miercuri, 30 iunie 2010

O zi la dilimaci

Aventurile unui om care vrea, şi el, ca omul, să dea la facultate îl poartă prin locuri de nebănuit. Pentru un singur document din cârnatul care trebuie pus la dosar (ăla alb, plic, musai), am bătut Brăila două zile de-a-m pulea. Şi, întrucât facultatea de istorie este cuibuşor de nebunii (doar căminele sunt mixte, cică), mi-a trebuit examinare psihiatrică. Când am văzut una ca asta, penisul era, deja, până la cotor belit. Cămaşa cu mâneci lungi şi camera futelniţă cu pereţi moi mă aştepta. Ceea ce e trist. Cum să te bage într-un loc de futut cu mâinile legate? Cu ce dezbraci fata? Asta e, m-am pregătit sufleteşte şi trupeşte şi am pornit către ceea ce credeam că e cel mai apropiat cabinet de psihiatrie. Adică, acolo unde sunt cabinete medicale: la policlinică, logic. Pula, că la policlinică nu am găsit decât dentişti şi vraci de fofoloance, de parcă tot universul este o pulă care numai de pizde şi gingii se loveşte! Am fost îndrumat către spital. Cum care spital? Ăla de specialitate, unde se păstrează spre conservare neamul lui Hannibal Lecter. Trecu o zi, trecu o noapte, veni ziua de azi. Nu ştiu de ce am folosit perfectul simplu, dar sună mai bine. În fine. Ajung la glumeţi. La poartă, un portar serios. Sau Napoleon, nu ştiu ce voia să fie, oricum, nu Iker Casillas. Îl întreb pe omuleţ unde trebuie să mă duc să mă controlez la creierii capului. Cică în stânga, la etajul unu. În stânga, nu exista nici parter, darămite etaj unu. De fapt, ca să ajungi la parter trebuia să urci. Etajul unu era şi mai sus, dar era dezafectat. Dedesubt, era secţia de femei psihotice. Ineficientă, la câte femei psihotice umblă în libertate pe străzi. Ajung la o femeie care nu părea foarte psihotică. Îmi spune că nu am ajuns bine, că trebuie să intru pe altă poartă. Normal, ocolesc toată curtea. Trec pe lângă portar. Îmi bat un pic pula de el. Nu se prinde. E şi spital de proşti, nu doar de nebuni. Intru în clădire. Jos era subsolul, unde sunt adevăraţii glumeţi. Normal, urc. Dau de altă femeie, mai psihotică decât prima. Temerile mele erau fondate. M-a trimis la subsol. Cobor. Deja mă simt ca o pulă, de mult ce urc, cobor, intru şi ies. La subsol găsesc ceva gen oameni. Adică babe, poliţai şi un criminal sau ceva, că avea cătuşe. Bat la prima uşă. Acolo zăcea o tanti cu moacă de spălătoreasă naşpa şi o bunăciune. Cum bunăciunea părea mai asistentă decât spălătoreasa, îi pun, a nu ştiu câta oară, aceeaşi întrebare idioată: "unde pot să-mi fac un examen psihiatric?", pentru că, la nebuni, nu scrie nimic pe uşi. Tipa, sociabilă, se uită la mine, se uită la hârţoagele din mâna mea, mă uit şi eu la ea, se întoarce, mă uit şi eu la curul ei, se duce la vecina doctoriţă, lasă maculatura, iese, mă uit şi la mutra ei, mi se scoală pula, îmi spune să intru după pacientul dinăuntru, îmi dau drumul, mă aşez pe un scaun... Deja sunt în cucuruz şi, dacă rândurilor acestora li se va da crezare, mi se va tăia pula şi mi se va îndesa pe gât. Aştept să iasă dilimacul de la doctor. Iese dilimacul, se îndeasă miliţia cu criminalul. Bag pula în miliţie şi aştept. Îmi caut o victimă, ca să fiu şi eu criminal şi să am prioritate. Numai oameni care, oricum, merită să moară, deci nu aş fi făcut nimic rău. Aştept. Şi aştept. Iar apare bunăciunea, iar mă lovesc cu paru' peste nas. Iar nu trebuie crezute cele scrise mai înainte. Iese criminalul, se bagă un moş infect. Duhnea. Bine că am scăpat de el. Intră şi bunăciunea. Iese. Se uită la mine. Se ridică. Îmi spune să intru după moş. Mă duc la uşă. Iese moşul, intru eu. O babă mă înjură. Este destul de imprudent să te iei de un om care stă la coadă la psihiatru. Nu ştii de ce a venit... Doctorul e doctoriţă. Pare de treabă. Scrie hieroglife pe nişte foi, cere banii, dau banii, iau foile, plec. S-a dus pe pulă o oră din viaţa mea, asistenta nu am coclit-o, deci sunt un îngeraş inocent. La nebuni e ca la nebuni, iar compunerea mea de clasa a patra s-a terminat, că trebuie să vină o asistentă să-mi aducă bombonicile şi o cămaşă curată.

