă, e mai bună decât laba ta, nu? Eşti penibil, omule... 

Mda. N-aţi înţeles nimic, daţi-mă-n judecată. Eu am un curs cu un prof burtos şi nebărbierit care dă din limbă într-un mod perverso-obsceno-dialectico-pula-mea. Aşa că lectură plăcută sau ceva...

Celtic Experience - Track 12 (Dacă ştiţi voi cum îi zice şi cine-o cântă sunt foarte deschis)