luni, 17 iunie 2013

Moartea patronului de monastire şi rugurile omuleţilor verzi

16 iunie 2013. Lumea s-a mai uşurat de un căcat legionar, pe numele lui Justin Pârvu. Da, Justin, ca Bieber. Din respectul pe care mi se cere să-l am pentru morţi, n-am să-mi manifest bucuria din prima. Justin a fost un moşuleţ simpatic, cu barbă şi ochelari, care a citit foarte mult şi pe care l-a ajutat o minte mare. Şi aici se termină respectul.

Ce-a făcut Justinică al nostru cu mintea lui mare? Păi, când ai lucruri mari, ţi le cam bagi pe unde vrei şi pe unde nu vrei. Ca oamenii cu penis mare care penetrează grase. Domnul Pârvu s-a legionărit în 1938, călărind un val care, spera el, avea să-l suie ca o cloşcă pe căpiţa neamului românesc. Neamul creştin românesc. Din fericire pentru el, nu i-a pers şi a ajuns pe la pârnăile comuniste. Pentru cine nu ştie, pârnăile comuniste din anii '50 erau mai nasoale ca pârnăile somaleze de astăzi. Adică, dacă scăpai săpunul, nu te futea colegul de celulă, te futea gardianul direct, pentru că gardianul era coleg de celulă. Da, treaba era futută, dar, după cum vom vedea, Justin a primit ceea ce-a vrut. Fundamentalist creştin şi membru al organizaţiei teroriste legionare, taica popa a militat pentru aruncarea României înapoi în Evul Mediu. Biserica Ortodoxă trebuia să devină ceea ce a fost cea Catolică după anul 1000, adică vârful unei teocraţii similare celei din spaţiul arab. La fel cum francezului medieval îi spunea popa cum să dea la buci în aşa fel încât să nu simtă şi să nu provoace plăcere; la fel cum italianului interesat de ştiinţă îi punea popa foc sub picioare, aşa trebuia să ni se facă şi nouă. Dar au ajuns la putere comuniştii. Alte maimuţe idoelogice, dar asta-i partea a doua. În schimb, au făcut o treabă bună: pârnăi ca-n Evul Mediu, de te mâncau şobolanii în celulă, nu alta. Asta a păţit-o şi mortul nostru. A stat la nişte bulău ca să simtă pe pielea lui ce voia să facă el, împreună cu alţi zelişti, propriului popor dintr-o iubire sadică pe care numai dunmezeul biblic ar putea s-o simtă. Normal că a ieşit din bulău, că n-au crăpat prea mulţi acolo, dar asta nu-i opreşte pe ortodocşii neamului să-l considere martir. Ce dacă a crăpat la 94 de ani, de cancer? El este un martir al închisorilor comuniste! În ultimii ani ai vieţii, şi-a deschis mănăstire de călugări. Pentru că acei călugări se plictiseau, a deschis şi mănăstire de călugăriţe. De ziua lui, măicuţele veneau şi-i cântau (la fluier?) "Sfântă tinereţe legionară". A militat împotriva obligativităţii actelor cu cip, chiar dacă ele nu-s obligatorii. A militat împotriva implantării cipurilor în corp, chiar dacă nu-ţi implantează nimeni nimic nicăieri. Dar el nu ştia, că e greu să fii patron de mănăstire! În cele din urmă, s-a gândit şi dracul să-l ia, după mult cancer la stomac. 

Ceea ce rămâne după Justinică e o adunătură de neolăbaci care îl plâng. Îi întreb ce părere au de prezeţa cancerului în Justin, dat fiind că ortodocşii consideră cancerul ca fiind pedeapsă divină? Nu, nu scrie în Biblie, ci în manualul de religie. Fără îndoială, Justin va fi transformat într-un martir al terorismului legionar şi al standardelor duble, un monument al iraţionalului şi al prostiei intenţionat întreţinute cu supradoze de tămâie. Câteva sute de dreptaci verzi for face lobby pentru canonizarea lui moşulică. Ce-i drept, a fost o întruchipare a valorilor ortodoxe, prostia şi primitivismul în special, apoi exclusivismul naţional, antisemitismul prost argumentat şi prost întemeiat, ingineria socială şi, nu în ultimul rând, transformarea unui popor în turmă de oi, căci Hristos tratează umanitatea în termeni ovini. 

De ce m-am apucat să scriu asta? Nu e o reacţie la moartea lui Justin Pârvu în particular. E o reacţie la curentul de legionarism care se va alimenta cu sete din lacrimile celor care-l vor plânge pe acest potenţial călău al neamului. Aşa-zisele valori promovate de Justin îşi vor găsi locul în manifestele neodreptace, iar şantajul emoţional caracteristic ortodocşilor va atrage după sine un suport popular masiv pentru aceşti nostalgici ai unui Ev Mediu pe care nici măcar nu-l înţeleg. Puţină opoziţie nu le strică unora care vor să se suie pe noi şi să ne strivească intelectual, făcând din noi prizonieri ai Bisericii şi ai credulităţii copilăreşti. În fond, la fel cum liderii legionari au fost întemniţaţi sau ucişi de comunişti, cele mai pătrunzătoare minţi ale noastre vor ajunge pe rugurile aprinse de omuleţii verzi în piaţa publică. Motivul? S-au îndoit. Au cercetat. Au fost inteligenţi şi asta-i blasfemie!