Therion - Crowning of Atlantis

joi, 24 iunie 2010

Evanghelia Adevărată după Mine

Las colecţia mea de prezervative folosite lui Traian Băsescu...

Scuzaţi-mă, tocmai îmi scriam testamentul. Deci, un al treilea testament pentru Biblie? E greu de scris aşa ceva, mai ales că primele două se bat cap în cap. Mai bine o a cincea Evanghelie. Sau a treisprezecea, dat fiind că cele mai multe au fost cenzurate, că excludeau posibilitatea înfiinţării de instituţii represive. Apăi, cu ce se ocupau evangheliştii ăştia, în afară de pilit prin taverne? BRB să mă cac şi să mă documentez.

Aşa. Cică sunt exegeţi ai lui Hristos. Adică, toţi ăştia au visat că stăteau la curul Băsescului Primordial şi contabilizau fiecare Fâs™ care ieşea de acolo. Asta nu e greu.

***

Şi s-a pogorât Sfântul Duh, dar imediat s-a ridicat, căci, în faţa lui, cin' să fie, cin' să fie, dacă nu Miss Jidania 1, Măriuca. Şi se slobozi puterea divină asupra fecioarei care, în timpul procesului de slobozificare, şi-a pierdut statutul şi s-a făcut om sau ce o fi crescut în burta ei. Şi nouă luni de zile nici dracu' nu ştie pe unde şi-a lăsat Măriuca flocii, cert este că avea lipici la cowboy (adică văcari, pentru n00bi), că în grajd a ales ea să-şi petreacă Crăciunul. Ce-i drept, un rol important în alegerea ei masochistă l-a avut şi Recensământul cu Frigarea al Plozilor sub Doi Ani, dar asta prea puţin contează. Şi a fătat ea prunc bărbos şi cruce de lemn, în aşa fel, că aşchiile, miraculos, i-au închis peştera devenită, acum, hău, Măriuca redevenind fecioară. Şi cioară s-a făcut, că, după ce a crăpat, s-a ridicat cu trupul la cer. Pe vremea aceea, trupul era şi lift, şi avion, şi budă.

Dar până să crape prima virgină refăcută din istorie, Băsescul Primordial a ars-o filosofic naiba ştie pe unde. Eu fiind naiba, ştiu. A fost în est, să nu-l lărgească romanii pe la curişor. Acolo, a văzut că oamenii se iubeau, se reîncarnau liniştiţi, urmăreau pacea interioară, când erau futuţi în cur, întorceau şi gura, se tolerau unii pe alţii (chiar şi pe ţigani îi acceptau) şi militau pentru salvarea fluturaşilor. Jidan fiind, Băsescul Primordial a luat în stil Manelo tot ce a găsit bun în Asia şi a adaptat la dileala evreiască. Aşa că a început să se cocoaţe pe pietroaie şi să vorbească de unul singur, de şi mumă-sa credea că e nebun:
"Adevăr grăiesc vouă, că dacă primiţi un pumn în obraz, trebuie să-l întoarceţi şi pe celălalt, ca să spuneţi că asta e culoarea voastră naturală!", spunea Hristos, pentru că evreii nu se futeau în cur. Aveau puţulica tăiată de la naştere.
"Să nu credeţi ce vă spun romanii!"
"Să vă iubiţi şi duşmanii, că şi ei are valoare!" şi, de atunci, România a început să pupe în cur toate marile puteri, poate-poate o scăpa cu teritoriul cât de cât întreg.
"Să aveţi doar un singur Dumnezeu, pe Dumnezeul adevărat!"
Iar oamenii care începuseră să se adune în jurul pietroiului de pe care toca Gizăs verzi şi uscate l-au întrebat: "Şi cine e Dumnezeul ăsta al tău şi de ce să credem în el? Are pula mare ca Jupiter?"
Iar Cocoţatul pe Pietroi le-a grăit aşa: "E ăla negru de respiră greu. Are cea mai mare pulă, pentru că el a inventat noţiunea de pulă. El a inventat binele şi răul. Ştiu, nu e prea deştept, dar... dar... e tata, bă, aţi auzit? Să credeţi în tata!"
Aşa a ajuns Hristos să semene cu Elena Băsescu: fără sens, pieptănat cu grebla şi cocoţat la tribună.

Auzind una ca asta, romanii s-au băşicat. "Adică, ce, noi ne chinuim să-i deşteptăm pe ăştia şi vii tu, fiul lui tac-tu, să promovezi căcat? Cum adică să-ţi iubeşti duşmanii? Când le vine lor rândul să te iubească, te mai ţine curul?" la care Iisus: "Love you all, smoke weed every day!"

