marți, 17 noiembrie 2009

Coprofagi la poarta Raiului, episodul 2: Preşedintele

Legea aia idioată, de care mă doare în cur, că nu mă afectează, dar care face apel la ce mi-a mai rămas din bunul simţ mă obligă, moral, să bag în seamă sau, mai politically correct, să ucid şi alţi mâncători de căcat folosindu-mi proverbialul kalashnifalus pus pe ejaculat gloanţe verbale. Suck on that, CNA! Sunt în afara jurisdicţiei voastre infecte. Azi, mi s-a pus pata pe Trăienică ăla... Eh, ştiţi voi despre ce băsesc e vorba. Şi ăsta a venit cu liota de ţărani la Brăila ca să toace ţara. Dec,i poc, sau, mai bine zis, splat. Cinci gloanţe mai târziu, că e rezistent rău de tot, a crăpat.

***

Petru: La castel în poartă, cine dracu' bate?
Traian: Sunt eu, preşedintele!
Petru: Nu se poate, nu tu! Doamne, de ce mi l-ai trimis pe ăsta?
Iliescu, din spate: Futu-te-n cur, pe Mircea al meu nu l-ai recunoscut nici din buletin, dar pe zdreanţa asta imediat o identifici! Pedelist matusalemic.
Petru: Du-te, mă, de-aici! Deci, Traiane, cu ce treburi eşti pe aici?
Traian: Vreau să vorbesc cu fratele meu să-l avertizez că trebuie să vină mogulii pe aici. Nu vreau să împart raiul cu ei.
Petru: Care frate? Şi, stai aşa, cine ţi-a zis ţie căai un loc rezervat aici, sus? Crezi că, dacă ai fraierit românii, îţi merge şi cu mine? Ia pleacă, mă, de-aici că am treabă!
Traian: Fratele meu, Dumnezeu! Nu ştiai? Şi, stai aşa, cum îndrăzneşti să mă trimiţi pe mine la dracu'? Tu ştii cine sunt eu? Sunt preşedintele! Vezi? Scrie pe afişe!
Petru: Dacă o să mai fii tu preşedintele şi în următorii cinci ani, eu sunt licuriciul.
Traian: Putem negocia asta. Ştii? Şi Elenei îi plac licuricii. Poate ne combinăm toţi trei.
Petru: La cartelă?
Traian: Frate, ce idee! Muie pe cartelă! Tot voia fiică-mea să-şi bage breasla în legalitate! O să vindem cartele pentru muie! Ca să nu se suprasolicite doamnele. Trimite-mă înapoi! Te rog, te rog, te rooooog!
Petru: Hai că-mi place ideea ta. Dar să-mi cadă mie pula dacă nu te trimit în infern, la cazan, dacă te mănâncă în cur să nu-ţi respecţi cuvântul!
Traian: Eu sunt preşedintele. Cuvântul meu e sfânt!
Petru: Hai, valea, că mă plictiseşti amarnic. Peste cinci ani, te prezinţi înapoi, la raport. Înţeles?
Traian: Da, să trăiţi bine!

***

Pula mea...

Corul Armatei Roşii - Imnul URSS

Un comentariu:

Dacă raţiunea ta doarme mai adânc şi mai agitat, eliberează-i copilaşii...