Corvus Corax - Oh, varium fortune

9 comentarii:

  1. Cred că mă vei urâ dacă îți voi spune că am fost anul trecut olimpică pe țară la religie...da...eu... De aceea pot spune că (și cum nu există adevăruri universal valabile, tind să cred că nu greșesc în totalitate) Dumnezeu nu trebuie confundat cu biserica (oricum crezul spune „Credo (...) Ecclesiam” și nu „Credo (...) in Ecclesiam”...e o diferență majoră). Acum sunt într-o perioadă de stagnare/tranziție -de la ce la ce??-/gândire/analizare (așa se cheamă aia în care nu mai crezi în Dumnezeu?!), dar totuși nu reușesc să înțeleg de ce ești atât de pornit împotriva a tot ce are legătură cu „divinitatea”...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ba foarte tare că ai fost olimpică naţională la religie. Mă crezi sau nu, am citit multă teologie. Probabil de-aia şi urăsc ideea de Dumnezeu, pentru că e contrară naturii, contrară evoluţiei, contrară omului în general. Este o invenţie care şi-a atins scopul, a demonstrat că nu e un personaj care să poată duce omenirea mai departe şi e cazul să fie aruncat în lada de gunoi a istoriei. Mai ales când se încearcă, prin apel la emoţiile oamenilor credincioşi, să se reînvie ideologii care au cauzat masacre.

      Ștergere
  2. Ar trebui să fii mai îngăduitor cu aceste lucruri :-). Dacă te uiți la oamenii simpli care nu au nimic -decât o credință de care să se sprijine, un Dumnezeu care promite (iar faptul că tu ai scris „Dumnezeu” cu majusculă îmi spune câte cava), o liturghie care le dă puțină energie în fiecare zi, ei bine, atunci vei constata cât efect placebo manifestă tot acest joc. Atâta timp cât face ceva bun pentru oameni nu cred că mai contează dacă e numai o ideologie sau o nu știu care teorie sau nu știu ce definiție după un „=” sec. Zic și eu... :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă n-ar exista ritualurile astea în cadrul cărora oamenilor li se spală creierii, n-ar simţi nimeni nevoie să se sprijine pe personaje imaginare. Ar progresa toţi prin forţe proprii sau ar crăpa, dar asta ar fi destul de greu, având în vedere că medicina ar fi fost cu 1000 de ani mai avansată decât este în prezent. E foarte uşor să te sprijini pe ceva din mintea ta, pe ceva din discursul unui preot şi e foarte greu chiar să faci ceva. Nu mai punem la socoteală îndobitocirea în masă pe care o practică religiile abrahamice de 4.000 de ani încoace. Şi... Făt-Frumos se scrie cu majusculă. Dumnezeu, un dumnezeu, doi dumnezei.

      Ștergere
    2. Ok :-)). Îmi plac părerile tale (în special faptul că AI O PĂRERE). Sunt aceleași cu ale colegilor mei care au 16-17 ani :-). Cred că eu trebuie să mai evoluez pănă să ajung să le accept și să le înțeleg caracterul radical.

      Ștergere
  3. Cand stiu ca mai exista si spirite libere, integre si incoruptibile ca al tau, simt o neasemuita necesitate de a-mi vindeca suicidurile. Poate ca totusi exista speranta pt rasa umana.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, rasa umană are nevoie de o femeie de serviciu şi abia apoi de o speranţă. Să te vindeci, dar să nu-ţi uiţi boala.

      Ștergere
  4. Stiu că am comentat cam târziu dar acum am dat de blogul tau si m-am gândit să lecturez si eu puțin! Nu reușesc să inteleg ce ai tu cu omul ala!? Si cu doctrina legionară in sine care nu a fost atât de rea! Pai spre deosebire de comunisti astia au fost destul de timorati sa spun asa! Plus de asta majoritatea liderilor lor erau si patrioti! Adică oamenii aia isi iubeau tara nu ca mamelucii de acum! De aia au avut si au susținători si acum! Si da părintele asta chiar poate fi considerat un martir ca multi altii!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bună, Roxana. Îmi cer scuze pentru răspunsul tardiv, nu am avut chef de blogul ăsta în ultima vreme.

      Doctrina legionară și cea comunistă, asemeni tuturor extremismelor, mi se par manifestări primitive ale spiritului omenesc și trebuie combătute cu cât se poate de multă fermitate. La fel ca patriotismul și naționalismul, două forme de manifestare emoțională, complet irațională, a unei mândrii nefondate. Eu, unul, sunt mândru de calitățile mele, nu de un rezultat al întâmplării, cum este spațiul geografic în care m-am născut sau faptul că vorbesc aceeași limbă cu o sumă de oameni.

      Cât despre martiriu, să-mi fie iertat, dar este cea mai mare prostie in istorie. Să mori sau să ucizi pentru idei. Pentru cuvinte. Ca să nu mai vorbim că Justin nu a murit din cauza convingerilor lui, ci din cauză de cancer. A, că a făcut pușcărie grea? Nu contest. La fel cum comuniștii au suferit niște atrocități înfiorătoare sub legionari. Acțiue și reacțiune. Motorul istoriei. Still, mersi de feedback.

      Ștergere

Dacă raţiunea ta doarme mai adânc şi mai agitat, eliberează-i copilaşii...