Despre starea naţiunii

Titlul de mai sus n-ar trebui să-mi aparţină, dar se pare că cel îndreptăţit să-l pună-n capul unui text al său nu se dovedeşte prea capabil sau, oricum, nu mai capabil ca orice om poporan şi nu poponar. Acestea fiind lămurite, să vedem dacă avem suficientă diarie, din moment ce ne încăpăţânăm să ne scăldăm în ea.

Vîntu stă de vreo patru zile la puşcărie şi mă mir că n-am aflat, încă, din media, ce culoare are fiecare jet de pipi slobozit de augusta sa băşică. În tot acest timp, din aceleaşi media aud că poporul îşi dresează câinii să nu mai ia de la Băsescu, astfel încât singura căţea care va mai lua de la Băsescu va rămâne Elena Udrea. Ea ia, spre disperarea admiratorilor, admiratoarelor şi, în general, a celor aflaţi la început de drum în ale gramaticii şi istoriei, cam ce lua şi Maria Tereza din grajdul regal, dar mai pe şest ca ea, că încă n-au apărut prin Bucureşti care s-o înfăţişeze pe ministră călare pe ceva sau cu ceva-ul călare pe ea. De ce spun asta? Pentru că s-a simţit să ne informeze, în urmă cu ceva vreme, că ea nu-l priveşte pe Traian Băsescu ca pe un bărbat, drept pentru care ştie, pare-se, ce zace dincolo de porţile de care n-ar fi trebuit să treacă. Sau, poate, s-o fi documentat vreo admiratoare pentru domnia sa. Tot un câine face carieră pe seama cazului Vîntu, pentru că Poliţia Română a avut grijă să-l împuşte, ca pe un pericol social ce este şi el, căci se ştie vorba din bătrâni: aşa câine, aşa stăpân. Acum, Miliţia o fi auzit că vântul bate, dar vântul nu e Vîntu, deci e cam greu de probat pericolul constituit de găinarul mustăcios pentru naţiune. Eu vreau să cred, totuşi, în cuvântul instituţiilor statului şi să răsuflu uşurat, râgâind a ceapă şi pălincă ardelenească, ştiind că naţiunea nu se mai află în pericol şi că siguranţa ei nu mai este ameninţată de singurul om care a reuşit să impoziteze prostia a patru sute de mii de membri ai Academiei de Glumeţi care au cotizat, ovin, la Fond şi-au primit înapoi cam tot ce a tăiat nepericulosul Naum Ciomu. Vestea proastă e că sunt cam solitar în propria-mi râgâială fetidă, pentru că acelaşi stat care mă apără pe mine de mogul se apără pe sine de mine, dacă e să iau de bună iniţiativa CNA de a pune cenzura pe bloguri, comentarii on-line şi alte asemenea mijloace de exprimare prin sârma cea de toate zilele şi nopţile pierdute. Din câte înţeleg, voma revărsată pe net de unul şi de altul poate aduce grave prejudicii siguranţei naţionale, prin lezarea credibilităţii celor care conduc stătuleţul bananier dintre munţi, mare şi Dunăre. Chiar mă gândeam să decredibilizez oamenii partidului de maxim 15%, dacă se bea ca de Sfântul Ion înainte de alegeri, şi 5% dacă-i poporul treaz, într-un hal fără hal, de nici cu toţi pixelii albaştri nu mi s-ar fi acoperit campania, Tuitărul ar fi fâlfâit, din nou, din aripioare a revoltă moldovenească, iar oligarhii s-ar târî afară din bârlogurile lor şi-ar forma un triumvirat glorios şi, normal, dictatorial peste ţărişoara, o repet, bananieră. Şi, că tot veni vorba de banane. Doamna Udrea, în calitate de ministru al Dezvoltării Regionale, aţi observat vreun trend ascendent al absorbţiei de fonduri europene pentru plantaţiile de banane de pe undeva? Că am auzit că noi exportăm mai multe banane decât importăm, semn că merge bine industria, iar de pixeli albaştri nu poate fi vorba, pentru că nimeni nu ar cumpăra banane albăstrui.


Ca să răspund la întrebarea de la Radio Erevan, anume dacă avem destulă diarie-n ţară încât să ne scăldăm în ea, pot constata că starea naţiunii nostre, ameninţate din toate părţile cu pixul în mână şi cu tastatura sub degete, permite şi solicită poporului direcţionarea jetului găblui către cea mai apropiată hazna de genum Primăriilor, Prefecturilor, Guvernului sau Parlamentului. Reuşita unei asemenea acţiuni ar asigura un flux constant de căcălău lichid cât să facă baie-n el şi ultimii plătitori ai datoriei de stat pe care preaiubiţii noştrii conducături şi a lor scumpă căţea au adunat-o în ultimii doi ani. Căci, dacă nu îngălbenim noi situaţia, ea tot maro va fi şi după ce bananele româneşti se vor fi terminat, iar culoarea maro nici măcar nu se regăseşte în mijlocul drapelului. În condiţiile stării naţiunii, fac, deci, apel la căcare de voie şi aştept, fără câine de-mpuşcat în casă, venirea Organului după umilul instigator la violenţă intestinală.

Therion – Adulruna Redivivia