duminică, 23 ianuarie 2011

Îndepărtarea (ca să nu spun exterminarea) cerşetorilor

Tramvai. Bine, încep clasic. E toamnă. Revenind. Tramvai. Vrei să ajungi repede în celălalt capăt de oraş, din motive pe care nici eu, nici tu nu vrem să le trecem în revistă. Stai, liniştit, pe un scaun, cu căştile în urechi, asculţi muzică, te uiţi cum trece oraşul pe lângă tine, mai observi un cur obscen de ostentativ etalat din vreo fustiţă care n-are ce căuta toamna afară din casă, te gândeşti la ţigara pe care ţi-ai irosit-o, pentru că a venit tramvaiul când tu abia ajunseseşi la jumătate... Deodată, o voce piţigăiată umple de zgomot ascuţit coşgiugul de fier cu roţi şi-ncepe a blagoslovi de mame şi nepoţi, de taţii noştri, de capră şi de pâine, de bani, copii, bătrâni, încălzire globală, cultura Cucuteni, teorema lui Pitagora, legea 5 din 1974 şi măsele stricate, toate astea pe o melodie mai iritantă ca un şmirghel folosit pe post de hârtie igienică. Pur şi simplu, te simţi epilat anal, dar în urechi. Te contrazici cu tine însuţi şi-ţi vine să scoţi un agument de sub scaun şi să-i dai cu el în cap puradelului infect care te nenoroceşte audio, dar îţi dai două perechi de palme când vezi că, sub scaun, nu e o coadă de lopată sau un stingător. 
Totuşi, trebuie să scapi de animalul care, deja, începe să pută şi se gândeşte să mai dea o cântare. Cea mai mare greşeală pe care o poţi face este să te uiţi la el. De ce ai face asta? Ştii ce voce minunată are. Ştii în ce hal pute a jeg, ţigări şi băutură, deşi nu-i dai mai mult de şapte ani. Ştii că, dacă-i dai un leu, îl bea sau îl fumează. Ştii că, cel mai probabil, are o icoană în mână şi că, deşi eşti într-un oraş de ortodocşi, icoana este catolică. De ce să-i întâlneşti privirea? Nu mai scapi de el şi te alegi cu purici, păduchi, lepră, râie şi alte cinci boli care, oficial, nu există. Dacă trece de tine, poţi răsufla uşurat vreo cinci secunde. Credeai că e singur? Din spatele tău, alt damf te loveşte. Direct în cerebel. vederea ţi se întunecă. E sor-sa!!! Mult mai mică decât puradelul principal, are potenţial imens şi poartă arme infinit mai puturoase şi mai contagioase. Plus că, dacă ai pune mâna pe daltă şi i-ai face o baie, ar putea fi chiar drăgălaşă. Dar nu te lăsa înşelat de aparenţe! Face sex cu fratele ei ca să obţină următoarea generaţie de cyborgi cerşetori cu icoane şi cântări de jale. Chestia mică şi aproape drăgălaşă trebuie şocată cât mai eficient. Te uiţi urât la ea şi-i spui, pe un ton satanic: "Ştiu că tac-tu îi dă mă-tii cu tine în cap" sau începi să-i povesteşti o moarte chinuitoare a unui copil mic, creţ şi împuţit. Îi spui că va ajunge târfă de trei lei muia pe la gară. Şi va ajunge, că de mică e poşta şatrei. Chiar dacă nu o faci să se lase de meserie şi, de câte ori vei trece cu tramvaiul prin locul acela, va trebui să-i repeţi aceleaşi lucruri, cel puţin astăzi te-ai eliberat. Dar şi mâine e o zi... 
Păcat că n-ai voie să foloseşti arme de foc, arcuri cu săgeţi sau siringi cu otravă în tramvai, ca să extermini o dată pentru totdeauna chestiile mici şi negre care umflă contul unor rromânezi înstăriţi sau care, la şase sau şapte ani, beau şi fumează mai ceva ca studenţii.

Pontice - Deva

Un comentariu:

  1. Sa nu-mi spui ca te-a facut vreunu' de asta la buzunare!!!

    RăspundețiȘtergere

Dacă raţiunea ta doarme mai adânc şi mai agitat, eliberează-i copilaşii...