Romanii s-au prins că nenea ăsta made in China e cam paliu cu creierii capului, aşa că l-au luat pe sus, au luat Crucea Mă-sii, care, între timp, se făcuse cât Casa Poporului, de toate bisericuţele au câte o aşchie din ea chiar şi acum, au luat şi o ladă de cuie, una de bere şi un grătar, trei kilograme de mici, vreo zece fripturi şi patruzeci de metri de cârnaţi (trebuie să fie patruzeci de ceva, că doar scriu Biblia!) şi l-au bătut în cuie de Crucea Mă-sii pe bărbos. Ăsta, nimic!

"Tatiiii, copiii mă bate! Dar iartă-i, că ştiu că n-ai ce să le faci, la cât de senil eşti!", striga el de pe Crucea Mă-sii.
"Futu-ţi Crucea Mă-tii, ţi-am zis să nu te joci cu muiştii ăştia cu oale de sarmale pe cap!", urla Ta-su la el.
"Prostu' copiilor, prostu' copiilor!", zbierau romanii pe lângă Crucea Mă-sii.
Şi Hristos a crăpat. Curva lui, Magdalena, a plecat în Franţa, sanchi, să le vorbească beţivanilor mâncători de melci despre ce tare-n pulă era bărbatul ei. Ce făcea ea cu gura acolo, nu ştim, că Biserica a cenzurat evanghelia aia. Fecioara Reloaded Maria a crăpat şi ea şi a făcut fâl-fâl cu nava extraterestră. Romanii au supt pulă gotică şi li s-a stârpit rasa. Jidanii au supravieţuit chiar şi mustăciosului Adolf şi, acum, conduc lumea şi se bucură de criza economică. Iar eu mă duc să revelez o vomă amărui-roşcată!

Conway Twitty & Loretta Lynn - Louisianna woman, Mississippi man

marți, 22 iunie 2010

Diploma la români

Dumnezeu este explicaţia universală. Pula este religia naţională. Dar diploma este dincolo de Dumnezeu şi de pulă. E băgată-n pizda mă-sii, dar aşa de adânc, încât mother fucker-ul obişnuit nu poate ajunge nici cu scârbavnica măciucă, nici cu iscusita-i limbă ascuţită la ea. Tocmai de-asta este diploma atât de preţuită, că nu orice Fâs™ poate să o obţină. Ca să ai diplomă, trebuie să iei bacul, ceea ce e greu, mai ales dacă înveţi pentru el. Dacă vrei o diplomă mai soioasă, ai de dat examen de licenţă, apoi masterat şi, spaima zmeilor, doctorat, pe care numai poponarii virgini gen Patapievici pot să le ia cu brio. Altfel, ne-ar fi frică şi-n căcat să nu călcăm, să nu care cumva să fie doctor în drept constituţional, ca ăla mic din Guvern!

Dar ce poţi să faci cu diploma, de e aşa importantă, că până şi Eu™ îmi mişc degetele pentru a scrie despre ea? Păi, orice. Diploma îţi asigură loc de muncă. Poţi să fii atât de prost, încât să te scobeşti în nas cu limba şi să te lingi pe degete după ce te scarpini în cur. Poţi să fii atât de incult, încât să crezi că Schopenhauer a câştigat Campionatul Mondial de Formula 1 de şapte ori. Poţi să fii atât de nefutut, încât să crezi că pizda e aşezată de-a latul şi că îţi ies negi pe limbă dacă o lingi. Dacă ai diplomă, eşti salvat! Poţi să ajungi director, ceea ce explică situaţia actuală a României. Iar dacă eşti inteligent, cult, amuzant, sexy şi potent, dar nu ai diplomă, beleşti pula. Nu interesează pe nimeni că ai citit cursurile din care diplomosul a dat examen. Nu interesează pe nimeni că te pricepi mai bine ca el. Nu interesează pe nimeni că fuţi mai bine ca el, decât dacă te cheamă Elena Udrea. N-ai diplomă, n-ai aripi, deci diploma e Red Bull. Cât despre oamenii cu diplomă, să vedem exemple clasice:

Ăla care a inventat colacul de budă avea diplomă.
Inginerul care se pişă pe colac, că nu ştie să-l ridice, şi mai lasă şi floci pe el, are diplomă.
Directorul intreprinderii la care lucrează inventatorul şi inginerul are diplomă.
Dar paznicul care nu face ture de curte goală din cinci în cinci minute pentru că îl citeşte pe Dostoievski şi care, din cauza asta, a fost dat afară nu a absolvit nici o pulă. Dar ştie carte cât toţi ceilalţi la un loc. Muie lui că nu-i plac drumurile ocolitoare!

La fel, într-o relaţie de prietenie sau de colegialitate, diploma este Stalin şi Tito la un loc. "Nu umblu eu cu băţoşii ăia cu facultate!" sau "Eu sunt un intelectual, nu socializez cu troglodiţii". Sugeţi pula, "intelectual" şi "inteligent" nu sunt sinonime. Dimpotrivă, în multe cazuri, sunt antonime. Altfel, cum pula mea credea o profesoară de istorie că Moldova s-a format la sud de Munţii Carpaţi, iar formaţiunile statale conduse de Ioan, Farcaş, Seneslau, Litovoi şi Jupan Dimitrie se înghesuiau, toate, între Argeş şi Olt? În pizda mă-tii, Jupan Dimitrie a domnit în Dobrogea! Du-te la Radu Mazăre şi fă-l oltean, dacă ai tupeu! End of story!

