marți, 15 iunie 2010

Top 10 sărbători româneşti

Românul s-a născut petrecăreţ, aşa că e complicat de tot să aduni crema cremelor prilejurilor de bairam inventate sau adoptate de poporul glumeţ. Dar, să-ncercăm. Normal, topul începe de la cea mai neînsemnată fiestă şi se termină cu cea mai coioasă, pentru suspans. Fără alte comentarii inutile, na topu'!

10. Crăciunul. De Crăciun, cam toată lumea roade oasele celui care a fost un porc bun. Dar sărbătoarea asta e prea obligatorie ca să ocupe un loc mai bun, la fel ca porcul. Până şi românii buddhişti sau atei serbează Crăciunul, pentru că aşa e tradiţia, nu că ar avea vreo revelaţie mistică deosebită în perioada respectivă. Dar, aşa e mişto, să te îmbuibi. Cel puţin, dacă nu eşti religios, nu ţii post ca prostul o lună de zile înainte, ca să borăşti după aia şi sufletul din tine când îţi îndeşi fripturi pe gât şi-ţi pui dop la cur ca să stea mai mult în tine.

9. Paştele. Şi aici, românul nu se simte bine dacă nu face sacrificii sataniste în numele creştinismului, dacă nu se îmbată ca porcul, deşi mielul e personajul principal şi dacă nu o arde gregar prin jurul bisericii, că aşa i s-a spus că e mişto.

8. Unu Mai Muncitoresc. Sărbătoare inventată de americani, ridicată de nazişti la rang de artă şi rafinată până-n cele mai mici detalii de comunişti, Unu Mai era imposibil să nu fie futut de români. În primul rând, corect este Întâi Mai. În al doilea rând, de ce pula mea nu se munceşte, când e ziua muncii? Tu, de ziua ta, mori? Nu! Trăieşti la intensitate mai mare. Aşa că marş la program prelungit şi lăsaţi grătarele! E doar un pretext pentru a fi manelist în public, pentru a polua atmosfera, pentru a face mizerie în pădure, pentru a face sex la Hotel Arbust şi pentru a asculta Gutzoven la maxim.

7. Revelionul. Ar fi mai sus dacă lumea şi-ar aduce aminte revelioanele. Dar cei mai mulţi sfidează biologia şi ridică alcoolemia mai sus de orice ştachetă. Oricum, sărbătoarea asta e legată de speranţa că anul următor nu pute la fel de rău a căcat ca ultimul, adică e fundamentată pe nimic. Să vă reamintesc că tot Băsescu va fi preşedinte şi în 2011?

6. Ziua ta. Cine nu vrea să o ardă egocentrist de ziua lui? Mare fericire că eşti mai bătrân, mai ai ceva mai puţin timp de trăit, moartea pulii te pândeşte la cotitură, iar tu devii o epavă. Drept urmare, te faci muci.

5. Cutremurul. Nu se îmbată nimeni când e cutremur, dar uneşte oamenii în stil mare. Toţi te întreabă dacă l-ai simţit, de parcă ai fi un autist schizofrenic cu sindromul Down şi nu te-ai prinde că fuge căcatul de sub tine şi-ţi bâltâcâie voma în stomac. Dar nu eşti valabil dacă nu-ţi faci datoria de a întreba pe toată lumea dacă l-a simţit. Nu înţeleg de ce nu se face asta şi când tragi băşini. Fâs! Ai simţit băşina? Mi se pare discriminare.

4. Înmormântarea. Dacă un mort ar trăi, ar fi uimit să vadă câte rude are, câţi prieteni nu l-au uitat şi cât îl iubeşte toată lumea, de parcă ar fi Che Guevara. De fapt, toţi te iubesc pentru că ştie mă-ta să facă cea mai bună colivă. Înmormântarea şi pomana sunt sărbătorile principale ale fundamentului poporului român: parazitismul. Adică, hai să ne îmbuibăm în stil mocca pe spinarea altuia, mai ales că-i mort şi nu se supără.

3. Obţinerea permisului de conducere. Ce ar fi normal să faci când ai permis? Să conduci. Ce faci, de fapt, ca un român cretin ce eşti? Te îmbeţi ca să nu mai ai voie să conduci. După care, dacă eşti deosebit de cretin, conduci şi strici bunătate de Dacie cumpărată de mă-ta pe credit, lovind-o de primul copac. A, da. Şi mori, deci generezi sărbători populare pe spinarea ta. Luzărule!

2. Nunta. Nimeni nu se simte bine la nuntă. Mireasa e îmbrăcată naşpa. Mâncarea e naşpa. Nu ai voie să mănânci nici jumătate din ce e de mâncat. Stai aşezat lângă cumătra pe care nu poţi s-o suferi. Muzica e nasoală. Vinul e de căcat. Vărul bogat a dat un dar de trei lei. Dar nunta e sfântă. Unde mai vezi babe de la Gheboaia, îmbrăcate în capotul de gală, bând ca scroafele cot la cot cu bemveişti cu costume Armani? De nepreţuit. Mastercard, frate!

1. Prima sărbătoare a românului este propria lui execuţie. Da. Românul dansează de bucurie că este călcat pe muie de conducători. Românul cântă când vede eleganţa cu care i se îndeasă nasul în curul neşters al miniştrilor. Românul se uneşte cu românul, până când zeci de mii de oameni dau naştere celei mai mari discoteci din Univers când simte pula prezidenţială afundându-i-se în gât. Mitingul de protest este cea mai de seamă sărbătoare a românului. Muie, bă! Merităm s-o sugem, dacă ne place aşa mult. Nici măcar Elena Udrea nu are orgasm când o suge. Poporul român se pare că ejaculează şi pe urechi. Şi să nu râdă nimeni, că e tragic. Nu sunt ironic, sunt furios.

Parlamentul României - Dezbaterea moţiunii de cenzură

Un comentariu:

  1. :))
    hm..mare dreptate ai cu inmormantarea..dar cand sa paraziteze omul daca nu la o frumoasa inmormantare unde e mancare.. si bautura si..de toate..;;)
    cat despre nunta..nu fi raaau..ca unele mirese sunt frumoase si exista si nunti frumoase,fara tarani de genu:))
    te iubesc>:D<

    RăspundețiȘtergere

Dacă raţiunea ta doarme mai adânc şi mai agitat, eliberează-i copilaşii...