Revoluţie, şi nu e vorba de moldoveni

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu m-am săturat de porcăriile astea. Nu am mai debitat de foarte multă vreme. Nu că n-aş fi, în continuare, adormit. Nu că n-aş avea timp, căci mare este împărăţia frecmentaţiei. Dar mi-a ajuns cu scrisul impersonal despre lucruri pe care nu le vede nici dracul. Şi nu mă refer la mine. Citeam, de curând, prostiile pe care le-am tot scris aici, pe blog sau, cum ar spune antibloggerul Badea, "pe net", de parcă un jurnal pe net poate să nu fie blog. Da, poate să fie şi altceva, gen un profil personal sau Twitter, dar asta este o altă dezbatere de care, pe româneşte, mă doare în cur. Şi să aud aplauze, vă rog, pentru că este prima oară când folosesc un cuvânt considerat obscen pe blog. Cred că asta este ultima mea elucubraţie editorialistică referitoare la căcaturile din jurul meu. De ce este "cur" un cuvânt obscen? Pentru că şcoala îţi strică mintea, pentru că eşti obişnuit cu termeni ştiinţifici la care te uiţi ca Băse la flotă şi pentru că oamenii neşcoliţi ţi se par proşti şi inferiori. Şi pentru că ei folosesc cuvântul "cur" în loc de "anus" sau "capătul opus al tractului digestiv" ajunge şi asta o obscenitate folosită numai de idioţii care nu au auzit de anus. Gata, destul despre teoria curului, pentru că nu asta contează. Anunţ că, începând cu următorul post care va apărea, cel mai probabil, în orele următoare, îmi dau drumul la gură. Nu mai filozofez decât dacă am chef. Voi avea "opere literare", voi înjura sau voi scrie mesaje pentru naiba ştie cine m-o citi. Dacă nu mă citeşte nimeni, mi se rupe, pentru că eu scriu că asta-mi place mie să fac. Nu mă dau mare intelectual sau artist pentru că nici măcar marii intelectuali sau artişti nu sunt recunoscuţi în timpul vieţii. Sincer, mi se rupe de criticile aduse persoanei, gen "ete, bă, se dă mare cult". Sunt mai cult decât mulţi şi mai incult decât la fel de mulţi. A se înlocui "cult-incult" cu "artist-neartist", "deştept-prost", "profund-superficial"sau orice altceva vi se pare vouă că ar fi o valoare pe care o am sau nu şi fără de care secolul 21 nu poate să existe în context cultural, artistic, jurnalistic, "blogăristic" sau darwinist.
A, şi piatra aia cubică a reînviat. Vizitaţi Brăila! Strada Mihai Eminescu, sau, după cum se numeşte în mintea noastră, Republicii sau, pentru cei mai în vârstă, Regală, are o faţă nouă şi băncuţe aşezate de-a curmezişul, iar pavajul este făcut din piatră cubică. Arată bine, dar am un sfat: nu ridicaţi privirea din pământ. Casele sunt futute rău de tot. Aşa de futute, că zici că au cel puţin 1200 de ani. De fapt, nici 200 nu au, dar am avut primari proşti până acum. Sper că ăsta e mai răsărit. Hai, gata, că m-am sictirit.

Nightwish - Ever Dream