Therion - Lemuria

vineri, 18 iunie 2010

Filosofia s-a născut pe budă

Cred că de la Platon şi Socrate încoace se tot vorbeşte, mai pe sub mese, mai pe la colţuri, că filosofia e prietenă bună de tot cu preacinstita căcare, că altfel nu-mi explic cum altfel s-ar fi putut ajunge la concluzia că pe tron vin cele mai bune idei. Ia uitaţi aici cum curul şi mintea se împletesc într-o căcare desăvârşită, că din ambele au ieşit monumente.

Ieri m-a luat o căcare de pomină. Epică. De fapt, a fost Căcarea Căcărilor. Drept pentru care m-am aşezat pe colac şi am început să gândesc. Şi ce-mi veni mie în cap? Că ştiinţa spune că vidul perfect există doar în atomi, între nucleu şi electroni. Şi că spaţiul ăla gol este enorm, reprezentând cam 99% din volumul atomului. Se ştie că toată materia e formată din atomi. Iar energia este doar o erecţie a materiei, deci, la fel cum pula, când se scoală, tot pulă e, şi atomi sunt atomi când îi supui la perversiuni energetice. Drept urmare, 99% din univers este vid perfect. Şi vidul este singurul lucru perfect din univers.
Pe de altă parte, popimea o suge aiurea (asta când nu fute copilaşi în cur) că Dumnezeu este singura chestie perfectă şi că e peste tot, mai ceva ca pulocul prin vagin, că şi acolo mai rămâne loc de cauciuc şi vaselină. V-aţi prins? Vidul este perfect şi peste tot, literalmente în esenţa materiei. Dumnezeu este perfect şi peste tot. Dumnezeu este vid. Adică Dumnezeu este nimic. Şi concluzia asta a primit aplauzele monumentului maro care, apoteotic, a făcut pleoşc. Acum, pluteşte, pe undeva, pe Dunăre. M-a servit cu vitejie şi s-a dus ca un erou.

Aşa că să facă bine preoţimea să-şi ceară, public, scuze pentru că a sacrificat progresul omenirii pe altarul vidului timp de două mii de ani şi să dea averile înapoi! Muie, mă!

Paraziţii - O chema

marți, 15 iunie 2010

Top 10 sărbători româneşti

Românul s-a născut petrecăreţ, aşa că e complicat de tot să aduni crema cremelor prilejurilor de bairam inventate sau adoptate de poporul glumeţ. Dar, să-ncercăm. Normal, topul începe de la cea mai neînsemnată fiestă şi se termină cu cea mai coioasă, pentru suspans. Fără alte comentarii inutile, na topu'!

10. Crăciunul. De Crăciun, cam toată lumea roade oasele celui care a fost un porc bun. Dar sărbătoarea asta e prea obligatorie ca să ocupe un loc mai bun, la fel ca porcul. Până şi românii buddhişti sau atei serbează Crăciunul, pentru că aşa e tradiţia, nu că ar avea vreo revelaţie mistică deosebită în perioada respectivă. Dar, aşa e mişto, să te îmbuibi. Cel puţin, dacă nu eşti religios, nu ţii post ca prostul o lună de zile înainte, ca să borăşti după aia şi sufletul din tine când îţi îndeşi fripturi pe gât şi-ţi pui dop la cur ca să stea mai mult în tine.

9. Paştele. Şi aici, românul nu se simte bine dacă nu face sacrificii sataniste în numele creştinismului, dacă nu se îmbată ca porcul, deşi mielul e personajul principal şi dacă nu o arde gregar prin jurul bisericii, că aşa i s-a spus că e mişto.

8. Unu Mai Muncitoresc. Sărbătoare inventată de americani, ridicată de nazişti la rang de artă şi rafinată până-n cele mai mici detalii de comunişti, Unu Mai era imposibil să nu fie futut de români. În primul rând, corect este Întâi Mai. În al doilea rând, de ce pula mea nu se munceşte, când e ziua muncii? Tu, de ziua ta, mori? Nu! Trăieşti la intensitate mai mare. Aşa că marş la program prelungit şi lăsaţi grătarele! E doar un pretext pentru a fi manelist în public, pentru a polua atmosfera, pentru a face mizerie în pădure, pentru a face sex la Hotel Arbust şi pentru a asculta Gutzoven la maxim.

7. Revelionul. Ar fi mai sus dacă lumea şi-ar aduce aminte revelioanele. Dar cei mai mulţi sfidează biologia şi ridică alcoolemia mai sus de orice ştachetă. Oricum, sărbătoarea asta e legată de speranţa că anul următor nu pute la fel de rău a căcat ca ultimul, adică e fundamentată pe nimic. Să vă reamintesc că tot Băsescu va fi preşedinte şi în 2011?

