luni, 25 ianuarie 2010

Satana, faţă în faţă cu Sfântul Petru

Apăi m-am întors oripilat. Oripilat că n-am fost plecat nicăieri, dar m-am întors. N-am avut eu chef să scriu şi chestia asta mă oripilează. Dar, să vă spun, dragii moşului (că tot a fost Crăciunul, printre altele, unde fusăi). Nu, n-am fost în Oltenia, pentru că postul ăsta ar fi duhnit a praz şi, sincer să fiu, aş fi vomitat la fiecare trei cuvinte. Prezenţa mea a fost solicitată de însuşi portarul ăla enervant de la ruginitura Raiului, Sfântul Petru. Când am văzut scrisorica de amor în cutia mea poştală, să cad sus, nu alta (că jos cad babele intervievate de Cătălin Radu Tănase). Cred că a fost prima oară când poştaşul şi-a mişcat organismul până în scara mea de bloc. Fericit de eveniment, stând în cur pe bec, am citit porcăria. Am văzut că m-a chemat Petrică la el. M-am înarmat cu două beri şi am luat liftul, în sus. Da, ştiu, avizaţii vor spune că scara mea nu are lift. Pula mea, avizaţii nu m-au văzut stând pe tavan, aşa că ciocu' mic! Am urcat ce-am urcat, oraşul s-a făcut hartă, harta s-a făcut mică, iar liftul s-a oprit cu sughiţuri. În faţa mea, zăcea Ruginitura. Din spatele ei, se auzeau zgomote orgasmice. Viaţă bună, acolo, Sus, n-am ce zice. Cum copulează ocupanţii raiului, nu mă întrebaţi, că nu ştiu, mai ales că femeile nu prea au ce căuta acolo. Singura care a ajuns Sus e Maica Tereza, dar aia e babă. În faţa porţii, mă aştepta, stând la o masă şi trosnindu-şi degetele noduroase de la picioare, un bătrân atât de simplu... dar asta e altă operă literară.

Petru: Coaie, ai belit belinderu'. Cică ai scris nasoale despre mine.
Eu: Bună ziua. Dat fiind vocabularul pe care-l folosiţi, cele scrise de mine vă fac reclamă, nu glumă.
Petru: Da, mă, ştiu, dar, acolo, pe pământ, fraierii spun că... Coaie, aia e bere?
Eu: Da. Vrei?
Petru: Dă-o. Aşa. Oamenii cred că sunt un sfinţişor liniştit şi că viaţa de aici este de o puritate, bla, bla, bla...
Eu: Eu ce? Am băut juma' de bere, că mi s-a făcut sete de atâta urcat. Aşa. Revenim.
Eu: Da, dar ştim amândoi că nu prea e aşa treaba. Uite şi tu, se aude de aici cum se fute lumea pe acolo. Hai să punem coaiele pe masă. Ce dai?
Petru: Ce ceri?
Eu trag o râgâială.
Petru: Porcule!
Eu: Mă-ta.
Petru: Suge-o!
Eu: Mori!
Petru: Sunt mort!
Eu: Şi ce? Mai mori o dată!
Petru: Asta vrei? Bine! Şi scoate o sabie japoneză de tăiat intestine.
Eu: Lasă, frate, sabia, că nu vreau să mori. Eu despre ce prost mai scriu?
Petru: Bine. Deci, ce vrei să-ţi dau?
Eu: Permis.
Petru: Ce să faci cu el? N-ai maşină.
Eu: Lasă maşina, vreau permis de trecere prin Ruginitură.
Petru: Vorbeşte, în pula calului, frumos de Poarta Împărăţiei Cerurilor. Na permisu' şi şterge-o. Să le spui tuturor că eşti primul om care se întoarce viu de la poarta raiului!
Eu: Şi Geoană?
Petru: Am zis om, nu floc violet.

Şi m-am întors. Fraierul n-a spus de ce îmi dă permisul. Mi l-a dat şi m-a trimis înapoi. Chestia sadică este alta. Liftul ăla mergea cam repede. Aşa de repede, că s-a distorsionat timpul. Mie mi s-a părut că toată lăbăreala a durat cinci minute, dar, ţeapă, a trecut o lună şi ceva, ceea ce e chiar de căcat.
OK, unde vreau să ajung cu toată chestia asta? Personajele biblice sunt de căcat. Cu Petru în frunte, pentru că petru este primul personaj biblic peste care dăm noi. De exemplu, prima poruncă (e, şi dacă nu e prima, ce? Dă-mă în judecată! Habotnicule!) spune ceva de genul "să nu ai alţi dumnezei în afară de mine", că ai belit-o până la cotor. Unul dintre cele şapte păcate ale lu' peşte e gelozia. Păi cine e cel mai gelos? Ăla de nu vrea alţi dumnezei în afară de el, de parcă poate el să-mi spună pe cine votez! Şi ar mai fi exemple, dar, observ, chestiile astea cultural-artistice nu prea udă pe nimeni în tenebroasele hăuri vaginale sau în neatinsele vârfuri de sulă, scuzată fie-mi expresia mahalagească. Petru, că despre el e vorba, e atât de prost, că nu mi-a spus pentru ce mă mituieşte. Eu mă simt mituit să-l fac de căcat în continuare. Permisul e permis şi nu mi-l ia nimeni.
A, da. Mai există undeva, în creierii mei făcuţi terci, o tipă, Carina. Aia, pizda mamei ei, încă mai stă la poarta babei. Nu am abandonat-o, dar mai alternez, ca să vă satisfac vouă gusturile bolnave, că văd că numai la Biblie vă stă gândul. Apropo, vă spun un secret: Biblia mea e Kama Sutra. Nu de alta, dar, altfel, aţi crede că sunt vreun popă calic care aplică psihologia inversă şi, pe la spate, capre stând voi, cei ce citiţi aceste rânduri, vă fut energetic, că aşa-i moda. Sictir!

Rammstein - Stirb nicht vor mir

3 comentarii:

  1. prea funi:))
    ji biblia noastra e cea mai mijto biblie;;)
    te iubesc eu p tn:X geniu meu modest:X:*

    RăspundețiȘtergere
  2. a ji me proud k am citit postu inainte s apara:">:-$:X:X

    RăspundețiȘtergere
  3. floc violet??come on dude :)) foarte tare postarea.ca toate nascocirile tale,de altfel.

    RăspundețiȘtergere

Dacă raţiunea ta doarme mai adânc şi mai agitat, eliberează-i copilaşii...