6. Ziua ta. Cine nu vrea să o ardă egocentrist de ziua lui? Mare fericire că eşti mai bătrân, mai ai ceva mai puţin timp de trăit, moartea pulii te pândeşte la cotitură, iar tu devii o epavă. Drept urmare, te faci muci.

5. Cutremurul. Nu se îmbată nimeni când e cutremur, dar uneşte oamenii în stil mare. Toţi te întreabă dacă l-ai simţit, de parcă ai fi un autist schizofrenic cu sindromul Down şi nu te-ai prinde că fuge căcatul de sub tine şi-ţi bâltâcâie voma în stomac. Dar nu eşti valabil dacă nu-ţi faci datoria de a întreba pe toată lumea dacă l-a simţit. Nu înţeleg de ce nu se face asta şi când tragi băşini. Fâs! Ai simţit băşina? Mi se pare discriminare.

4. Înmormântarea. Dacă un mort ar trăi, ar fi uimit să vadă câte rude are, câţi prieteni nu l-au uitat şi cât îl iubeşte toată lumea, de parcă ar fi Che Guevara. De fapt, toţi te iubesc pentru că ştie mă-ta să facă cea mai bună colivă. Înmormântarea şi pomana sunt sărbătorile principale ale fundamentului poporului român: parazitismul. Adică, hai să ne îmbuibăm în stil mocca pe spinarea altuia, mai ales că-i mort şi nu se supără.

3. Obţinerea permisului de conducere. Ce ar fi normal să faci când ai permis? Să conduci. Ce faci, de fapt, ca un român cretin ce eşti? Te îmbeţi ca să nu mai ai voie să conduci. După care, dacă eşti deosebit de cretin, conduci şi strici bunătate de Dacie cumpărată de mă-ta pe credit, lovind-o de primul copac. A, da. Şi mori, deci generezi sărbători populare pe spinarea ta. Luzărule!

2. Nunta. Nimeni nu se simte bine la nuntă. Mireasa e îmbrăcată naşpa. Mâncarea e naşpa. Nu ai voie să mănânci nici jumătate din ce e de mâncat. Stai aşezat lângă cumătra pe care nu poţi s-o suferi. Muzica e nasoală. Vinul e de căcat. Vărul bogat a dat un dar de trei lei. Dar nunta e sfântă. Unde mai vezi babe de la Gheboaia, îmbrăcate în capotul de gală, bând ca scroafele cot la cot cu bemveişti cu costume Armani? De nepreţuit. Mastercard, frate!

1. Prima sărbătoare a românului este propria lui execuţie. Da. Românul dansează de bucurie că este călcat pe muie de conducători. Românul cântă când vede eleganţa cu care i se îndeasă nasul în curul neşters al miniştrilor. Românul se uneşte cu românul, până când zeci de mii de oameni dau naştere celei mai mari discoteci din Univers când simte pula prezidenţială afundându-i-se în gât. Mitingul de protest este cea mai de seamă sărbătoare a românului. Muie, bă! Merităm s-o sugem, dacă ne place aşa mult. Nici măcar Elena Udrea nu are orgasm când o suge. Poporul român se pare că ejaculează şi pe urechi. Şi să nu râdă nimeni, că e tragic. Nu sunt ironic, sunt furios.

Parlamentul României - Dezbaterea moţiunii de cenzură

duminică, 13 iunie 2010

Apocalipsa amu

Nu chiar amu vine Apocalipsa, dar trebuia să semene cu un titlu de film. Mulţi cred că pe 21 decembrie 2012 vine Marea Beleală de Carici şi ne ducem la dracu' în grup, de o să-şi ia Sfântul Petru concediu fără plată ca să scape de traficul infernal.

Ce e pe 21 decembrie? Ziua de după 20 şi cam atât. Se aliniază nişte planete care s-au mai aliniat de mii de ori până acum. De câte ori s-au aliniat, pământul a supravieţuit. De ce ar mânca salam bărbos taman acum? Apăi, pentru că fiecare generaţie are tendinţa de a se crede sâmburele din coi. Trebuie să ne simţim şi noi mândri că suntem ultima generaţie de bacili care infectează Terra. Şi nici măcar nu cred toţi că vine Apocalipsa. Unii cred că trecem în a coişpea dimensiune, că energiile cosmice pe care le absorbim atunci ne vor da capacitatea de a călători prin timp, folosind a cincea dimensiune. Cum? Păi, treaba stă cam aşa. Noi suntem ca nişte şobolani într-un labirint. Şobolanii sunt prinşi în două dimensiuni şi nu pot să ajungă la caşcaval decât pe un drum prestabilit. Dacă ar avea motor cu reacţie la cur, ar putea să folosească a treia dimensiune ca să aibă acces în orice punct al labirintului, pe scurtătură. Aşa şi noi, numai că, având mai multe coaie, avem şi mai multe dimensiuni care ne ţin lipiţi de existenţa noastră inutilă. Când vine a cincea dimensiune, devenim toţi neamul lui Schwarzenegger şi ne plimbăm prin timp ca vodă prin lobodă. Sună bine şi relativ credibil, dacă stai să lecturezi toată teoria şi să toceşti toată mecanica cuantică pe care se fundamentează şmenul, dar, dacă ar fi aşa, de ce pula calului nu s-a umplut lumea cu turişti temporali? De ce nu l-a asasinat nimeni pe Hitler cu arma băşinoasă inventată în 2648? De ce nu s-a căcat nimeni în pălăria papei? Uite de-aia, că n-o să se întâmple nimic. Dacă voi putea să călătoresc în timp după 2012, jur pe păpuşa mea voodoo cu Boc că mă-torc şi-i lezez în filoxeră pe Ceauşescu, Iliescu, Băsescu şi Boc. Se pare că nu mi-a ieşit pasienţa, deci pula călătorie în timp!

Sigur, există fenomene nasoale periodice care au întârziat ceva şi care ar cam trebui să vină, gen inversarea polilor magnetici ai Pământului. Dar întârzierea în cauză e de vreo şase sute de mii de ani, în pula mea, cum ar spune Adi Despot! Ce-mi mai e doi ani, ce-mi mai e două mii? Ar mai fi şi războaiele care au potenţial şi în care îmi pun speranţa. Dacă apasă arabii împuţiţi şi americanii neonazişti pe butonul roşu cu fâs nuclear, ne facem la frigare. Dar n-au tupeu, dă-i în sictir de şoşoi!

Nu mă înţelegeţi greşit. Eu vreau să văd cum se sfârşeşte lumea. Vreau să crăp împreună cu încă şapte miliarde de oameni şi să suprapopulez infernul. Dar n-o să se întâmple, pentru că, la cât de proşti suntem noi, oamenii, suntem în stare să ne ratăm până şi sfârşitul. Am ratat tot ce se ptuea rata până acum. De ce nu am feşteli-o şi amu, că vine Apocalipsa?

Post dedicat unui alt doritor de apocalipsă (mi-aş pula-n URL-ul tău de cinci kilometri), care va crăpa mahmur dacă e valabilă treaba cu 2012, pentru că ziua lui e pe 20 decembrie şi se va face rangă, dat fiind că o să fie ultima ladă de bere care o să-i alunece pe gât. Să-mi dai o bere că ţi-am făcut reclamă la ţâţele şi pizdele tale comerciale şi naşpa!

Edvin Marton - Gloomy Sunday

miercuri, 9 iunie 2010

Pizda-i blană de samur...

...Spune poetul. Poetul e Topârceanu, pentru cine nu ştie, că doar cultura adevărată nu intră în manualele de română. Gata, destulă muie, mai ales că, aici, de pizdă-i vorba, nu de gură. Eu nu sunt de acord cu Topârceanu şi cu asta basta. Pizdele nu sunt dulci, cochete sau puturoase. Pizdele sunt de două feluri: neumblate şi publice. Între ele, se află hăul fără de fund al pizdelor cu dedicaţie, prin care doar un deget, o limbă sau un par îşi duc existenţa. Dar astea sunt excepţii şi nu pe ele stau acum să le dezbat. Toate pizdele descrise mai departe aparţin de doamne sau domnişoare singure, lipsite de obligaţii sau de principii morale (până la un punct).

Prima categorie este cea a vaginului prin care mâna omului nu a pus niciodată piciorul, toporul sau, măcar, vibratorul. Este pizda pe care cu toţii ne-am imaginat-o ca fiind rozalie, îngrijită ca mustaţa lui Hercule Poirot, tunsă, rasă sau frezată, strâmtă, zâmbitoare şi învelită-n foiţă de aur, ca orice Sfânt Graal care se respectă. De fapt, e o gaură ca toate găurile, numai că posesoarea îşi identifică augusta fiinţă cu ea. Adică, o dată desacralizată (ce cuvinte am, să-mi bag...), domnişoara îşi pierde, mânca-ţi-aş cristalele lichide din LCD, valoarea. Drept pentru care, oricine deţine un asemenea refugiu deosebit de râvnit îşi apără caverna cu preţul vieţii. Există cazuri documentate în care nici măcar după căsătorie n-a fost lăsat bietul om să se plimbe prin cămăruţa cu zeamă dulce-amăruie, ceea ce e grav.

Dar a doua categorie, inevitabil evoluată din prima, se află tocmai la polul opus. Nu la Polul Sud, pentru că acolo e frig şi îngheaţă chiar şi lubrifiantul ei natural. Dacă un domn a trecut toate testele la care a fost supus de cerberul pizdei, adică de femeia lui sau a nimănui, se poate bucura, aproape oricând pofteşte el sau ea, de plăcerile până atunci necunoscute. Ceea ce e OK, în pula mea, că de la Eva încoace numai mere băgăm în noi! Dar ce se-ntâmplă când, dintr-un motiv sau altul, paznica decide că domnul respectiv nu mai are ce căuta dincolo de prag? Bineînţeles, găseşte pe altul! Dar ăla, bag seama, e mai coios ca primul, că nu trebuie să mai bată ani în şir la porţile paradisului. După maxim o lună, ele se deschid mai larg ca oricând. De ce? Dracu' ştie, mi-e lene să stau să descifrez mentalităţile care se învârt în jurul pizdei. Cert este că cerberul se face cuţu mic şi drăgălaş, iar, atâta timp cât nu este implicat emoţional, trece de el cine vrea. Ceea ce este una dintre marile nedreptăţi ale universului. Că doar după ce spargi uşa nu se aşează pizda de-a curmezişul, ca să zici că nu mai e la fel! Chiar. Cum ar arăta un vagin zâmbăreţ, perpendicular pe orientarea normală? Cum fuţi aşa ceva? Poate vin cândva cu răspunsurile la întrebarea asta. Până atunci, clocesc ceva nou şi bun de tot.

Within Temptation - Pale

luni, 7 iunie 2010

Un popă, faţă în faţă cu Sfântul Petru

Sus, la poarta Raiului...
Nu, am început prost. Ăsta era un colind.
Mă rog... treaba începe sus, printre norişori, postere cu Sexy Brăileanca, un birou putrezit şi un scaun plin de scame. Sfântul Petru s-a gândit că ar trebui să ungă, în sfârşit, poarta Raiului. Şi cum prin Rai nu se găseşte ulei, că n-are cine să-l producă dacă toţi industriaşii ajung în Iad, Petru trage o labă tristă ca să umezească poarta cu zeamă de-aia de iese din cuc înaintea Sfântului Duh (ăla care nu din cer s-a pogorât, că Petru n-are pula în colţuri). Liftul se opreşte şi din el iese un bărbos bătrân cu rochie.

Bărbosul: Bă! Ce dumnezeii mă-tii faci? (dumnezeii e substantiv comun articulat. Se scrie cu literă mică).
Petru: O frec. Tu cine pizda mă-tii eşti de vorbeşti aşa la poarta Raiului?
Bărbosul: Ce poartă? Am trecut la cele veşnice? A... Nasol. Scuze. Hai să îţi fac o sfeştanie.
Petru: Tu eşti beat? La ce să faci sfeştanie în Casa Domnului? Aici n-avem draci. Hai, valea, că n-am timp de cretini.
Bărbosul: Sunt preot. Eu sfinţesc tot ce văd. Case, maşini, macarale, bordeluri, baligi... Binecuvântat este Dumnezeeeeeu...
Petru: Taci, mă, poponarule! Că dacă aude şefu' că faci mişto de el, te fute cu toiagul! Dumnezeu binecuvântează, nu tu! Ia zi, ce păcate ai la activ?
Bărbosul: Păi, mai şterpeleam din vinul de împărtăşanie... Adică... ştii, e mai bun decât poşirca din comerţ, iar ce-i bun şi lui Dumnezeu îi place...
Petru: Apropo de bunăciuni, la futangeală te duceai?
Bărbosul: Nu, doar pe nevastă-mea o futeam. În schimb, aş vrea vreo două ore cu Fecioara Maria... Când nu mă vedea nimeni, trăgeam o labă peste icoana ei. Ştii, e bună rău...
Vocea Groasă de Efect Dramatic: Fiule, adevărat grăiesc ţie, că dacă-mi fuţi tu nevasta, mă fac Terente şi o fut şi eu pe-a ta! Am o slăbiciune pentru grase neepilate.
Bărbosul: Iartă-mă, doamne, că nu ştiu ce fac!
Vocea Groasă de Efect Dramatic: Păi, cred şi eu, băi, homo, la cât vin ai şutit din altarul mă-tii de iobag!
Petru: Hai, şefu', lasă-mă că mă faci de căcat! Îl trimit în iad pe Rochiţică ăsta, învârtindu-se!
Bărbosul: Dar de ce, tataie? Am slujit pe Domnul!
Petru: Da? Treci şi suge-i cariciu'. Hai!
Vocea Groasă de Efect Dramatic: Nu, mersi, că ăsta are carii şi mi se agaţă!
Petru: Nu ţine. Şi de slujit, ai slujit o pulă, că n-ai ştiut decât să stai cu Lada Milei în braţe şi să ceri şpagă pentru orice! Auzi ce scrie la Leptopiseţ: pentru nunţi, 1000 de lei. Pentru botezuri, 1500. Pentru pomeni, 1000 plus colivă, cârnaţi, icre negre, macaroane, prezervative cu aromă de struguri şi balamalele de la sicriu. Pentru spovedanie, 5 lei. Tu ai fost patron de bordel, mă,nu popă!
Bărbosul: Da, Petre, dar viaţa e greu...
Petru: Stai să vezi ce greu e moartea! Cazanul 666. Na documentele şi marş, că mi-ai împuţit biroul de tămâie, iarbă şi coaie nebărbierite şi nespălate!
Bărbosul: Dar mi-am spălat coaiele în cristelniţă, înainte de fiecare botez!
Petru: Se poate, dar nu s-a mai botezat nimeni la tine de cinci ani, după ce s-a plâns unu' că plutea păr prin apa sfinţită! La cazan!

Şi popa cel bărbos, cu rochie neagră, largă, cu burtă (rochia, nu el, săracul) a fost trimis la cea mai grea caznă: un cazan amenajat ca o biserică, unde va asculta slujbe şi se va spovedi pe bani pentru eternitate. Popa va fi însuşi Satana, care-i va da canon să şteargă cu Biblia la cur toţi puradeii Dracului şi toate scursurile pe care le mai trimite Petru acolo, Jos. Dar Munca va fi în zadar, căci imediat ce cururile vor fi şterse, Sfânta Căcare îi va tăia pe damnaţi şi vor inunda în zeamă galbenă tot infernul. Popa va trebui să cureze şi zeama. Dar prima oprire va fi la dentist, să-şi acopere cariile alea. Ideea lui petru i-a surâs Vocii Groase de Efect Dramatic...

Apocalyptica - Bittersweet

joi, 3 iunie 2010

Pula e religie naţională

Am ajuns să cred că noi, toţi, ne închinăm la pulă sau ceva. Sau ne închinăm cu pula. Sau suntem împărţiţi în două categorii: ăia care se închină la pulă şi ăia care se închină cu pula. Cert e că pula e mai pomenită (veşnic sau nu) decât Dumnezeu, fi-su, fantoma, muma virgină, Sfântul Zebedeu şi Satana la un loc. Satana e un caz special, pentru că, uneori, este mână-n mână cu pula, după cum arată clasicul dicton "demonem futuo" (bag pula-n dracu').
Pula, ai putea crede, creşte în copaci. Arborii puliferi de pe marginea tuturor drumurilor zămislesc, miraculos, în fiecare noapte cu lună plină, câte un daraf de măciuci coapte şi bune de transformat în divinitate. Da, psihologia omului e tâmpită. Omul, când vede ceva ce nu poate explica, divinizează, în loc să dezlege misterul. E mai simplu să stai în genunchi decât să gândeşti. Cert este că pula este invocată de toată lumea. Până şi femeilor le mai iese organul din gură, din când în când. De-asta, pula femeiască este cea mai valoroasă. E rară de tot, dar când apare e o plăcere să o asculţi bălăngănindu-se de dinţii uneia care, altminteri, e o doamnă. Ce pula ei?
Noi, ceilalţi, care, aşa cum spunea un mare clasic al cărui nume să-mi bag pula dacă mi-l amintesc, ne folosim pulele pe post de semne de punctuaţie, facem uz de instrumentele preamărite indiferent de ocazie. Dacă vedem un tablou mişto, replica e "să-mi bag pula, ce mişto e"! Dacă vedem un căcat moale, galben şi puturos, reacţia vine prompt: "Să-mi bag pula, ce porcărie!". Dacă vedem o tipă voluptoasă (a se citi bună de pulă)... am explicat deja. Dacă vedem o nasoală, pula e în mare pericol: "mai bine-mi tai pula decât s-o fut pe asta!".
Mătărânga este peste tot, chiar dacă multora le e frică să recunoască sau se autosugestionează că ea nu se bălăngăne deasupra universului, ca sabia lui Damocles, gata oricând să cadă în prima gură care nu bănuieşte nimic. Pula ne domină vieţile. Chiar dacă unele sclifosite o consideră scârboasă, în necunoştinţă de cauză, pula de vine icoană, templu şi Rembrandt după prima experienţă mistică în compania unui ştremeleag bine învârtoşat. Pula este şi cel mai mare explorator al tuturor timpurilor. Vede guri, aparate casnice şi electrocasnice, cururi, vagine, inele, sârme, cuie, ace, brice şi carice, lame şi chiloţi de dame, iar, în cazuri extreme, mortăciuni, animale sau animale moarte. Pula este, fără doar şi poate, Dumnezeul neoficial al omenirii, la fel cum nu ştiu ce bere este, neoficial, berea pământului.
Ceea ce duce la o mare discriminare: De ce nu se închină nimeni la coaie, fără de care pula ar fi un simplu bibelou spânzurat? De ce nu există o Sfântă Treime şi acolo, jos? Uite de-aia, că suntem proşti ca pula!
Hai că mi-am bălăngănit destul excrescenţa pe aici. Pula să fie cu voi, indiferent la care capăt al ei vă aflaţi!

Goran Bregovic - Gas gas